2,337 matches
-
în educația coerentă și armonioasă a copiilor. Studenții cu resurse recurg la diverse universități din lume. La nivelul elevilor se relevă faptul că cei care nu beneficiază de aptitudini și resurse în respectivul domeniul urăsc „liceul mormânt al tinereții” și detestă sistemul propriei educații. Urmează abandon școlar, climat alterat, stres, atitudini nonconformiste. Sistemul de învățământ asigură ca o portiță salvatoare filiera vocațională cu programe speciale, și centre de excelență adaptate celor înzestrați și interesați. Acum, că încep Jocurile Olimpice îmi amintesc eficiența
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93492_a_94784]
-
de ani, gândindu-se la faptul că au un Patron aidoma lor, ba nițel mândri că ei sunt asemănători lui. Aparatul administrativ și forțele de ordine pot fi socotite haita, o treabă urâtă: sunt susținut de oameni pe care-i detest. O pornire ancestrală îi îndeamnă să-și asculte și să-și apere liderul. Tot așa după cum un alt instinct, potrivnic, îi îndeamnă să-și arate colții și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aventură, idilă; pentru bărbați, ea echivalează de cele mai multe ori cu un glonte, și anume În frunte. Sesizați diferența? Și dacă da, Îmi concedeți măcar un minimum de circumstanțe atenuante? Vă mulțumesc anticipat... - Scopul scuză mijloacele, nu-i așa domnule profesor? - Detest vorbele astea. Cu ele, Machiavelli a cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a vrut să spună florentinul când le-a scris. - N-aș vrea să vă supăr, dar s-a constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ele, Machiavelli a cauționat mii de josnicii și pe tot atâția ticăloși, care nici măcar n-au habar ce-a vrut să spună florentinul când le-a scris. - N-aș vrea să vă supăr, dar s-a constatat că, de regulă, detestăm acest „scopul scuză mijloacele” numai când avem impresia că alții coboară mai jos decât noi În alegerea lor. Persoanele de față se exclud fără milă, evident... Am zâmbit strâmb: - Poate aveți dreptate, nu suntem peste măsură de obiectivi când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vinovat, să-l așez la fel de inadecvat fie În categoria rebuturilor potențiale, fie, dimpotrivă, a celor peste măsură de promițători. - Adam, În puținele zile de când hazardul (sau destinul, mai știi?) ne-a adus Împreună În acest loc pe care tu-l detești și nici eu nu-l iubesc prea tare, ți-am spus deja mai multe decât poate s-ar fi cuvenit. Abține-te să mă Întrerupi, te rog, anticipez Întrebarea: ce Înseamnă „s-ar fi cuvenit?”. Foarte exact nu știu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câtorva inși din Centru... le priveam consternat și debusolat, nu eram capabil să articulez o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o În egală măsură pentru că, atunci când ne-am revăzut după câțiva ani de la despărțirea survenită dintr-un capriciu al ei, dar pusă, bineînțeles, În seama mea - era infailibilă În genul ăsta de stratageme -, a privit prin mine ca printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei de grație, de triumf și avea toată Îndreptățirea s-o prelungească oricât și oricum. - Îmi dai un pup dacă-ți spun secretul? m-a Întrebat ghidușă și (mi s-a părut mie?) provocatoare. Am afectat sobrietatea, așa cerea momentul: - Detest... ba nu, urăsc să mi se pună condiții! De data asta, treacă de la mine, totuși... Îți dau, dar am și eu o condiție: să mi-l dai Înapoi. Azi e ziua ta norocoasă: nu pretind dobândă... - Daaa? Așa, deci... Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grav Barzovie. Femeile trebuie stârpite de mici. — Vai de mine, Măria-Ta! - râse spătarul. Cum să stârpești femeile?! M-ați înțeles greșit - zise Barzovie-Vodă. Nu e vorba a le elimina pur și simplu prin violență, pe care de altfel o detest, ci, printr-o acțiune tenace, inteligentă, de lungă durată, de a le cantona în zonele vaste ale culturii minore, cum sunt tricotatul, cusutul, cârpitul. Marea greșeală a lui Antoniu n-a fost că s-a îndrăgostit de Cleopatra - errare humanus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suferințelor? De câte ori nu și-a bătut joc de un sinucigaș care i se oferea pe tavă? Și de câte ori i-a târât cu forța pe cei pe care îi îngrozea ideea de a o urma? Necazul cu Moartea este că îi detestă în aceeași măsură și pe cei care o iubesc și pe cei care o urăsc. Necazul cu Moartea este că îl urmărește pe cel ce fuge de ea și fuge de cel ce-o urmărește. Necazul cu Moartea este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cea mai mică ocazie ca să ne califice drept fanatici extremiști. Sunt obligat să călătoresc tot timpul și suport aproape zilnic ura și disprețul pe care majoritatea europenilor le au față de noi, cei ce ne-am născut în sudul Mediteranei. Ne detestă, și incidente ca ăsta nu fac decât să pună paie pe foc. Și cine a aprins acest foc, de fapt? întrebă bătrânul, fără să-și schimbe tonul. Cine stătea liniștit în locuința lui și cine a dat buzna ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așteptau de secole. Pentru eternele muște, o inimaginabilă orgie. Bruno Serafian își scoase ochelarii care nu-i mai erau de trebuință, se frecă la ochi de mai multe ori și apoi își ciupi cu putere rădăcina nasului. Scoase o înjurătură. Detesta deșertul. La orice oră și în orice anotimp. Din nou se întrebă pentru ce-și alesese acel mod absurd de a-și câștiga existența și pentru ce rămăsese atâta vreme pe continentul acela imens pe care ajunsese să-l urască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rest doar grajdurile lui Augias sau sisificul bolovan al raționalismului și materialismului...“ Nu mi-e de nici un ajutor. Nici nu mă Îngrijorează, nici nu mă liniștește. Îmi vine În minte acel aforism care mă entuziasmase cîndva: „CÎnd mă analizez mă detest, cînd mă compar mă admir“. Mi-e lene să explic de ce mi s-a impus acum acest gînd dintre atîtea altele, de ce l-am ales pe el ca să-l fixez aici, pe coala de hîrtie, la ce-mi folosește, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bani. E pasionată de artă; are un ochi minunat pentru tinere talente. Dar nu e atât de pasionată de partea birocratică. Și evident că avem nevoie de cineva la biroul de recepție. Judy face asta numai când e absolută nevoie - detestă să vorbească cu orice Tom, Dick sau Harry care ar putea veni aici. Părea întristată. —Lee era minunată la așa ceva, bineînțeles. Avea mereu răbdare și nu-și pierdea calmul niciodată. Am fost atât de norocoase să o avem aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Împuțit. Îl peria pe don Gustavo fără nici o demnitate și fără nici o jenă și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să rîdă cu darurile lui ridicole de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet ucenic nedorit și interpunînd tot felul de obstacole În calea prezenței mele. — Băiete, nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îi aparține, iar posibilitatea de a-l părăsi și de a-și duce copilul altundeva Îi părea de neconceput. Și-l amintea cu amărăciune pe adevăratul tată al lui Julián și, cu timpul, se deprinse să-l urască și să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a fost aceea de a lăsa deoparte toate măsurile de precauție, de a ordona călcarea accelerațiilor până la fund, de a dubla viteza, și chiar așa începură să facă, cu bucuria de nestăvilit a șoferilor oficiali, care, așa cum este universal cunoscut, detestă să meargă cu viteza melcului când au două sute de cai în motor. Nu le-a durat mult alergătura. Hotărârea, fiind bruscă, fiind precipitată, ca toate cele care sunt rodul fricii, avu rezultatul că, practic pe toate itinerariile, ici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comparație vine din vremurile glorioase ale evului mediu timpuriu, când cavalerii se duceau la vânătoare și încă nici unul nu văzuse fugind vreun ghepard ori nu se auzise de existența lui. Limbajul e conservator, umblă mereu cu arhivele în spate și detestă actualizările. Comisarul parcase mașina la întâmplare, acum avea harta orașului desfăcută pe volan și, nerăbdător, căuta locul postului șase-nord la periferia septentrională a