1,116 matches
-
dintr-un simbol iconografic (fie el icoană ori spot publicitar) un reper „instaurativ” de sens. Simbolul iconografic se deosebește radical de simpla imagine care se pierde pe sine în condiția de „copie” a sensibilului. În lumea contemporană, iconoclasmul este deja desuet. Cartezianismul (cel care a asigurat triumful semnului asupra simbolului) este azi doar un caz particular al gândirii permisive (Vattimo, „pensiero debole”). Cu incontestabilă autoritate, Descartes și Pascal au contribuit la o ocultare (involuntară) a lui Platon. Platonismul implică recursul constant
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este reducerea morbidității de pe urma bolilor infecțioase” (Jurcău, 2003). Astfel, cu cât sunt mai bine cunoscute cauzele accidentelor și modalitățile de prevenire a acestora cu atât ideea de a considera accidentul ca un eveniment fortuit ori un ghinion tinde să devină desuetă. În statisticile legate de frecvența apariției accidentelor de muncă se consideră doi indici: frecvența și gravitatea. Frecvența se calculează prin raportarea numărului de accidente la 1000 de muncitori sau la 1000000 de ore de muncă, în timp ce gravitatea poate lua diferite
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
voiau referendumul; nu voiau „războiul religios” și se temeau foarte tare că votul nu va avea un rezultat pozitiv. Ba chiar erau cât se poate de pesimiști în privința aceasta. Ulterior, „războiul religios” s-a demonstrat a fi o previziune obtuză, desuetă, superstițioasă și lipsită de temei. Italienii s-au arătat cu mult mai moderni decât și-ar fi putut imagina chiar și cel mai optimist dintre comuniști. Atât Vaticanul, cât și Partidul Comunist au analizat eronat situația „reală” a Italiei. Ambii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
era „Litere, științe și arte”, este unul dintre cele dintâi periodice literare românești în adevăratul sens al cuvântului, care publică în primul rând literatură și doar sporadic articole de altă natură. În alcătuirea ei, revista poartă pecetea romantismului înflăcărat, cam desuet, al lui Gr. H. Grandea, care îi imprimă, nu în folosul publicației, trăsăturile personalității sale aproape extravagante, cu preocupări intelectuale exagerat de ramificate. Deși declarațiile de principiu nu lipsesc, o linie directoare nu se poate descoperi în amalgamul de versuri
ALBINA PINDULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
mult de tradițiile și aspirațiile satului, este pruncul Făt-Frumos, un copil bolnav psihic, semn al degenerării, al „rătăcirii”. Romanul, conceput ca un „jurnal” al lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte impregnate de același sentimentalism desuet. Câteva personaje reapar și în al doilea roman, Sybaris. Astfel, Duduia, bătrână, se reîntoarce pe meleagurile unde trăise alături de Bujor pentru a muri răpusă de remușcare. În cu totul alt registru față de nota falsă, cu vădită tendință moralizatoare, caracteristică scrierilor
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
intervenții ale statului În raport cu costurile lor. După ce am Încheiat această carte, mi-am dat seama că felul În care critică ea anumite forme de acțiune a statului ar putea părea, din perspectiva triumfului capitalismului de după 1989, un fel de arheologie desuetă. Majoritatea statelor cu pretenții și putere pe care le critic au dispărut sau și-au diminuat drastic ambițiile. și totuși, după cum arăt clar atunci când examinez agricultura științifică industrială și piețele capitaliste În general, societatea capitalistă este În aceeași măsură un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cea mai sinceră dorință de a avea un singur rege, o singură lege și o singură unitate de măsură”. Pentru elitele centralizatoare, sistemul metric era față de vechile practici de măsurare ceea ce era limba națională față de numeroasele dialecte regionale. Aceste „idiomuri” desuete aveau să fie Înlocuite de un etalon universal de aur, tot așa cum sistemul bancar absolutist Înlăturase monedele feudale locale. Sistemul metric era În același timp un mijloc de centralizare administrativă, de reformă comercială și de progres cultural. Academicienii din perioada
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
devenise acum condiția participării depline la cultura franceză. Logica implicită a acestei mișcări era definirea unei ierarhii a culturilor În cadrul căreia limbile regionale și culturile pe care le reprezentau erau, În cel mai bun caz, acceptate cu statutul de provincialisme desuete. În vârful acestei piramide se afla Parisul cu instituțiile sale: ministere, școli, academii (inclusiv păzitoarea limbii, l’Académie Française). Relativul succes al acestui proiect cultural a fost obținut atât prin constrângere, cât și prin persuadare. Alexandre Sanguinetti scrie că „centralizarea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
