769 matches
-
firești, având o largă acoperire socială. De pildă, în societatea românească aflată într-o permanentă perioadă de tranziție, fumatul, consumul de alcool, relațiile sexuale timpurii etc, sunt privite cu o oarecare toleranță, dată fiind frecvența crescută a acestor conduite. Spre deosebire de devianța "normală" care este destul de acceptată și susținută uneori (a se vedea numărul mare de fumători, cât și vârsta timpurie la care este însușit acest comportament). Devianța cu caracter patologic este respinsă, întrucât implică un conflict cu morala publică și general
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sunt privite cu o oarecare toleranță, dată fiind frecvența crescută a acestor conduite. Spre deosebire de devianța "normală" care este destul de acceptată și susținută uneori (a se vedea numărul mare de fumători, cât și vârsta timpurie la care este însușit acest comportament). Devianța cu caracter patologic este respinsă, întrucât implică un conflict cu morala publică și general acceptată, creând un puternic sentiment de insecuritate psiho-socială (pentru a înțelege mai bine acest concept, propun a se lua în calcul atitudinea generală față de exhibiționiști etc.
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
patologic este respinsă, întrucât implică un conflict cu morala publică și general acceptată, creând un puternic sentiment de insecuritate psiho-socială (pentru a înțelege mai bine acest concept, propun a se lua în calcul atitudinea generală față de exhibiționiști etc.). Întrucât fenomenul devianței implică o cauzalitate complexă nu poate fi analizată unifactorial, dimpotrivă, ceea ce determină emiterea unor explicații multifactoriale. Pornind de la interconexiunea factorilor psihologici cu cei sociali, cu predominanța unora sau a altora, putem privi devianța ca un pe continuu, unde la o
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
atitudinea generală față de exhibiționiști etc.). Întrucât fenomenul devianței implică o cauzalitate complexă nu poate fi analizată unifactorial, dimpotrivă, ceea ce determină emiterea unor explicații multifactoriale. Pornind de la interconexiunea factorilor psihologici cu cei sociali, cu predominanța unora sau a altora, putem privi devianța ca un pe continuu, unde la o extremă se găsesc factorii individuali (cum ar fi cazul bolnavilor psihici cu diferite niveluri de evoluție, care provin din diferite medii defavorizate și care comit infracțiuni). Iar la celălalt capăt se află "facilitatorii
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
această evaluare fiind realizată atât la nivelul individual cât și la nivelul social și impactul acestuia la nivel comunitar. În general, în studiu asupra comportamentului deviant se ține seama de aspectul individual al fenomenului (trăsăturile individului), precum și de cel social (devianța privită ca fenomen social în cadrul comunității). În acest sens, studiul la nivel individual a ținut seama de acele trăsături definitorii ale deviantului (Voinea, 1999), aspecte corporale propriu zise: cap, trunchi, membrele persoanei înclinate spre acte antisociale. Ulterior s-a demonstrat
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nu a fost confirmat pe deplin de studii practice în domeniu. 1.1. De la predelincvență la delincvență În rândurile anterioare am căutat să explicăm, fără a avea pretenția de exhaustivitate, fenomenologia actelor deviante și a cauzalității acestora. Am văzut cum devianța poate fi normală sau patologică, ultima fiind acea formă care intră în conflict cu morala publică și normele sociale, amenințând securitatea și stabilitatea socială. Cea mai frecventă și mai pregnantă formă de abatere semnificativă de la media normalității din punct de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
