681 matches
-
-i acoperea toată vederea, se schimbase complet din felul cum arătase cu doar câteva minute în urmă. Armata clanului Sakuma numărase opt mii de oameni, dar mai rămăseseră doar vreo treime din ei. Ceilalți erau fie morți, fie răniți, fie dezertaseră. Cei rămași erau soldați în dezordine sau comandanți nedumeriți, iar urletele lor de derută făceau situația și mai nenorocită decât era. Se vedea clar că frații mai tineri ai lui Genba nu erau capabili să organizeze haosul. Majoritatea ofițerilor superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vigoarea unui om tânăr. Prevăzuse sosirea lui Hideyoshi doar ca pe o posibilitate vagă; de îndată ce posibilitatea devenise o reală amenințare, în tabăra lui, se dezlănțuise confuzia. Nu puțini oameni își părăsiseră posturile, acuzând boli, alții nesocoteau ordinele și mulți soldați dezertau în dezordine și panică. Era o stare de fapt tristă: din șapte mii de militari, nu mai rămăseseră nici măcar trei mii. Aceasta era armata care pornise din Echizen cu voința fermă de a-l înfrunta pe Hideyoshi. Oamenii aceia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la concluzia că ar fi fost neeficient să-și lase proprii generali să transmită ordinele stricte lansate de la comandament. — Oricine părăsește tabăra fără motiv va fi tăiat pe loc, zbiera el. Fugăriți-i și împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai săi dezertaseră deja, iar restul abia se mai țineau cu picioarele pe pământ. În plus, își pierduseră deja încrederea în comandantul lor suprem. Fiind astfel redus la o poziție care nu mai inspira respect, până și ordinele Demonului Shibata sunau găunos. Reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acum în fața lui chiar Shosuke, oferindu-se să-i ia locul? Vântul înfrângerii sufla trist peste tabără, iar pentru Katsuie fusese insuportabil să-și vadă oamenii șovăind, încă din zorii zilei. Lașii care se grăbiseră să arunce armele și să dezerteze nu fuseseră puțini la număr; Katsuie îi privise cu căldură pe mulți dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
imediat! Kyutaro era luat prin surprindere, dar fruntea sa calmă înfrână impulsul de moment. — Faci parte din corpul de mesageri? De ce mă întrebați asta tocmai acum? Dacă nu ești mesager, de ce-ai venit în fugă așa de tulburat? Ai dezertat? — Nu! Am venit să vă informez care e situația. Nu știu dacă am făcut-o din lașitate sau nu, dar e o urgență și am alergat mâncând pământul pentru a-i informa pe Seniorul Nagayoshi și pe Seniorul Shonyu. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armele și ne facem homo? Să fie ăsta un mod de a ne comporta? Adică până unde putem împinge preacurismul? Ei, hai, ficiori, nu mă lăsați baltă în felul ăsta. Unde e vechiul spirit de turmă? Nu vă predați. Nu dezertați. Care-i problema? La urma urmei, nu sunt decât femei. Am comandat o altă băutură. Privind într-o parte, am văzut ceva curios, ceva anormal: o fată, o puștoaică durdulie, apropiindu-se timidă de mine, venind dinspre bar. Sărmana copilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și a așteptat formarea imaginii. Părea ușor uimit. — Cine e? l-am întrebat eu. — E în ordine, Dorothea. Mulțumesc. Nu, așteaptă să te sunăm noi. Fielding s-a așezat și a spus: — Nub Forkner. — Bun, am spus. Cum Spunk Davis dezertase, cum Spunk se supărase și nu mai răspundea la telefoanele noastre, ne-am hotărât să-l trecem pe Nub Forkner pe lista unor posibile rezerve. Mi-am notat numele în carnețel, ca să mă aflu și eu în treabă. — Se scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
991, 992, integrate Diviziei 5 infanterie au fost decimate in Cotul Donului, iar 994 în Kuban. Prin centrul de „reabilitare” Sărata au fost furnizați frontului aproape 1500 de legionari, ofițerii fiind încadrați ca soldați. Și-n timp ce filorușii, filobolșevicii dezertau fiind folosiți de ruși ca elemente de propagandă, legionarii au înțeles să lupte. Și au luptat și au căzut la datorie ca și ceilalți din miile de legionari și simpatizanți legionari din unitățile curente ale frontului. Facem precizarea că în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de stat încă din 1905, sprijinit de contrațariștii lui Lenin și scăpați pe vasul Potemkin, în portul Constanța. A dus o acțiune agitatorică în rândurile marinarilor, fără succes însă. În 1917, când trupele rusești aliate nouă, intraseră în descompunere, unele dezertând la nemți și cele mai multe umplând Moldova de bandele făcătoare de crime și jaf. Statmajoristul Ion Antonescu, a fost trimis în mod special, la un moment dat, în spatele frontului pentru a face ordine. Asa se explică faptul că Rakovschi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a găsit un glas care să condamne ușurința unor tineri cari, neexperimentați, se orientează după pseudocompetința unui „European încercat”. „Europeanul încercat” era — probabil — Marcel Iancu, iar glasul revoltat — cel al comisarului expoziției, M.H. Maxy, care peste puțină vreme avea să „dezerteze” din rîndurile grupării. Dialogul/fuziunea/hibridizarea artelor nu lipsesc din paginile Contimporanului, unde întîlnim, printre altele, elogiul unor producții literare „inspirate din filme” și care combină „vitesa și vizualitatea”. M. Iancu își intitulează unele tablouri „compoziții lirice”. Sînt reproduse, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-n