3,976 matches
-
din desenele tatei. M‑am apucat, cu mâinile tremurânde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi‑am zis, până și ei pot greși. Apoi, terminând de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
profesoară era frumoasă, tânără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din piele. Frunza se așternea cu un ușor fâșâit, ca un șoricel. Și ce‑aveau să‑i spună mamei - de bună seamă că se gândeau și la asta -, cum să‑i ascundă că le pierise entuziasmul? Cum să nu‑și dezamăgească mama, care‑n dimineața aceea le petrecuse cu lacrimi În ochi, de parcă le petrecuse la cununie sau, Doamne iartă‑mă, la groapă?... Vai, În nici un caz, În nici un caz! N‑or să‑i spună mamei că le dezamăgiseră tabla, băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu‑și dezamăgească mama, care‑n dimineața aceea le petrecuse cu lacrimi În ochi, de parcă le petrecuse la cununie sau, Doamne iartă‑mă, la groapă?... Vai, În nici un caz, În nici un caz! N‑or să‑i spună mamei că le dezamăgiseră tabla, băncile. Erau niște copilării, care totuși ar fi durut‑o pe mama. Dar În ce‑o privea pe Fräulein Goldberg, eh, aici era altceva! Vor trebui ca tot anul școlar să lingă cu pâine farfuria? Ce sens avea? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sectă atât de puțină de primit!... Îi mângâie părul cu infinită tandrețe. De aceea ți-am acordat atâta atenție și atâta dragoste. Ai fost pentru mine că unul din acei fii pe care i-am văzut murind. Să nu mă dezamăgești! îl ruga. Să nu încerci să capeți putere prin înșelăciune. Asta fac cei care se afiliază la societăți secrete. Adevărul trăiește și crește doar la lumina zilei. Tapú Tetuanúi avea să-și amintească pentru tot restul vieții orele petrecute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Packer și Cercetașul le urmează la o distanță. Și Inky spune: — Știi, credeam că singurul lucru mai rău decât a eșua în domnișoaragoste era a reuși... Spune: Eram atât de îndrăgostită de Cercetaș, încă de la școală, dar știi cum... ne dezamăgesc evenimentele. Inky și Muffy poartă mănuși fără degete ca să poată sorta mai bine dozele goale de bere, și Inky spune: — Credeam că secretul unui sfârsit fericit era să cobori cortina exact la momentul potrivit. O singură clipă după fericire, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
N-am mai fugit până acum desculță. Nici o problemă. Nici eu. În clipa în care o luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-și dorea să afle, în adâncul sufletului intuia adevărul și era convins că nu va face față unei confirmări. Se așteptase la așa ceva? Crezuse, vreodată, că e posibil, că ea e în stare să facă asta? O neglijase, o dezamăgise într-atât? Știa că, ceva mai târziu, nu va mai conta și atunci o va căuta, o va determina, prin toate mijloacele, să se întoarcă la el. Între timp, nu putea decât să-i facă jocul. Își văzu soția îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în stare o femeie cu educație sănătoasă, crescută în spiritul credinței, să dea dovadă de atâta slăbiciune și desfrânare, ce sentimente puerile și înșelătoare o determinaseră să cadă în brațele unui bărbat care nu făcuse vreodată altceva decât s-o dezamăgească. Se învârtea prin cameră, cu degetele înfipte în părul încâlcit, întrebându-se continuu, fără putința de-a se opri: "Cum de l-am înșelat pe Ștefan?" Îi părea rău de tot ce făcuse, fusese preocupată doar de cerințele și așteptările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aceasta nu pierdea ocazia să-l înțepe cu tăioasele ei ironii. Nu putea înțelege de ce un bărbat superb, inteligent, cu o carieră frumoasă, căruia orice femeie i-ar fi stat la picioare, își irosea viața așteptând pe una care-l dezamăgise, îl părăsise și devenise a altuia. Ștefan îi tăia elanul de fiecare dată. Își apăra fosta soție cu o îngăduință care-o umplea de ciudă pe doamna Escu. Hotărât să anihileze repetata imputație, el nu se sfii să-i arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
devotamentul unui soț cu capul pe umeri, era convins că el nu primise de la ea fericirea și împlinirea pe care era capabilă să le ofere. Greșise, la rândul lui, de-a lungul celor șapte ani de căsnicie dar n-o dezamăgise într-atât. Fără să-și ia ochii de la ea, Ștefan răspunse cu calm: Nu zbiera că o sperii. Du-te și-ți ia o cafea de la automatul de pe hol, ai să vezi că te liniștește. Stăpânirea celuilalt punea sare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
junghiului din coaste și al usturimii Înverșunate a bășicilor de la un călcâi și de la degetul mare. Într-un fel mă bucur că n-am amintiri despre el. Așa, nici n-am să fiu dezamăgit. — E sigur că n-o să fii dezamăgit. O să-ți găsești fratele, pentru că asta-i singura cale pe care ai de mers, iar eu o să fiu pe-aproape să ți dau o mână de ajutor, fii fără grijă. Din vorbea cu aceeași mărinimie de mai devreme, Însă rostea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lume. Mai bine m-ai fi lăsat acolo, ar fi vrut Johan să spună. Mai bine m-ai fi lăsat acolo și l-ai fi luat pe frati-miu. El ar fi fost un copil bun, nu v-ar fi dezamăgit. V-ar fi iubit și v ar fi respectat, pentru că el era plin de iubire și avea nevoie de iubire. De-o viață Întreagă dorea Johan să spună asta, așteptase un moment potrivit s-o spună, dar acum, când sosise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
