2,015 matches
-
Roman erau continue, și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimîntătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă, fiindcă desprinsese din imperiu Spania, Gallia și Britannia. în 410, goții lui Alaric jefuiseră Roma, devastaseră Italia pînă la strîmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrînsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgînilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
botez; pornind de la această analiză, discursul se focalizează asupra raportului dintre credință și fapte, fiindcă iertarea păcatelor e obținută de creștin prin credință, care lucrează prin intermediul iubirii. în 414 a ajuns în preajma lui Augustin tînărul Orosius, care fugise din Spania devastată de vizigoți și agitată de erezia priscilienilor; acesta i-a adus, în vederea unei analize, un Memoriu privitor la eroarea priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi răspunde prin micul tratat adresat Prezbiterului Orosius, împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
inovatoare (cu excepția cîte unui literat pedant, înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începînd cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britannia (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (ultimii devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Gallia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali în 435 (anterior, ei se stabiliseră în Gallia și apoi în Spania), Gallia, străbătută de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mod miraculos, nu s-a mai întors niciodată în Italia. La Ravenna a dobîndit, probabil, o educație retorică serioasă; dintre modelele sale, el îi amintește mai ales pe poeții creștini: Iuvencus, Prudentius, Sedulius. Totuși, în acei ani, Italia era devastată de războaie și de invazia longobarzilor, în timp ce regatul francilor era printre cele mai puternice și mai înfloritoare, chiar dacă se înregistra o tot mai accentuată degradare a culturii. Venantius s-a stabilit întîi la Metz și apoi la Paris, dedicîndu-se activității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cel Tînăr). în sfîrșit, nu trebuie să uităm că în aceste epistole se găsesc multe informații despre istoria Egiptului: o dovedesc epistolele 7 și 8 (din anii 419 și 420), care au ca punct de pornire foametea și grindina ce devastează cîmpurile, provoacă sărăcie și duc la apariția banditismului, căruia patriarhul încearcă să-i pună stavilă. în 1907, F. Conybeare a publicat versiunea armeană a unei scrisori a lui Chiril către Theodosius al II-lea, care avea anexat și un calcul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alan Aspar, un arian, a convocat un conciliu general, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare), care prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină, ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întîi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Kellia (între 388 și 399), ca și de prezența lui Ioan Cassian, care afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Convorbiri X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atunci cînd nu tac cu desăvîrșire, despre jefuirea Romei din 410, eveniment care impresionase puternic Occidentul și stimulase reflecțiile celor mai sensibile personalități și ale celor mai profunde minți. La fel de indiferentă rămîne cultura greacă și atunci cînd Genseric și vandalii devastează din nou Roma în 455. Problema fundamentală a acestei istoriografii care își propune să fie creștină este lăsată moștenire de Eusebiu: aceea de a aborda în același timp istoria profană și istoria Bisericii, fiindcă nu se poate fi imagina, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amesteca cele omenești cu cele dumnezeiești, va face lucruri urâte și greu de spus; va avea gânduri noi în sufletul său, ca să‑și zidească propriul imperiu, să schimbe legile și să le impună pe ale sale; el va pângări, va devasta, va răpi și va ucide. În cele din urmă, va schimba numele imperiului și va strămuta capitala, iar acest lucru va aduce încurcătură și dezordine în mijlocul oamenilor. Ne aflăm deci în fața portretului bine cunoscut al tiranului, avid de putere, megaloman
