2,113 matches
-
toate zilele, lumea oricărui individ anonim, că aici ne putem întâlni cu vietăți ca pisifonele sau putem fi urmăriți de umbre amenințătoare, (vezi „ipostaza rea a câinelui de aer”), că aici, pentru vini pe care nu le cunoaștem, putem fi devorați de „amintiri mocnite”, ce preschimbă gândurile în „mari remușcări” ș.a.m.d. Așadar, chiar dacă nu sunt relatate fapte la fel de cumplite ca în povestirile lu Kafka, efectul nu este cu mult diferit. Și în acest sens, „evazionismul” lui Mircea Ivănescu se
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conturat un puzzle alcătuit din ecouri Îndepărtate despre populațiile Întâlnite, fie că este vorba despre descrieri realizate de parizieni ori de provinciali care „descopereau” Franța sau despre traduceri ale relatărilor unor călători europeni aflați pe „pământ străin”, cuprinși de curiozitate, devorând ținuturi și peisaje, dar mai ales Înclinați să compare locurile natale cu aceste „noi” teritorii. M. V. & BABEAU Albert (1926), Les Voyageurs en France depuis la Renaissance jusqu’à la Révolution, Tours, Mame. BELORGEY Jean-Michel (2000), Transfuges: voyages, ruptures et métamorphoses
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a spus: „Vom pieri pentru că, În toată istoria umanității, nu am știut să găsim momentul În care să fondăm Libertatea” (Arendt, 1967, p. 84). Toți revoluționarii de profesie au știut-o de vreme ce, de fiecare dată, Revoluțiile În desfășurare și-au devorat, prin epurări succesive, propriii fondatori și protagoniști. Căci viața În sine Însuși este plasată În adâncul inimii. La asta ne invită Rousseau: „Vă conjur să pătrundeți cu toții În adâncul propriei inimi”, iar Întâlnirea cu aproapele, sub forma milei și compasiunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mare operă, cît de cît comparabilă cu Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Eminescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în zilele noastre etc. După 1944, folosind cuvintele celui care a scris Fenomenul Pitești, în cazul G. Călinescu, "omul politic devoră oportunist și sistematic pe omul de cultură" pînă la neantizarea celui din urmă. Nimeni nu cred că și-a propus demolarea lui G. Călinescu. Ar fi imposibil față de o operă de incontestabilă înălțime, dar, cum spune Virgil Ierunca, "un mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
femelele asigură permanența grupurilor, pentru că ele sunt principalii factori ai reproducerii, prin progeniturile născute și crescute tot în grup, înfruntând pericolele cauzate de proprii masculi sau alte animale mature ori prădători externi capabili să rănească, să distrugă adăposturile și să devoreze nu numai puii proprii, dar și alți membri din grup. Prin aceste forme de socializare și animalele manifestă creativitate. Firește că sunt autori care resping continuarea în societățile umane a unor forme de creativitate ale animalelor, pornind de la ideea totalei
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-și pune insignele unei universalități care înmănunchează deopotrivă contingentul și absolutul, materia și duhul. Pofta sa de viață pulsează cu o lăcomie gata a-și însuși tot ce ființează în toate planurile fizice și metafizice. În voracitatea sa, trupul își devoră spiritul, așa cum canibalii își consumă adversarii, simbolic, pentru a prelua însușirile lor: "Beau/ ating/ cu buzele cerul/ o speranță dezlănțuită/ inundă/ inundă/ e-acum tot adevărul/ nu-i nemurire-n afara/ celui ce-n flacăra/ inimii mele/ se naște acum
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
care nu se mai regăsește în roman. Cum să faci să coincidă cele două "euri"? Este evident că primului "eu", celui care-și amintește, nu-i face plăcere lucrul acesta. E ca și cum romanul își depășise scopul, cel de a mărturisi devorînd "eul" autorului: "Munca mea, scrierea romanului reușea să-mi atrofieze sistematic experiența trăită în interesul unei formule artificiale - sau, dacă preferați artistice - care pe hîrtie puteam să o judec conform experienței mele". (Eșecul) Romanul biografic nu este o soluție. Dimpotrivă
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
teatrul trebuie să respecte mișcarea constantă a timpului. Sub acest aspect, trebuie să fim mereu deschiși în fața momentului, în fața formidabilei, rapidei, mereu schimbătoarei mișcări nucleare a tot ce alcătuiește viața planetară. Există un neîntrerupt amalgam de energii care tot timpul devorează, distrug, transformă și creează. Acest lucru trebuie respectat și în teatru; însă, în teatru, unde există ceva înainte, ceva la mijloc și ceva la sfîrșit, apar momente extraordinare cînd timpul se oprește în loc și se ivește brusc o nouă formă