partidului către muncitori și se aștepta de la ele să „educe masele”, tot așa cum un profesor, ale cărei programe și planuri de lecții sunt definite de sus, transmite mai departe respectivele cunoștințe. Alexandra Kollontai critica sever partidul pentru această teorie pedagogică desuetă, ce nu lăsa loc potențialei originalități a elevilor. „Când Începi să răsfoiești paginile cu stenogramele Întâlnirilor și discursurilor liderilor noștri de marcă, ești uimit de manifestarea neobișnuită a activităților lor pedagogice. Fiecare autor de teză propune cel mai bun sistem
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al partenerei pentru a descoperi înțelesuri chiar și acolo unde ele nu sunt. Când i se pare că a sesizat un amănunt care anterior îi scăpase, solitarul încearcă un fel de satisfacție, o adevărată voluptate a durerii. Romantismul, aerul ușor desuet din Adela țin de unghiul de vedere al unui reflexiv. Totul este aici fin de siècle, elegiac, învăluit în poezie. Pentru a nu fi trecut cumva cu vederea acest aer de vechime, subliniat romantic, o „lămurire” a „editorului” (în fapt
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
orice influență occidentală. Concluzia? Convertirea la stilul apusean în organizarea de stat ca și în cultură și moravuri s-a precipitat brusc, făcând să se uite etapa anterioară, de pătrundere lentă a unui model care, el însuși, era înlocuit ca desuet în Occident, și tot ce nu era încă transformat de modernizare a fost identificat drept oriental. Scrisorile care formează anexa acestor reflecții, pe lângă interesul pe care-l prezintă pentru cunoașterea unei secvențe din relațiile țărilor române cu ambasada olandeză de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși are un model francez, rămâne sub influența directă a fiziologiilor lui C. Negruzzi, citat cu admirație. În atenția lui K. stă mereu tipul, reprezentant
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
titluri de texte (Despărțire, Cântec trist, S-a rupt în sufletu-mi ceva, Tezaurul Domniței, Moara lui Iliuț) sau rubrici („Turbinca lui Ivan”), iar proasta calitate a hârtiei și a tiparului nu fac decât să sporească impresia de cenușiu și desuet. În conținut însă, literatura de aici nu e decât parțial de factură sămănătoristă și tradiționalistă. La primul număr colaborează (în ordinea paginației) poeții și prozatorii Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Ecaterina Pitiș, George Voevidca, Aron Cotruș, Lucian
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
din Borzești, Aliuță, Poveste de Crăciun) pastorala se întretaie cu legenda, iar basmul cu melodrama. Preluând, până la pastișă, subiecte de la Gh. Asachi, autorul brodează niște lamentuoase povești de dragoste, supralicitând, până aproape de grotesc, tot ceea ce ține de afecte, într-o desuetă orchestrație de procedee (mister, răpiri, travestiri, antiteze ș.a.). Ca și nuvela istorică, nuvela sentimentală (Șanta, Ura din copilărie) ține de partea caducă a operei lui G. O melodramă derizorie, Privighitoarea Socolei, amintind de Dama cu camelii a lui Al. Dumas-fiul
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul literar al revistei devine mai puțin eteroclit, tinde spre omogenitate. „Gândirea” promovează un tradiționalism evoluat, înnoit prin contacte cu modernitatea. Respinge avangardismul, fără să abiliteze sămănătorismul desuet. Colaboratorii ei principali sunt, de prin 1925 până către sfârșitul deceniului al patrulea, unii chiar până în 1944, când publicația își încetează apariția, Lucian Blaga (poezie, teatru, filosofie, eseu), Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, D. Ciurezu
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
stea în frunte - ilustrează corect, dar modest estetic, genul în care se încadrează; dotate cu mesaj moral și patriotic, evocatoare fără exces de „culoare”, construite cu oarecare inteligență, ele apar, chiar în contextul epocii în care au fost scrise, ca desuete, semănând mai degrabă cu Apus de soare de B. Delavrancea decât cu, bunăoară, Răceala lui Marin Sorescu. Ca prozator, G. nu a dovedit o vocație deosebită. Epica sa e plată, convențională, greu lizibilă, chiar dacă, intermitent, animată de o anume vervă
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
