6,141 matches
-
voci. Se ghemui În grotă cu degetele Încrucișate, să-i poarte noroc. Ușa se deschise și raza unei lanterne se plimbă peste saci, deasupra capului ei. Apoi ușa se Închise și liniștea se reinstaură. Trecu multă vreme Înainte să aibă destul curaj să-și ducă munca la bun sfârșit. — O să pierdem trenul, spuse Myatt, urmărind cum șoferul Învârtea manivela fără nici un rezultat. Pornirea automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu desăvârșire. Păi, poate reușesc să pun la cale o petrecere-surpriză aici... Cabana noastră este perfectă pentru un cocktail distractiv. —O să fie așa de frumos. Te ajut eu, spuse Marci. Mai avem Încă trei zile până pe 24, așa că timp e destul. O să fie super. Am cunoscut deja o grămadă de oameni noi aici. Îmi făceam griji pentru Marci. Starea ei de spirit era foarte exaltată, plină de elan, dar părea forțată. În mod sigur Îi era dor de Christopher... —Nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tăcea din gură o clipă... Normal că a apărut mesajul pe podeaua salonului. Ciudat e că plânsetul de copil nu începe, de obicei, decât în a treia noapte. Mai întâi mesajul-fantomă, apoi copilul care plânge toată noaptea. Dacă proprietarii rezistă destul, după încă o săptămână sună să povestească despre chipul care se reflectă în apă atunci când umpli cada. Un chip care se unduiește și se-ncrețește, cu orbitele ca niște găuri întunecate. În a treia săptămână apar umbrele-fantomă care se învârt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e, zice, că această Carte a umbrelor încă mai există pe undeva. Sunt pefect de acord. Și trebuie să o găsim și s-o distrugem. Și Helen Hoover Boyle zâmbește cu zâmbetul ei roz. — Cred că glumiți, zice. Nu-i destul să ai putere de viață și de moarte. Nu sunteți curios ce alte poeme mai sunt prin cartea aia? Iute cât ai clipi din ochi, lăsându-mă pe piciorul sănătos și privind-o fix, zic nu. — Poate aflați secretul nemuririi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
decît pe rînd. Soțul murmură un "mda", lăsîndu-se lovit cu palma de copil, reușind cînd și cînd să-l mai amăgească să înghită o bucățică de carne, după care îi dă biberonul să bea ceai. Cînd crede că a lovit destul cu palma, copilul se oprește, privește un timp, vede privirea supărată a tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-ți fie teamă, n-o să-i semeni. La revedere! Și, te rog, scuză-mă dacă... Înainte de acest "dacă" ar fi trebuit să te gîndești că nu m-am născut fiică de prim-vice, cu vilă, servitoare... Dar, hai, cred că-i destul. Pa ! La revedere! Ajuns afară, în vîntul care face să se plece mult într-o parte, aproape pînă spre pămînt, pomii rămași într-un colț, ca o fărîmă din vechea livadă, Mihai își amintește de seara precedentă, cînd privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul, grupa de mecanici curăță zăpada de la roți și din fața cursei. Vreun accidentat, aveți nevoie de ceva? întreabă Paula apărută în ușă, urmată de Cornea. Nu răspunde șoferul. Putem trece? Drum bun! spune Cornea, vrînd să închidă ușa. Paula! strigă Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum, să intre să ne deranjeze să ne încremenească, ușcheala jigodie, e destul c-am apărut eu pe aici nebărbierit cu pixul în mână în capitolul cinci, gata să te trezesc, Matei, sau mai rău, să te sperii, tu, Bau-Baule, unde crezi că mai încapi, fă pași, lasă-ne singuri, e musai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o crescătorie sau ceva pe-acolo -, să tot fie vreo douăzeci de ani, n-am mai reușit să mă pricopsesc nici măcar c-o lindină. Se pare că m-a păzit Dumnezeu sau o fi zis și El c-am pătimit destul sub instrumentul ăla de tortură cu dinți deși și ascuțiți care duhnea insuportabil a oțet și care se numea, aiurea!, pieptene, sau când zulufii care nu se lăsau descâlciți se prăbușeau apoi fără milă sub foarfecă pentru a-mi dezveli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape că o târam, știind, oho, mult prea bine, că nu-mi va putea refuza niciodată nimic, că e destul să mă arunc pe jos și să urlu ca din gură de șarpe, să dau din picioare și să fac spume la gură, pentru ca ea să-și dea și ultimii bani din pensie pentru vreo mașină cu telecomandă care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tovarășa Stănescu o ținea șnur cum că am fi copiii ei. Era, adică, un fel de barză spirituală care, în lipsă de altceva, se pusese pe clocit șoimi cu cravate. Partea proastă era că ouăle alea ori nu fuseseră încălzite destul, ori erau prea diferite între ele, pentru că unii puișori erau cumplit de neascultători și de zbanghii. Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
provoca dureri de urechi și de cap prin persistență. De ambele părți ale străzii, clădirile dărăpănate cu patru etaje se Înălțau amenințătoare, precum pereții de stîncă ai unui vast canion. Chiar și În această etapă timpurie a educației mele citisem destul pentru a-mi formula imediat În minte “vast canion al singurătății”. Am rostit această formulare În gînd, după care m-am cutremurat. Din cînd În cînd, trecea cîte o mașină cu ochi scînteietori, iar suprafața deșertului se zguduia. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
făceam, În fiecare noapte, asupra misterioaselor interstiții dintre lectură și o gustărică ușoară, am descoperit o relație remarcabilă, un soi de armonie prestabilită, Între gustul și calitatea literară a unei cărți. Ca să știu dacă merită să citesc un volum, era destul să ronțăi o mică porțiune de text. Am Învățat să folosesc În acest scop pagina de titlu, lăsînd textul intact. „Dacă-i bun de mîncat, e bun de citit” a devenit motto-ul meu. Uneori, pentru a-mi odihni ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