emfază, convingător, la fiecare vizită, stârniră în mintea Carminei acel fior al cunoașterii, al înțelegerii, raportată la propria sa persoană și nu se știe dacă schimbarea petrecută atunci cu ea nu avusese loc numai din dorința de a nu-i dezamăgi, ori poate, într-adevăr, se simțea capabilă de fapte deosebite? În tot cazul, perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până atunci, scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puneau sub semnul întrebării poziția voastră. Atunci am avut certitudinea imposturii. Era mult mai comod să dispar, să mă îndepărtez, altfel mă plasam prea adesea în contradicție cu mine însămi, liniștea mea interioară conta enorm. Nu ne mai înțelegeam, vă dezamăgisem, în mine zăcea un ochi deschis tot timpul, pus să-mi atragă atenția asupra celor mai neimportante nereguli, îmi era mai ușor să rezolv totul așa, prin absență, decât să continui o luptă cu morile de vânt. Între timp ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iubirea fără margini față de natură, văzând sfârșitul ca pe o nuntă de proporții cosmice la care participă elemente cosmice (soarele, luna, stelele) și pământești (brazii, munții, păsăreleleă. Aflând care-i este destinul, mândrul ciobănel nu plânge dar nu este nici dezamăgit, nu neagă sensul omorului, ci transformă neșansa care-l sortește morții, într-o taină prin care devine triumfător asupra propriului destin. Prin această alegorie fără concurență în literatura noastră, ciobanul mioritic îmbracă moartea, dușmana omului, în haină de mireasă înfloritoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un minunat cort cenușiu. O culoare pe care Petru o detesta. Singura bucată de două persoane. Toate celelante sunt de patru. Dar cel din vitrină? Întrebă el fals dezamăgit de Întorsătura pe care o luau lucrurile. Se vedea din nou În tren, printre tineri mai mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând câte o vorbă când și când, din amabilitate, atent mereu la schimbarea grăbită a decorului. Speranțele sale erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta la care muncise În taină, zile În șir și pe care o rostise cu glas tare abia aseară. E un citat din Marii Dascăli? Întrebă Flavius-Tiberius cu o curiozitate falsă, răutăcioasă. Citat pe dracu! veni prompt răspunsul bătrânului. Era dezamăgit de ușurătatea fiului său, dar și de propria sa limbuție. Hotărâse să se pocăiască, să vorbească cât mai rar cu putință și numai cu tâlc, În cuvinte și expresii alese, căci era prea bătrân pentru gargarisme și lozinci de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ghidul acesta Îi eliberă ființa. Cu toate acestea, senzația pe care o Încerca nu era cea așteptată. Se trezi șovăitoare ca după o Îndelungată convalescență, obligată la mari eforturi pentru a-și păstra verticalitatea după care tânjise, fericită dar și dezamăgită de această Întâlnire. O simplificare până la limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știi unde mă găsești. Îi Întinse o carte de vizită. Numărul acesta e de la atelier și nu de acasă. Acasă nu am telefon. Dacă vezi lumina arzând, poți urca. Ați mai putea rămâne cu noi, domnule Moduna, zise Petru fals dezamăgit de plecarea lui Flavius-Tiberius. Mă așteaptă ai mei la masă, Îmi pare rău. Rămâne pentru altă dată, zise Flavius-Tiberius, Încântat În sinea lui că Iolanda Îl tutuia. Sunteți de aici? se miră Petru. Auch hier werden Menschen geboren. Nasc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Aveți o servitoare ca un Înger, stímată doamnă. Doamna Ster răspunse fără Întârziere: Frumoasă este, dar nu este un Înger, domnule Húsvágó. Îngerii nu au nici menstruație, nici orgasm. Atunci, nu-i mare lucru se fii inger, zise domnul Húsvágó dezamăgit de atâta imperfecțiune. Și nici nu merită, cred. Era În schimb mulțumit că putea fi la Înălțimea cerută de o conversație cu doamna Ster de care multă lume se temea. Deci nu-i nici angyal, nici servitoare... E doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fost acolo alături de tine. — Asta n-are legătură cu tine. Sau cu faptul că-ți pare ție rău sau nu. Nu la asta m-am referit, știi bine. Nici măcar nu mă cunoșteai. Tot îmi pare rău. Simt că te-am dezamăgit necunoscându-te mai din timp. — Ei, asta-i o prostie. — Unele lucruri sunt prostești. Asta nu le împiedică să fie adevărate. Eu sunt prost și sunt aici. Clio luă sticla de Amstel și zâmbi. — Asta-i adevărat. — Ascultă... Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
oxigen pentru scufundări și ceva aidoma unei jachete gonflabile de salvare strânsă la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de clasă (dușmănie moștenită genetic) trebuia să surclasezi clasa muncitoare. Discuția cu Iordan m-a provocat să reușesc: n-o să pierd încă o dată. Iordana Marievici a fost prima pe lista celor admiși la Facultatea de filologie. Nu i-am mai dezamăgit nici pe tata, nici pe tătișor. Chiar și la Claxonism, cum îi spuneam cursului de Socialism științific, am avut notă maximă. "Loc" n-am prea avut. Am traversat iarna, primăvara, vara într-o stare suportabilă. N-am mai scîncit, gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]