4,964 matches
-
pozitivat esențial nespusulși absența, îndreptățind, ai crede, maxima unui ilustru arhitect - „less is more". Parcă efectuînd o anamorfoză misterioasă, portrete ireductibil adevărate, acela al lui Ion Gheorghiu, de pildă, își dublează modelul, cel din timpul determinat al pozei, cu spectrul devenirii sale peste douăzeci de ani. Ostil precipitărilor, acest moldovean contrage totuși vremea cînd, lent și dîrz, se ia la întrecere cu îndărătnicia pietrei. Rîdeam uneori, amintindu-i povestea sfîrîiacului, cum o așternuse Ion Creangă, istoria unei manopere care, neoprită, își
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
că la ordinul lui necontestat a fost edificată una dintre cele mai mari clădiri din lume, Casa Poporului, un megalit pentru care buldozerele au ras cartiere întregi din vechiul București? Ceaușescu provenea dintr-o familie săracă, fără nicio perspectivă a devenirii sociale. Nu este ironic că el și-a construit o descendeță simbolică care includea principalele figuri istorice ale neamului, încercând, la rândul lui, să edifice ceea ce Vladimir Tismăneanu a numit „comunism dinastic"? Știm că materialismul dialectic și istoric este în
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
liderului conferindu-i și o dimensiune umană. Unora filmul le-a părut apoteotic: nimic mai greșit. Cred că Andrei Ujică a evitat în mod deliberat să spectacularizeze subiectul, l-a lăsat să se dezvăluie de la sine, în ceea ce ține de devenirea sa. Ceea ce aruncă în grotesc personajul este raportul pe care-l realizează cu sine însuși, ceea ce este, și cu un model exemplar, ceea ce vrea să pară. Ceaușescu vrea un rol grandios, participă la regie, el decide distribuția și împrumută elemente
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
ști să-i veghem perenitatea, în ciuda veleitarismelor care se agită inept, rămâne o valență pururea activă a sufletului românesc. Printre imaginile care ne însoțeau, în sala unde dialogam, la Putna, semnate de pictorul Constantin Flondor, una atingea interioritatea sumbră a devenirii noastre, pe treapta caricatural jalnică unde aniversarea poetului fusese împinsă de către dictatură, în ianuarie 1989. Și inscripția de pe tablou, în chiar ziua vicleimului oficial, rememora un întreg cutremur lăuntric, - o nebuloasă de întuneric, pe care citeai, dur scrijelată, trimiterea la
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
scriere de acest gen pe care am apreciat-o a fost Complot împotriva Americii, de Philip Roth, și asta pentru că subiectul ei este de fapt, la fel ca în marea majoritate a cărților lui, tot Philip Roth, un crâmpei din devenirea lui examinat în condiții de laborator schimbate: cum ar fi fost copilăria scriitorului și viața familiei lui dacă Roosevelt ar fi pierdut ultimele alegeri și, conduse de pro-nazistul Lindbergh, Statele Unite ar fi ajuns un stat totalitar? Scriitorul francez Eric-Emmanuel Schmitt
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
-o pe căi diametral opuse. Pentru că n-a reușit, în 1908, să intre la Academia de arte frumoase din Viena și pentru că sexualitatea lui era (și avea să rămână) cvasi-inexistentă, Hitler a luat-o razna și a ajuns Hitler. Dacă devenirea lui n-ar fi fost deviată de aceste accidente de parcurs, ar fi putut rămâne un onorabil, anodin, pictor Adolf H. Alta ar fi fost, în acest caz, istoria secolului al XX-lea. Oare? Viețile paralele ale celor doi austrieci
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
ca și de Proust." Fraza îi aparține lui Thomas Mann. Și ce este tulburător în forța acestei intuiții pe care o dă numai geniul e că, de pildă soldatul Svejk este mai popular decât Hans Castorp. Curgerea istorică decide. în devenirea ei, ce era dilatat la început se strânge, se usucă, și ce părea fără șansă, înflorește puternic. Câteodată, în cazurile excepționale, această funcție răbdătoare o exercită marii critici, care sunt și profeți. în literatura noastră au existat asemenea personalități. Dovadă
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6066_a_7391]
-
Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al poeziei bacoviene: „Mircea Scarlat descrie cu pătrundere tentativele succesive ale acestei puneri în expresie a unui imaginar torturant, delimitând mai multe «registre» (eminescian, neoromantic, satanic și decadent-simbolist). Această devenire ocupă cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la început, de prezența tragicei poezii bacoviene, atitudinea critică, în care voința
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
putea folosi la schimbarea numelui și doctorul Ionescu-Buzău, cel care, „citea evanghelii în slavonă", ba chiar „urmase la bătrânețe cursurile de slavistică ale profesorului Ioan Bogdan"3 . Cercetându-i fiului său „numele astral", acest tipar numerologic prin care transcendența modelează devenirile umane, dr. Ionescu-Buzău nici nu ar fi avut de ales. Căci formula inițială de apelativ: Dimitrie Dim Ionescu-Buzău este ceea ce se cheamă o curiozitate numerologică (Dimitrie=9, Dim=9, Buzău=9, Ionescu=13), în care toate potențările benefice, intelective și