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Tripoli, la poalele Libanului, se Întinde, Într-o vale romantică, un sat numit Mesrut-ul-Tufah („districtul merelor”), unde am fost rugat să consult câțiva pacienți suferinzi de febră. Prietenii mă sfătuiră să nu mă duc, căci, după părerea lor, regiunea era devastată de o epidemie. Însă nu am dat ascultare avertismentelor primite, dorind, pe de o parte, să le fiu folositor acelor oameni care-mi cereau În mod asiduu asistența medicală, iar pe de altă parte, să-mi Îmbogățesc experiența. Ajungând aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
întinsă pe treizeci și ceva de ani, o cronică a vieții interioare și a lumii prin care trece o femeie inteligentă și fără noroc, devotată în conjugalitatea ei tumultuoasă, cu o certă vocație creatoare, lipsită de vanitățile care, de regulă, devastează femeile din clasa ei. Nu scrie ușor, nu are ceea ce se cheamă talent literar, unele fragmente din jurnal par a fi traduceri din altă limbă, dar are idei și chiar o imaginație a ideilor, lucru mai rar în confesiunea feminină
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
progresiei pare a fi însușirea de căpetenie a dramaturgului, care într-un bine susținut dozaj injectează în text, odată cu fiorul tragic, presentimentul unui zguduitor, de neevitat sfârșit. „Vina tragică” a personajelor rezidă în patima care le-a înrobit și le devastează. Elementele de comedie sunt utilizate cu măsură, spre sublinierea contrapunctică a filonului dramatic. Deschiderile către expresionism, realismul robust, care poate fi pus alături de cel din romanul Ion al lui Liviu Rebreanu, accentele naturaliste se contopesc într-o structură unitară, de
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
de o mitologie deschisă ideii de desăvârșire umană încă din vremuri homerice; credeau în cutume, în legi și în posibilitatea recâștigării condiției androginice care îi apropia de zei. Cu aceste eresuri l-au inventat pe fabulosul învățător Chiron 1, au devastat Troia, s-au înfruntat pe viață și pe moarte în războiul peloponesiac și i-au biruit pe persani. Chiar și când au fost învinși, au reușit izbânzi spirituale. În secolul al IV-lea î.Hr. au căzut pradă vicleniei politice a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele patru discipline matematice ale elinilor (aritmetica, geometria, muzica și astronomia). În secolul al V-lea, Imperiul Roman de Apus s-a prăbușit. Ce s-a întâmplat cu învățământul public rămas printre ruine? Barbarii au detronat ultimul împărat apusean, au devastat Germania, Galia, Spania și Italia și au construit regate în aproape toate regiunile mediteraneene. Dar, odată așezați, s-au pomenit cufundați într-un ocean de civilizație și cultură greco-latină. Prinții burgunzi, vizigoți, ostrogoți și vandali din secolul al V-lea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
între cafea și cappuccino sau Nescafe granulat. Existau și frișcă, și bomboane fine de ciocolată, chiar și banane, celebrele fructe care au înnebunit Estul și la care s-au năpustit ca apucații germanii din Est imediat după căderea „zidului Berlinului”, devastând magazinele. Ciudat cum toți esticii ajungeau să semene între ei. Estul se dădea în vânt după țigări Kent, Nescafe, ciocolată Suchard și banane. Concluzia era deci următoarea: în spatele unui eveniment care părea normal se afla o fenomenologie complicată de trăiri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reprimare, drept care aveau privirile încărcate de teamă. La sediul Comitetului Județean al PCR, închis și perceput ca o fortăreață, mulțimea devenită mai mult decât reprezentativă (se ajunsese la câteva mii de protestatari în coloană) a invadat clădirea: încăperile au fost devastate, au fost confiscate produse considerate a fi delicatese pentru acea perioadă (salam de Sibiu, cașcaval, portocale, banane) și aruncate pe geam spre a fi împărțite populației. Cei care pătrunseseră în clădire nu au confiscat pentru ei înșiși respectivele produse, ci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ce le cădea în mână, lenjerie, pături, saltele, paturi, o adevărată „slobodna”. Puținele lucruri care au mai rămas am reușit să le depozităm la primăria comunei. A.N.: Eu ieri le-am povestit colegilor despre modul în care a fost devastată casa lui Racoviță... Tot în modul acesta: au furat tot și au luat cărți din bibliotecă și au umplut șanțul ca să poată ieși cu căruțele, au demontat sobele... N.I.: Da, într-adevăr. În câteva zile lucrurile s-au rezolvat. Comandanții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