faptul că și eu arăt la fel ca ei. Mi-am dat seama, firește, că intensitatea durerii a fost direct proporțională cu enormitatea vanității mele, Însă acest gînd n-a făcut decît să Înrăutățească și mai tare lucrurile. Nu era destul că eram urît, mai eram și vanitos - iar asta nu făcea decît să adauge la lista defectelor mele și faptul că eram și ridicol. Iată-mă, ușor Înclinat În față, În toată splendoarea urîțeniei mele irefutabile - pitic, burtos, păros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o zi mi-am ieșit din fire. Îmi pierd foarte rar cumpătul, dar mi se Întîmplă și mie! I-am dezvăluit totul lui Conway, iar În aceeași seară, și-a luat viața. Vezi dumneata, Digby, echilibrul lui sufletesc nu avusese destul răgaz pentru a se restabili. A urmat un scandal foarte neplăcut pentru mine, dar Johns nu m-a părăsit. El Își dă seama că pentru a fi un bun psihiatru trebuie uneori să Împărtășești slăbiciunea psihică a pacientului - nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stat cu spatele la un om Înarmat cu o pușcă. — Așteaptă un moment, i se adresă doctorul Forester, Încă nu ți-am spus totul. După ce vei afla adevărul, vei putea să alegi Între metoda lui Conway și metoda lui Stone. Mai e destul loc În „Pavilionul special“. — Dumneata ar trebui să fii acolo, doctore Forester, Îl Înfruntă Digby. — Ești un prost, Îl repezi doctorul. Un prost amorezat... Am obiceiul să-mi țin sub observație pacienții și nu mă Înșel asupra lor. Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu ce stimula inteligența unui comisar. Din cînd În cînd - cîte un bețiv scandalagiu sau cîte o găinărie. Judecătorul felicită poliția districtuală pentru absența infracțiunilor... Îi cunoști personal pe oamenii aceștia? — Pe aceștia nu, dar cunosc bine Anglia, și-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chemat conaționalii lor mexicani la ridicarea armelor împotriva statului, ci mai degrabă la a li se alătura într o mișcare socială mai largă pentru cauza eliberării spațiilor locale de sub colonizarea forțelor politice și economice străine. Strigătul lor de luptă, «Basta!» (Destul!), a fost preluat de mișcările populare de pe întreg teritoriul mexican și a avut o rezonanță în lumea întreagă. Ziarista Dar Qing este o adversară curajoasă și deschisă a barajului hidrocentralei Three Gorges care amenință să disloce 1,2 milioane de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ț 123. Și în a șaptea zi avocatul Marinescu stătea pe divan și se odihnea. Și sună la ușă și era Baltazar Temeșeanu. Și acesta se servi cu vin și zise: Nu e timpul să te retragi? N-ai muncit destul? Nu ar trebui să stai în căsuța de la Snagov și să îți scrii memoriile? Și avocatul Marinescu se gândi la vorbele lui Baltazar Temeșeanu și zise: Ai dreptate. O să îmi închei activitatea. Dar îmi trebuie un înlocuitor la firmă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lumii poate că nu va fi venit în acel an, dar eu, personal, eram destul de aproape de ea. 14-15 noiembrie 2004 POVESTEA BABEI DOCHIA Muzica: Jefferson Airplane Baba Dochia se trezi din somn pe la șase dimineața, pentru că miorlăia pisica. Dormise oricum destul, la vârsta ei nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
noapte în casă. Purta o redingotă de catifea. În mâna stângă avea o sabie de foc, în cea dreaptă, o țigară. Și-a aprins țigara de la sabie și m-a privit. Avea ochi caprui. „Sunt evreu“, a zis. „Ai suferit destul. Uite o pereche de chiloți. Sper că-ți vin bine“. Erau perfecți. DOMNII ACEIA Încă emoționat de ardoarea cu care tânărul inginer își prezentase proiectul, directorul Jean-Pascal Trinité intră în largul closet al biroului său. Se gândi o vreme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
păreau să-mi deschidă nu o nouă zi, ci o zi aflată înainte de toate celelalte zile, nouă ca pe vremea când zilele erau încă noi, ca prima zi în care oamenii înțeleseseră ce era o zi. Când s-a luminat destul ca să văd malul celălalt al torentului, am observat că și acolo urca un drum și un bărbat călare înainta paralel cu mine, în aceeași direcție, cu o pușcă de război cu țeava lungă atârnată de un umăr. — Ei! am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
menajere din Botswana. Menajerei tale îi vom găsi un alt loc de muncă. — Și mai sunt câteva camere în casă în care am depozitat niște piese de schimb pentru motoare, adăugă repede domnul J.L.B. Matekoni. Uneori n-am avut loc destul la garaj și le-am depozitat în casă - sunt motoare interesante, de care aș putea avea nevoie cândva. Mma Ramotswe nu spuse nimic. Acum știa de ce n-o mai invitase domnul J.L.B. Matekoni niciodată la el acasă. Biroul lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Drive este mai aproape de centrul orașului.“ Așa va trebui să atace problema. Deja își făcuse socoteala cum să-l instaleze pe domnul J.L.B. Matekoni în casa ei din Zebra Drive. Nu era la fel de mare ca a lui, dar vor avea destul loc. Avea trei dormitoare. Se vor muta în cel mai mare, care era și cel mai liniștit, fiindcă era situat în partea din spate a casei. În prezent folosea celelalte două încăperi drept debara, respectiv cameră de cusut, dar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]