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
își ucide mama și ia ostatici doi flamingo, iar etapele derapajului său mental sunt recuperate pas cu pas prin intermediul a doi martori, profesorul său de dramă și prietena sa. Herzog este interesat nu în demersul clinic, ci în ecuația unei deveniri chiar și întru nebunie, cu confuzia planurilor, cel al dramei în care joacă tânărul, Electra lui Sofocle, și cel al realității către care personajul proiectează propriul univers fantasmal. Ca și cu Bătrâna și Bătrânul în Scaunele lui Eugen Ionescu, mesajul
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
permis, exagerez desigur, pentru că era scris în carte și eu mă aflam în legitimă apărare de gura lumii la gândul că voi scrie o carte care să îmi legalizeze „aventurile". Personajul din mine avea nevoie de umbra unui scriitor în devenire care să-i ierte toate păcatele. N-am fost deloc un copil cuminte, dar nici un copil rău, „un copil problemă". Un smintit nu putea crește în curtea tatălui meu. Sminteala mea, câtă era, venise din citanie. Eram victima cărților, precum
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
incontestabile evoluția statutului femeii în societatea românească, din Evul Mediu și până în epoca modernă. Antologia lui Nicolae Iorga nu impresionează prin cantitate, căci savantul a operat pe baza decupajului, ci prin perfecta articulare istorică a textelor, ce ilustrează convingător etapele devenirii conștiinței de gen la români. Atât de clar a văzut istoricul operațiunea de „defrișare” a domeniului studiilor de gen, încât antologia sa conține și un rafinament la care cercetătorii în materie nu vor ajunge decât mult mai târziu. Savantul a
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
care aceasta din urma se lasă dezmembrată, spre mai buna ei înțelegere. Astfel Valerio Adami, Michaël Levinas, Marie Morel, Valère Novarina, Jordi Savall, Pierre Skira, Alain Veinstein dialoghează cu Pascal Quignard și cu universitarii participanți la colocviu despre forme în devenire, genuri dispărute și regăsite, instrumente rare, trangresiuni de forme. Volumul însuși, prin caietul iconografic pe care îl conține, prin DVD-ul cu dialogurile, punerile în scenă și concertele înregistrate, prin numeroasele reproduceri de pagini de manuscris care îl ilustrează este
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
sale emancipate. Căci e la mijloc un stil care, abandonînd ardelenismul elementar-sentimental, înțelege a păstra nota culturală a acestuia. Aurel Rău e un poet ardelean nu prin localism, ci printr-o spiritualitate percepută ca determinare istorică, ca o rîvnă a devenirii la lumina Bibliotecii și a Muzeului. O vizită într-un muzeu apare vălurită de o fină senzualitate (În Muzeul Czartoryski). Poetica devine într-o tot mai largă măsură un proces de distilare. Aduse la vedere, mecanismele creației se substituie reprezentației
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
că ea nu există. Iar, mai apoi, se laudă monumental că „...suntem fericiți să-l avem în mijlocul nostru pe...”. Altfel, concepția sa despre fericire este stabilă și precis fisurată. Unitară cu șănțulețe. Monolit cu striațiuni. Ea nu se transformă în devenire întru ființă. Ci suportă doar constant o sumă de ajustări deteriorate. Dincolo de toate aceste mici inconveniente, fericirea românului e pricinoasă. Atât de pricinoasă, încât nu are soluție. E ca un cub căruia i se caută tot timpul raza. Cu lumânarea
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
o anderseniană crăiasă a zăpezilor cu inima de gheață, decât o neajutorată Gretel pe care o așteaptă „vrăjitoarea” cea rea, Marissa. Deși memoria ei recuperează imaginile unei cărți de povești, din educația Hannei lipsește basmul, povestea, esențiale în parcursul oricărei deveniri. Cu toate acestea, totul se va desfășura cumva în jurul basmului ales ca mise en abîme al întregii aventuri. În absența oricărui contact cu cei de aceeași vârstă, una dintre provocările importante pentru Hanna este descoperirea unei dimensiuni a socializării. Atașată
Hanna cu inima de gheață by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5388_a_6713]
-
internă (singurele justificate de natura materialului și de starea lui implozivă) se ajunge ca materialul sonor să curgă pe o albie din ce în ce mai îngustă, mai determinată până la a se reduce la o armonie unică tinzând spre consonanță. Ajunsă în acest stadiu, devenirea sonoră încetează. 2 ianuarie, duminică - Până deasupra izvorului de pe drumul Refugiului cu Leahu. 4 ianuarie, marți - Pe marginea Orestiilor: (notat cu roșu) Muzica a fost concepută ca un mijloc de critică a textului și nu ca un mod de exploatare