control social deoarece aceasta afectează puternic relațiile și valorile sociale, încălcând normele și regulile social-juridice care îndeplinesc rolul de reper pentru conduita actorului social. Delincvența reflectă o inadaptare la sistemul juridic și moral al societății, fiind cea mai importantă dintre devianțele negative, care includ violarea și încălcarea normelor de conviețuire socială, integritatea persoanei, drepturile și libertățile individului. În literatura de specialitate se pot identifica o serie de trăsături caracteristice ale devianței: o violarea unei anumite legi care prescrie acțiuni împotriva celor
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
juridic și moral al societății, fiind cea mai importantă dintre devianțele negative, care includ violarea și încălcarea normelor de conviețuire socială, integritatea persoanei, drepturile și libertățile individului. În literatura de specialitate se pot identifica o serie de trăsături caracteristice ale devianței: o violarea unei anumite legi care prescrie acțiuni împotriva celor care o încalcă; o manifestarea unui comportament contrar normelor și codurilor morale ale grupului; o săvârșirea unei acțiuni antisociale cu efect nociv pentru indivizi sau grupuri sociale. Fenomenologia delincvenței este
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
viața comunității. Comportamentul adecvat normelor și vieții sociale este un comportament reflectat, gândit, este anticipativ (reprezentarea conținutului și consecințelor faptelor proprii) și exprimă libertatea de voință în alegerea soluțiilor optime într-o situație dată. Specialiștii descriu un trio-conceptual în geneza devianței, concept ce reunește trei elemente: mediul de formare al personalității (mediul de proveniență a individului), personalitatea delincventă (predispozițiile) și situațiile care favorizează trecerea la actul antisocial. Primul element al trio-ului amintit, ce intervine în formarea delincvenței îl reprezintă mediul
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
încercarea de analiză a comportamentului deviant o reprezintă latura psihologică a persoanei: nivelul de dezvoltare intelectuală, gradul de dezvoltarea afectiv-volitivă, caracterul, temperamentul, locus of control (intern sau extern), trăsături psihopatice sau nevrotice etc. Pe lângă factorii psihici, semnificativi în analiza fenomenologiei devianței sunt și cei care țin de aspectul sociodemografic: vârsta, sexul, urbanizarea, nivelul de instruire școlară și starea civilă. Din punct de vedere al stadialității ontogenetice (Dragomirescu, V., 1976) putem vorbi de devianță abia în jurul pubertății și adolescenței (12-18 ani) pe
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
etc. Pe lângă factorii psihici, semnificativi în analiza fenomenologiei devianței sunt și cei care țin de aspectul sociodemografic: vârsta, sexul, urbanizarea, nivelul de instruire școlară și starea civilă. Din punct de vedere al stadialității ontogenetice (Dragomirescu, V., 1976) putem vorbi de devianță abia în jurul pubertății și adolescenței (12-18 ani) pe fondul formării și dezvoltării personalității, până la această vârstă putându-se identifica doar o serie de predispoziții spre comportamente antisociale; fiecare acțiune corectivă fiind caracteristică vârstei copilului (până la 14 ani minorul nu răspunde
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
juridic doar dacă se constată prezența discernământului, iar între 16 și 18 ani se consideră că acesta este conștient de faptele sale și trebuie să răspundă corespunzător în fața legii). Puberul este semnificativ orientat spre comportamente deviante, acum se înregistrează frecvente devianțe comportamentale, ca apoi în prima etapă a adolescenței (14-16 ani) sistemul axiologic, deprinderile și atitudinile sociale să fie restructurate, toate acestea fiind întărite de creșterea responsabilității față de propria persoană, dar și față de semeni. Cu toate aceste, mai apar totuși unele
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