capitalei. Ar fi relativ ușor să-l localizeze dacă orașul, exceptând cazul în care avea formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lăsate și gulerul pardesiului ridicat, să proclame imediat că e humphrey bogart aruncându-și pieziș privirea pătrunzătoare printre marginea gulerului și marginea pălăriei. Acest comisar nu poartă pălărie, umblă cu capul descoperit, așa l-a determinat moda unei modernități care detestă pitorescul și, cum se obișnuiește să se spună, trage ca să ucidă înainte de a întreba dacă mai trăiești. A coborât cu liftul, a trecut pe lângă portar, care-i făcu un semn din gheretă, iar acum e pe stradă ca să-și îndeplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă, Ai auzit ceva, Trei focuri de armă, răspunse celălalt, Dar era și un câine care urla, A tăcut, trebuie să fi fost al treilea foc, Ce bine, detest să aud câinii urlând.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
A fost o operă îndrăzneață, poate chiar nobilă, întrucât este probabil că legenda general acceptată contribuise în bună măsură la sporirea reputației lui Strickland. Într-adevăr, sunt mulți oameni care au fost atrași spre arta lui de faptul că-i detestau caracterul, ori de compătimirea cu care i-au privit moartea; iar eforturile bine intenționate ale fiului i-au răcit de tot pe admiratorii tatălui său. Nu este un simplu accident faptul că atunci când una dintre operele cele mai importante ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
LIV În timp ce mergeam mai departe mă gândeam la o împrejurare asupra căreia îmi atrăsese atenția tot ceea ce auzisem în ultima vreme despre Strickland. Aici pe insula asta îndepărtată s-ar părea că nu stârnise antipatia și dezgustul cu care era detestat în țară, ci mai degrabă compătimire. Iar ciudățeniile lui erau acceptate cu îngăduință. Pentru acești oameni - băștinași și europeni deopotrivă - era un tip ciudat, dar ei erau deprinși cu tot soiul de ciudățenii așa că nu se mirau câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de tip tilbury, jucării stricate, sculuri de sfoară, unelte de grădină, haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și împăiați - bătrânul era un vânător înrăit - pe care fiul, care făcea să cadă capete, dar detesta să le vadă, pusese să fie aduse aici, la grămadă. Păianjenii țesuseră deasupra nenumărate pânze ce dădeau întregului ansamblu o patină antică, asemeni celei a sarcofagelor și misterelor egiptene. Pentru a împodobi casa după marea lucrare, un decorator venise special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
statuie de marmură, din cap până-n picioare. Ai fi spus că e un sălbatic din Africa, vopsit, dar fără părul lor creț sau suliță. Nu avea moștenitori. Nimeni nu a vărsat o lacrimă pentru el. Nu că ar fi fost detestat, nu, nici vorbă, dar un om care nu era interesat decât de aur și nu se uita niciodată la nimeni, nu merita să fie plâns. Avusese tot ce-și dorise. Nu toată lumea poate spune asta. Poate că asta fusese rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
judecătorul era Mierck. Povestea cu micile lumi făcuse vâlvă - să te răsfeți cu ouă moi lângă un cadavru! - și, de asemenea, disprețul față de fetiță, fără nici un cuvânt, fără urmă de înduioșare. Ce contează! Pentru toți acești inși stupizi, chiar dacă era detestat, el rămânea judecătorul: cel care vă poate trimite, cu o mică semnătură, să reflectați între patru pereți. Cel ce urzește planuri cu călăul. Un fel de bau-bau pentru adulți. Oamenii se priviră. Mulțimea începu să se împrăștie, încet, apoi foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-o ia, Kerry, vreau să fiu și eu printre ei. Numai că, deocamdată, Amory, nu ești decât un mic-burghez asudat. Amory a păstrat un minut de tăcere. — Nu va dura mult, a comentat el În cele din urmă. Dar detest să fac eforturi exagerate ca să-mi ating un scop. S-ar vedea urmele, nu-i așa? — Cicatrici onorabile. Brusc, Kerry și-a lungit gâtul spre stradă. — Uite-l pe Langueduc, dacă ții să vezi cum mai arată. Și, imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]