indusă În eroare și instrumentată de regimul comunist. Contra-reeducarea urmărește să Înlocuiască așa-zisul „creier bun” implementat de comunism cu fostul „creier” pe care comuniștii au Încercat să-l lobotomizeze. Este ca o Întoarcere la origini, dar nu În sens desuet, retrograd, ci În sensul revenirii la „creierul” neviciat de toxinele ideologiei extremei stângi. Se poate vorbi, de aceea, despre niște instituții ale contra-reeducării În România? În sens informal, da. Mă refer la instituție văzută ca un corpus de idei compacte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de a fi român, contrapusă „mândriei” de a fi român. Cele două sentimente sunt componente ale unui cod național de onoare, care s-ar părea că nu mai trezește interesul multora. E un subiect delicat, perceput de unii ca total desuet, romantic În cel mai bun caz, dacă nu de-a dreptul amenințător, Într-o țară În care ideologia comunistă a demonetizat orice referire la patriotism. Cu toate acestea, nu putem trăi, se știe, Într-o societate civilă „internațională”. Apropo de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
manifestele Către generația mea de ambele sexe, Meșteșugul de a scrie, Lupta pentru existența spirituală, M. reface teribilist aceleași deziderate: câștigarea unei autonomii absolute a ,,gândului”, dezlegarea lui de actul de prezență (starea civilă, biografia, moravurile autorului) și înlocuirea livrescului (desuet) printr-o spontaneitate adeverită de atracția ,,sexologică” a cuvintelor. În ,,Reporter” (1934-1935), la rubrica „Zigzag”, M. îi prezintă pe poetul simbolist belgian Karel van de Woestijne (din care și traduce), pe expresionistul Erich Kästner, pe esoteristul René Guénon și pe
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
noi”, cărora nu le reproșează decât ingratitudinea față de cei care i-au ajutat și nu faptul de a-i fi uzurpat. Câteva personaje destul de consistente, descrierea în culori sentimentale a unui mod specific de viață, patriarhal, izolat, cu un farmec desuet, dau parțial viață unor narațiuni insuficient controlate de autor. Simplu povestitor, lipsit de abilități tehnice, M. este incoerent și dezorientat în Învinșii (1941), roman unde își părăsește domeniul predilect și încearcă să reconstituie biografia unui om de altă categorie, trăită
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
inefabilului și indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice care sufocă sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
arhaic impunând armonia în viața colectivității - exemplificat schematic și tendențios de majoritatea prozelor din acest prim volum - este reluat în romanul Cărări peste dealuri (1988), proză de factură statică, susținută de o caracterologie previzibilă și dezvoltată în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera balzacian-călinesciană a Bietului Ioanide, constituie o incursiune în universul vechii boierimi ieșene. Prințesa Adela Cantacuzino-Pașcanu, căsătorită Rosetti-Roznovanu, recăsătorită Kogălniceanu, și fiul ei, Georges Rosetti-Roznovanu, sunt personajele principale. Împingând caracterologia, tipologia și studiul genealogic
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
În schimb, el își calculează atent efectul fiecărei combinații de cuvinte. Cu o generozitate care, în fond, nu-l costă, presară în aproape toate poemele sale diamante, aur și stele, știind sigur că această recuzită, oricât ar considera-o unii desuetă, are o valoare poetică în sine. ALEX. ȘTEFĂNESCU SCRIERI: Poziția aștrilor, București, 1967; Călătoria de seară, București, 1969; Imnuri către amurg, București, 1970; Poeme de dragoste, București, 1975; Eseuri asupra stării de grație, București, 1976; Zodia leului, București, 1978; Poziția
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează motive obișnuite ale liricii - contemplarea nemărginirii și aspirația spre o existență înaltă, tristețile provocate de singurătate, de neîmplinirile erotice, reveriile, meditațiile. Toate sunt transpuse într-o rostire simplă, chiar desuetă, cu o minimă grijă pentru elaborarea imagistică și prozodică. Militantismul național este principala temă a culegerii Cântarea suferinței (1920), alcătuită din stihuri mobilizatoare, optimiste, scrise în perioada 1916-1917, când suferința e văzută ca o forță capabilă să solidarizeze și să
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
nu s-au îmbătat / din cauza mea nici măcar o singură dată”, „Fără un dram de căldură bravelor opțiuni li se ofilesc / obrăjorii”, „Întotdeauna / ți s-au potrivit de minune ideile principale”, „Întoarce-te cu fața spre cele câteva resturi / de aureolă”, „Desuete suspinele, / desuetă imaginea lor!” - iată numai câteva exemple ce dovedesc o „coborâre” a poeziei, a liricului, pe terenul experienței și al limbajului realist. Este o modalitate frecventată de majoritatea poeților opzeciști, care destramă vălurile metafizice ale modernismului liric anterior, personalizând
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]