acordă o importanță deosebită activităților prin care se asigură satisfacerea anumitor trebuințe (atât cele primare: foame, sete, somn, cât și cele superioare care privesc latura socială și profesională a individului). Această etapă ontogenetică este caracterizată printr-o înclinație deosebită spre devianțe precum delapidări, escrocherii, afaceri frauduloase etc. Referitor la această etapă de vârstă, E. Verzea și U. Șchiopu (1995) identifică o serie de comportamente penalizabile, și nepenalizabile legate de interrelațiile sociale. La vârsta senectuții, actele deviante împotriva celorlalți scad în frecvență
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
invocat de către cei care comit diferite acte infracționale. Cu toate acestea, studiile de specialitate au demonstrat că alcoolismul în mod singular, neasociat cu alți factori nu constituie o sursă semnificativă a faptelor antisociale, acestea se manifestă în cazul asocierii acestei devianțe cu anumite particularități ale personalității individului: temperament predominant coleric, carențe intelectuale și, bineînțeles, caracteristicile mediului în care există individul. Și în cazul alcoolismului se face simțită nevoia de a realiza distincția între alcoolismul ocazional și cel cronicizat, primul facilitează exacerbarea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
colectivitatea. c. Căutarea satisfacției materiale sau morale prin infracțiune. În actuala situație socio-economică tendința de a lua din bunul celuilalt este tot mai accentuată. Însă în cazul indivizilor care reușesc să-și depășească tensiunile (a se vedea modelul teoretic asupra devianței privită din perspectiva interconexiunii dintre trăsăturile individului și facilitatorii sociali) se poate observa o rezistență semnificativ scăzută în fața excitanților din mediul ambiant decât la ceilalți indivizi. Stimularea excesivă provine din sensibilitatea deosebită a infractorului cât și din forța specifică a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
fiind minimalizarea sentimentului de anxietate sau vinovăție. Ei se caracterizează printr-o personalitate egocentrică, compasiunea lor față de alții fiind limitată sau inexistentă. Cu toate că mulți delincvenți prezintă elementul sociopatic, ar fi o exagerare să afirmăm că toți indivizii care manifestă comportamente devianțe, sub diferite forme și grade, sunt catalogați drept sociopați. Analizând comportamentul delincvent V. Dragomirescu (1976, p. 54) propune, cu scop de explicare a fenomenului, acesta considerând semnificative afecțiunile psihiatrice în predilecția individului către comportamente antisociale, delincvente. Autorul amintit sugerează următoarele
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Între temperament aptitudini și caracter se formează strânse corelații la nivelul oricărui tip de personalitate și, cu atât mai mult, la personalitățile criminale. Criminologia relevă sub acest aspect efectul cu totul nefast pe care îl joacă de pildă în cazul devianței de violență, corelarea unei impulsivități nestăpânite cu aptitudinea fizică dezvoltată (forța, abilitatea, viteza de reacție) și caracterul "rău" al făptuitorului. Dominanta întregii corelații și cea care dă până la urmă coloratură personalității o constituie însă caracterul. În această privință, modelul "personalității
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
foarte important în ansamblul exprimărilor comportamentale, dar și de a angaja pe o bază mai complexă și diferențială modul de corelare și manifestare a diferitelor comportamente ale personalității în procesul adaptării sau dezadaptării sociale. Deficiențele de natură psihică interesează atât devianța psihopatologică, cât și pe cea psihomorală, justiția penală fiind deseori confruntată cu necesitatea distingerii celor două situații, fie în domeniul rezolvării problemelor vizând răspunderea penală și a determinării gradului de vinovăție, fie a luării unor măsuri de ocrotire chiar față de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