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
secundei” sunt aspecte care ne-au mișcat pe noi toți cei care am avut privilegiul de a-l cunoaște pe Aurel Stroe. Intransigența gândirii sale nu era o crispare încremenită în proiect. Nici nu putea fi astfel. Era rezultatul unei deveniri inexorabile a unui proces creativ, complex, manifest la nivel ideatic, la nivel conceptual, la nivel muzical artistic. Nu este de mirare faptul că Nichita face referire la două opere fundamentale ale compozitorului, la Concertul pentru clarinet și orchestră, de asemenea
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
de dialog imediat cu opera și de verdict prompt” - O bună parte din activitatea dvs. de cronicar literar se leagă de numele unor reviste importante ale literaturii noastre: „Echinox” „Familia”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Cuvîntul”, „Cultura”. Ce rol are o revistă în devenirea unui critic literar? Ce rol are un critic literar în devenirea unei reviste? - Asta devine, firește, după facultăți și momente. Sînt momente (și cazuri) în care revista (climatul acesteia, orientarea) e mai importantă (poate) decît însuși criticul - în „devenirea” acestuia
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
parte din activitatea dvs. de cronicar literar se leagă de numele unor reviste importante ale literaturii noastre: „Echinox” „Familia”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Cuvîntul”, „Cultura”. Ce rol are o revistă în devenirea unui critic literar? Ce rol are un critic literar în devenirea unei reviste? - Asta devine, firește, după facultăți și momente. Sînt momente (și cazuri) în care revista (climatul acesteia, orientarea) e mai importantă (poate) decît însuși criticul - în „devenirea” acestuia; sînt momente (și cazuri) în care rolurile se inversează și criticul
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
în devenirea unui critic literar? Ce rol are un critic literar în devenirea unei reviste? - Asta devine, firește, după facultăți și momente. Sînt momente (și cazuri) în care revista (climatul acesteia, orientarea) e mai importantă (poate) decît însuși criticul - în „devenirea” acestuia; sînt momente (și cazuri) în care rolurile se inversează și criticul e cel care determină „devenirea” revistei (e caz eroic; n-am avut onoarea); cele mai frecvente sînt cazurile în care nu există nici o determinare, nici dintr-o parte
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
firește, după facultăți și momente. Sînt momente (și cazuri) în care revista (climatul acesteia, orientarea) e mai importantă (poate) decît însuși criticul - în „devenirea” acestuia; sînt momente (și cazuri) în care rolurile se inversează și criticul e cel care determină „devenirea” revistei (e caz eroic; n-am avut onoarea); cele mai frecvente sînt cazurile în care nu există nici o determinare, nici dintr-o parte, nici din alta. În ce mă privește, Echinox-ul va fi fost de primul caz; poate și
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
o mică măsură, cazul al doilea; restul sînt de cazul trei, cu mine sau fără mine, revistele ar fi fost aceleași - cu ele sau fără, și eu aș fi fost același. Dacă te cheamă Manolescu, sigur ai „rol” decisiv în „devenirea” revistei; dacă nu te cheamă așa, mai poți năzui la un rol mic, de echipă. Important e însă un critic - importantă e critica - pentru profilul ca atare al revistei. Revistele sînt instituții de critici în primul rînd (profitînd, desigur, de
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
continente, centre iradiind ca niște potire sacre îl poartă către poeme ale cunoașterii de sine (Zile în Nicosia - 1373 d.Hr., Sonet venețian, Scrierile îndepărtate (Ravena), Roma plângând, Sâmbătă seara în Catania etc.). Ritmurile fiecărui loc trasează cercuri concentrice ale devenirii: „Paris cu ploaie și tu transcrii un poem/ de D’Annunzio, vorbește ploaia și seamănă/ pe caldarâm ritmuri - ai zice că-s pentru tine” (Paris negru în ploaie). Clipa e suspendată într-un amurg strălucind de frumusețea nostalgică a melancoliei
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
lui Dziga Vertov, Man with the Movie Camera din 1929. Cinema Paradiso (1988), filmul lui Giuseppe Tornatore evocă magia filmului și felul în care acesta întreține iluzia vieții filtrată dramatic prin pânza melodramei, felul în care acesta ritmează etapele unei deveniri; La nuit americaine (1973) al lui François Truffaut reflectă ceva din acea dezordine interioară, din acele dezechilibre din care iau naștere imaginile; filmul lui Robert Altmann, The Player (1992) investighează mecanismele industriei americane de film, felul în care regizorului îi
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]