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
Viața aventuroasă a lui Conan Doyle Sherlock Holmes și-a devorat autorul care, cum se știe, a încercat de mai multe ori să scape de el. În 40 de ani, Holmes a trăit vreo 60 de aventuri. În acest timp, Arthur Conan Doyle a scris un număr impresionant de romane, nuvele
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
GoodFood. Special de Crăciun. BBC recomandă un ghid care conține 111 rețete și idei. Bilunarul „GoodFood“ își ia drept temă de start pe piața românească Sărbătoarea de Crăciun și dezvăluie „secretul fripturilor ideale“. Ce gătești, ce guști, ce savurezi, ce devorezi, ce mănânci, ce visezi? sunt întrebări la care publicația vă oferă răspunsuri pe îndelete. În plus, eleganta revistă culinară pune la bătaie pentru cititorii ei un concurs a cărui miză e un cuptor cu microunde. Cititoarele care țin la silueta
Agenda2005-50-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284498_a_285827]
-
pe care trebuie să le execute, eliberând-o. Drept urmare, fuge din oraș, pentru a scăpa de pedeapsa Arhontelui. În călătoria sa, ajunge la o familie terorizată de un alzabo (animal de origine extraterestră care împrumută personalitatea prăzii pe care o devorează). Aici o găsește și pe Agia (pe al cărei frate l-a executat în prima carte), de al cărei atac scapă cu greu. Familia fuge din casă, dar este atacată de zoantropi (oameni cărora li s-a înlăturat lobul frontal
Spada Lictorului () [Corola-website/Science/320878_a_322207]
-
descoperă cu satisfacție că se simte mai bine când vede lucrurile în felul acesta. Materia primă a meselor sale se transformă încet-încet în hrană spirituală și, ca în cazul oricărui cititor veritabil, gustul i se formează mâncând. La început, șobolanul devorează și înghite la grămadă, ca Bouvard și Péchuchet, după care, treptat, absoarbe și asimilează, descoperă aroma și consistența fiecărei cărți, încetând să mai citească în timp ce mânca, deoarece cărțile îi devin atât de dragi, încât nu le mai poate roade decât
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
mărturisi că avusese o gardă grea, din cauza mai multor cazuri care ceruseră o intervenție promptă, și că se simte obosit. S-a așezat în pat și a adormit. Vise cu animale grotești îi năpădiră somnul cu intenția de a-l devora, încât dimineața s-a trezit mai obosoit decât se culcase. Simona, după ce primi formele de externare, privi cu grijă de jur împrejur, cercetă noptiera, se uită sub saltea, sub pernă; nu voia să uite nimic. Era hotărâtă să ia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
arătau că familia era pe cale de a se destrăma. În acea clipă, Teo se simți ca un om singur într-un deșert, urmărit de umbre nedeslușite care îl înspăimântau prin grotescul și hidoșenia lor și care parcă voiau să-l devoreze. Zăbovi un timp în vestibul, fără să știe pe ce drum să apuce, învălmășit, răscolit, căutând parcă adăpost pentru sufletul său ce pășise într-un imperiu al întunericului. Ieși din casă. Primul gând îi purtă pașii către farmacie. Colegele Doinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mă las legănată de vis, închipuindu-mi că zac într-o barcă plutind pe ape printre nuferii lui Manet, gậndindu-mă că singurul lucru care ne-ar putea face fericiți este contopirea cu ora miraculoasă a tinereții, această fiară sălbatică care devorează totul în cale. O iubeam acum cu ardoare, aproape inuman pe cea mai frumoasă dintre toate amăgirile, o iubeam abia după ce fugise departe. Încercam să o regăsesc sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu bucuria drumului de mậine
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
întậrziat, nici unul măcar! Îmi aminteam îndată vorbele cele mai des rostite de Yon: bani! bani! de unde bani? Și-l înjuram de mama focului în gậndul meu pe cel care inventase banii, aceste blesteme ale vieții noastre, fiare sălbatice, capabile să devoreze și cele mai fierbinți pasiuni omenești. Nu iubisem niciodată banii. În asta stătea secretul reușitei mele. Mă consideram o profesionistă, mi-o dovedisem mie însemi și-mi era suficient. Nu-mi trebuiau aprecierile nimănui și, de altfel, cine mar fi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nereușind să se separe de medium, Încerca să-l sufoce. Devenise un fel de chewing-gum, de care ultimul dintre frații Fox Încerca să se descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda cu acel ceva parazit care-l devora, se rostogoli pe jos, apărându-se ca și cum ar fi fost cuprins de flăcări. Fantasma care fusese Kelley Îl acoperi mai Întâi ca un lințoliu, apoi muri lichefiindu-se și Îl lăsă deșertat pe jos, redus la jumătate din el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Un alt avion: ăsta nu venea din nici o parte, Îl generase el Între vertebrele lui de mastodont descărnat. Îl priveam, nu se mai termina, ca și proiectul din care se născuse. Dacă aș fi rămas pe loc fără să fiu devorat, i-aș fi urmărit mutațiile, revoluțiile lui lente, descompunerea și recompunerea lui infinitezimală sub adierea rece a curenților, poate că Stăpânii Lumii știau să-l interpreteze ca pe un grafic geomantic, În imperceptibilele-i metamorfoze ar fi citit semnale decisive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de lux, ce-ți puneau la dispoziție doici care să aibă grijă de copii, în timp ce părinții se duceau să bea șampanie la barul de lângă piscină. Și nici nu te opreau să ai parte de lucruri frumoase- din contră! Amanda a devorat detaliile referitoare la cadourile pentru copil pe care o supermanechină însărcinată le primise de la prietenii ei celebri. Costumașe Baby Dior, un halat de baie cu monogramă, salopete cu imprimeu Pucci, mocasini din piele întoarsă roz, o pălărie Ralph Lauren și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că au mâncat prea mult. Durează cam șase luni până când se pune pe picioare o crescătorie de viermi, a lămurit-o Alice cu o tonalitate defensivă. Le place ca hrana să fie puțin putrezită înainte să se apuce s-o devoreze. Trebuie să le dăm și multe alte delicatese. Alice n-a mai adăugat faptul că și ei erau îngrijorați de aparenta lipsă de apetit a viermilor și că Jake sunase la Linia Directă a Viermilor ca să investigheze problema. Alice nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a amintit cu câtă grabă traversase Alice holul. Apoi, cum Laura cea cu ruj roșu și un decolteu cât o prăpastie se așezase în locul lui Alice, terminase de devorat hamburgerul și se apucase să-i relateze, în cele mai mici, mai amare și mai sonore detalii, cele mai recente odioșenii comise de Fergus. Hugo plecase cât putuse de repede. Iar acum îi aștepta pe mohorâții vânători de case de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și Los Angeles unde tunsese garduri vii și curățase piscine. Începuse să se intereseze de bambus În anii ’70, când creștea garduri din bambus ca să-și ascundă culturile de marijuana. Dorind să obțină un soi de canabis cât mai puternic, devorase cărți de horticultură, mai ales pe acelea despre ameliorări genetice. În timp, cultivarea bambusului devenise mai interesantă pentru el decât avantajele reprobabile privind cultura marijuanei - și e și de Înțeles, din moment ce bambusul se regenera cel puțin la fel de repede ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și chipsurile americane, pretindea bucătarul, și care putea provoca o dependență asemănătoare. Cu toate acestea, rădăcinile aveau aspectul deloc apetisant de larve mari prăjite, una dintre delicatesele locale, de altfel. Dar după ce i-a convins să Încerce una, grupul a devorat cu mare plăcere Întregul platou, la fel ca și următorul fel prezentat ca fiind a doua surpriză, care, la rândul ei, părea a consta În larve, ceea ce și erau. Apoi a urmat Încă un aperitiv crocant numit „libelulă“, nume pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
anesteziaseră stomacul atât de bine Încât acesta nu mai funcționase. Nu vă voi descrie În ce a constat conținutul stomacului său, e de-ajuns să spun că erau multe lucruri colorate pe care purcelușii s-au bătut și le-au devorat Într-un final. Un minut mai târziu, Dwight se simțea mai puțin sortit pieirii. Văzuse moartea cu ochii. După cinci minute, reuși cu greu să se ridice. Dar era un alt om. Se simțea Învins, tot curajul Îi dispăruse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trandafiri japonezi roșii-aprins, lantana care crește peste tot ca buruienile. Nimic nu se schimbase trecând dintr-o țară În alta sau cel puțin așa li se părea prietenilor mei. Dar de fapt toate deveniseră dintr-odată mai abundente, mai sălbatice, devorându-se unele pe altele cum numai În natură se poate Întâmpla, mai ales dacă este neglijată timp de o sută de ani. Acesta fusese, cel puțin, sentimentul pe care-l avusesem eu traversând acea graniță, de parcă și eu, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]