raze limpezi să ne facă drum/ În lumea unde negurile iernii/ Clădesc albastre mănăstiri de scrum/ În care toacă luna de vecernii...”. Alteori adâncimile subconștientului sunt sondate în căutarea unei identități autentice. Sub suprafețe calme, eul profund apare, nu o dată, devastat: „Mi-e sufletul o năruire de statui,/ Le-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă,/ Vecii de vis în mine se dărâmă,/ Făclii aprinse-n templul nimănui.” Dorința, tragică, de extincție a romanticului sau chemarea, mai relaxată, de dispariție care îl
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
Realizările sale poetice sunt modeste („auzi tu vântul cum suspină/ prin frunze moarte de verbină”), autorul mizând mai degrabă pe declamarea emoției decât pe transpunerea cât de cât originală a unei trăiri. Florile ocupă prim-planul celor mai multe poezii, sufletul e devastat de tot felul de melancolii, iar ftizia care înroșește batiste este invocată obsesiv. Arareori versul se apropie de eufonia proprie lui Ștefan Petică („În noaptea calmă și senină/ Încet viorile suspină/ Romanța veche și uitată”), stihurile luând frecvent turnura unor
POPESCU-POLYCLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
zvon de răzmeriță. Săraci din cale-afară, țăranii freamătă într-o așteptare pătrunsă de neliniști. Nu trebuie decât o scânteie ca disperarea lor să explodeze. Prilejul unor răfuieli le dă o exaltare ce duce ușor la necugetate violențe. Ei își răzbună devastând, incendiind, lovind barbar cu furci, topoare, ciomege, punând mâna și cărând acasă tot ce nu sfărâmă. E o „rătăcire” care nu îi antrenează în vârtejul ei pe toți. Unii se codesc să participe, alții ar vrea să-și obțină drepturile
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
inadaptare cu extensie colectivă, datorat unei disjuncții între ritmul rapid al civilizației și cel individual, mai lent. Sortit acestei „tragedii”, contemporanul său, omul secolului al XX-lea, îi apare, peste ierarhii și clase sociale, un incurabil inadaptat, cu echilibrul lăuntric devastat de efortul sisific pe care îl face în vederea alinierii la ordinea mereu în metamorfoză a lumii exterioare. Acesta este teritoriul de emergență al figurației învinșilor, pentru care P. manifestă o adevărată predilecție, începând cu protagoniștii elegiaci din Scrisorile unui răzeș
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
socială și culturală a Țării Românești în prefețele cărților traduse. Într-o Idee repede despre istoria românilor, capitol adăugat la manualul lui P. Blanchard Cele dintâi cunoștințe (1828) și retipărit în „Curierul românesc”, el realizează, cu accente pamfletare, imaginea țării devastate de turci și de fanarioți. Prefața la Aneta și Luben este o amplă satiră socială, sub forma unei conversații cu un boier retrograd, prilej de a enumera sarcastic moravuri feudale și nedreptăți mai vechi sau mai noi. Se cer aici
PLESOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
produce începând cu Bolta glisantă. Sub zodia unei „cosmogonii devalorizate”, N. abandonează brusc scenografia fantasmatică și mitizantă pentru un cadru fără aură, citadin și domestic, când nu recurge la teatru și circ, livrându-se unui dens lirism elegiac al intimității devastate de deziluzii, „învinsă” și „însângerată”. Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care a calcinat chiar memoria: „ne-ar trebui o întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Partisan Review și Kenyon Review. Echivalentul intelectual al Planului Marshall, cum i s-a mai spus Congresului, a relansat spectaculos liberalismul în Europa postbelică, dându-i o orientare riguros anticomunistă, deschizând astfel calea reapariției unei drepte liberale pe un continent devastat de extrema dreaptă și de comunismul stalinist. Pe acest tablou luminos, o singură umbră: Congresul pentru Libertate Culturală avea strânse legături cu CIA. Dacă mulți dintre intelectualii și artiștii de frunte ai mișcării își puteau susține inocența, aparatul organizatoric era
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
contracarat de interogația vitriolantă la adresa societății. Reporter, prin excelență, al Bucureștiului, B.-F. a străbătut, în egală măsură, România Mare, din Maramureș în Basarabia, de la Porțile de Fier la mare, însoțit de excelentul fotoreporter I. Berman. Anchetează tragediile de la Borșa, devastată de un incendiu suspect, sau schițează, cu o duioșie ironică, scene de gen din viața rituală a evreilor săraci din Sighet. A realizat „fiziologii” provinciale despre Iași, Bârlad, Pașcani, Botoșani, despre micile porturi dunărene - Calafat, Turnu Măgurele -, pustiite de stagnare
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]