V., Butoi, T., Psihologie judiciara, Bucure,ti, Ed. Șansa, 1992. Oancea, I., Probleme de criminologie, Ed. All Educațional, București, 1998. Quay, H.C., "Patterns of delinquent behavior", în H.C.Quay, Handbook of juvenile delinquency, Ed. "John Wiley", New York, 1987. Rascanu, R., Devianță, criminalitate și patologie social, Ed. "Lumiona Lex", București, 1999. Scripcaru, Gh., Astărăstoaie, V., Criminologie clinică, Ed. "Polirom", Iași, 2003. Schiopu, U. (coord.), Dictionar de psihologie, Editura Babel, București, 1997. Tănăsescu, G. Tănăsescu, C., Criminologie, Editura All Beck, București, 2003. Zamfir
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
socializare 144 5.4. Perspectiva funcționalistă și perspectiva conflictualistă asupra socializării 149 Cap. 6 GRUPURI ȘI ORGANIZAȚII 6.1. Grupuri 152 6.2. Organizații 162 6.3. Conducerea în grupuri și organizații 167 6.4. Persuasiunea birocrației 170 Cap. 7 DEVIANȚA, CRIMA ȘI CONTROLUL SOCIAL 7.1. Relativitatea devianței 184 7.2. Explicații ale devianței și crimei 186 7.3. Crima ca devianță 197 7.4. Controlul social 199 Partea a III-a STRATIFICAREA: INEGALITATEA SOCIALĂ STRUCTURATĂ Cap. 8 STRATIFICAREA ȘI
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
conflictualistă asupra socializării 149 Cap. 6 GRUPURI ȘI ORGANIZAȚII 6.1. Grupuri 152 6.2. Organizații 162 6.3. Conducerea în grupuri și organizații 167 6.4. Persuasiunea birocrației 170 Cap. 7 DEVIANȚA, CRIMA ȘI CONTROLUL SOCIAL 7.1. Relativitatea devianței 184 7.2. Explicații ale devianței și crimei 186 7.3. Crima ca devianță 197 7.4. Controlul social 199 Partea a III-a STRATIFICAREA: INEGALITATEA SOCIALĂ STRUCTURATĂ Cap. 8 STRATIFICAREA ȘI MOBILITATEA SOCIALĂ 8.1. Ce este stratificarea socială
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
GRUPURI ȘI ORGANIZAȚII 6.1. Grupuri 152 6.2. Organizații 162 6.3. Conducerea în grupuri și organizații 167 6.4. Persuasiunea birocrației 170 Cap. 7 DEVIANȚA, CRIMA ȘI CONTROLUL SOCIAL 7.1. Relativitatea devianței 184 7.2. Explicații ale devianței și crimei 186 7.3. Crima ca devianță 197 7.4. Controlul social 199 Partea a III-a STRATIFICAREA: INEGALITATEA SOCIALĂ STRUCTURATĂ Cap. 8 STRATIFICAREA ȘI MOBILITATEA SOCIALĂ 8.1. Ce este stratificarea socială? 206 8.2. Statusul socioeconomic 209
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
2. Organizații 162 6.3. Conducerea în grupuri și organizații 167 6.4. Persuasiunea birocrației 170 Cap. 7 DEVIANȚA, CRIMA ȘI CONTROLUL SOCIAL 7.1. Relativitatea devianței 184 7.2. Explicații ale devianței și crimei 186 7.3. Crima ca devianță 197 7.4. Controlul social 199 Partea a III-a STRATIFICAREA: INEGALITATEA SOCIALĂ STRUCTURATĂ Cap. 8 STRATIFICAREA ȘI MOBILITATEA SOCIALĂ 8.1. Ce este stratificarea socială? 206 8.2. Statusul socioeconomic 209 8.3. Tipuri de sisteme de stratificare 210
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
acestuia. Toate tipurile de studii de caz menționate pot fi aplicate fie unui caz singular, fie unui caz multiplu. Partea a II-a DINAMICA SOCIETĂȚII Perspective teoretice asupra societății și interacțiunii umane Cultura și structura socială Socializarea Grupuri și organizații Devianța, crima și controlul social În partea a doua a lucrării examinăm dinamica societății. Pornim de la ideea că întreaga viață socială se realizează prin acțiuni umane variate în care subiecții acestora constituiți în grupuri de mărimi diferite sunt indivizii. Esențial în cadrul
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
numai prin examinarea structurii formale a organizației. Ca în orice cultură, membrii noi trebuie să fie socializați în cultură organizațională și angajații care nu devin socializați corespunzător de obicei trăiesc momente dificile până reușesc să facă acest lucru. Cap. 7 DEVIANȚA, CRIMA ȘI CONTROLUL SOCIAL Să gândim cuvântul devianță. Ce fel de comportament sugerează? Mulți oameni ar răspunde că au în vedere prostituția, consumul de droguri sau homosexualitatea. Alții se gândesc și la modul în care unii indivizi femei și bărbați
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]