mână. Un ageamiu. Tundea și bărbierea ca dracu... Dar avea carnețelul roșu în buzunar. El se lăuda că din ilegalitate... Aiurea!... Se vopsise comunist abia prin '46, după alegeri, că-n '41 a fost la rebeliune... În timpul războiului a dezertat la ruși și s-a-ntors în țară cu divizia "Tudor Vladimirescu", dar cică l-au dat și ăia afară!... De prost ce l-a făcut mă-sa, bineînțeles, că era să-i taie beregata cu briciul unui ofițer rusnac... Așa că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în minte mai demult, pe când trăia Elvira: dacă nu cumva răposata avusese totuși dreptate să-l suspecteze că ar fi fost înclinat să-si calce pe conștiință și să se dezică de lucrurile în care crezuse o viață, pentru a dezerta, cu arme și bagaje, în tabăra celor slujeau regimul? Ce-i drept, și în trecut i se mai ceruse să colaboreze, dar el redusese precaut această colaborare la o simplă activitate funcționărească în serviciul cooperației, o activitate de tehnician, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lesne de apărat. Masacrarea apărătorilor, lăsați singuri de Întăririle care nu mai sosiseră. Mizeria oportunismelor și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate și întuneric, zice Tîrnăcop, trăgînd și el cu ochiul la sticla de rachiu. Nu vreau s-o mai lungim, se hotărăște brusc Roja să spună ce are pe suflet, am dezertat azi-dimineață, completează pe un ton sumbru, de parcă ar fi mărturisit o crimă avînd încă înaintea ochilor figura victimei. M-a descumpănit Comandantul, nici bine nu aflase despre ce era vorba, dacă era adevărat zvonul că i-o luaseră alții înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cum putuse. Dacă mai stai mult pe gînduri, o să se lumineze de ziuă, ai bătut îndeajuns pasul pe loc, e timpul să treci la fapte, își spuse, dîndu-și în sfîrșit seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Maurier de a li se alătura, lui și familiei lui, În mult iubitul Whitby, În septembrie. Mai făcuse aceasta o dată, În ’87, când era și Lowell acolo, și revenise după doi ani, când Lowell era singura atracție după ce Du Maurier dezertase, petrecându-și vara la Dieppe. Cu aceste ocazii i se păruse dificil să Împărtășească pe deplin entuzasmul amicilor săi față de oraș și, fără stimulentul companiei lor, probabil că nu ar fi rămas prea mult timp. Acum, trăia aceleași sentimente ambivalente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se vărsa în vid. „Pe toți sfinții, nu-i nici cât o insulă“, își mai zise Omar, dar, în aceeași secundă, cineva îl cuprinse de braț: — Ce învârți pe-aici, ori ești nou? Era chiar Hefestion, preferatul lui Alexandru, care dezertase din scenă și mânca un covrig. Omar aproape că nu mai mișca, privindu-i hangerul care îi atârna pe o coapsă, de sub armură. — Dacă ai să taci și doar ai să te uiți cum înghit, nu te vei alege cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iubi totdeauna, că va exista o zi fericită în care se vor reîntâlni și vor trăi din nou împreună. Armin începuse colegiul și era ca toți ceilalți, un adolescent cu iPhone și acaparat de principii: tatăl lui îi era dator, dezertase. Tatăl lui trebuia pedepsit, așa că-i tăia discursurile la jumătate, ori de câte ori Omar insista să-i audă vocea. În schimb, banii îi erau de folos, deși nu îi mulțumea niciodată după ce se ducea la Banca Mellat să-i primească. În 2005
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
străzi, bătălia continua. Otomanii, redeveniți stăpâni peste majoritatea cartierelor de la periferie, încercau să ajungă în centrul orașului, dar înaintau încet și cu foarte multe pierderi. Cu toate astea, soarta luptei nemailăsând loc de îndoială, nenumărați soldați și oameni din miliții dezertară treptat din tabăra lui Tumanbay, în vreme ce, în fruntea unei mâini de fideli, sultanul mameluk încă se mai bătea și avea s-o facă o zi încheiată. În noaptea de sâmbătă, el se hotărî să părăsească orașul, fără să piardă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aflat că nu murise. Trăia, era în Kazahstan, se însurase, avea copii, era rostuit. Rușii i-au mai dat o săptămână să-și viziteze tatăl. Bătrânul: „Mi-a spus că nu ne-a mai căutat de rușine. Atunci, în încercuire, dezertase și trecuse la ruși. L-au luat și l-au trimis în Kazahstan. I-a fost rușine să mai știe de noi. Dar tot spera că o să dăm de el“. Abia când mi-a spus că scrisese o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe cel dispărut să se orienteze, dar a doua zi la apusul soarelui Își pierdură pesemne orice speranță, convinși că murise ori poate că se ascundea, Încercînd să dezerteze de bunăvoie, așa Încît, odată cu primele umbre, Monterrey ridică ancora, Își desfășură pînzele și se Îndepărtă, legănîndu-se, spre miazăzi. - Cum te cheamă? - Sebastián. - Sebastián și mai cum? S-ar fi zis că Întrebarea Îl lua prin surprindere și trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l privi și de a asculta tărăboiul pe care-l făceau În nopțile liniștite... Draci Împielițați! Tot nu pricep cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că cele patru calamități erau legate Între ele Într-un fel oarecare. Cheia trebuia să se afle, după toate probabilitățile, la misteriorul criminal, pe care unele glasuri Îl identificau deja cu Iguana Oberlus, Înspăimîntătorul harponier de pe Old Lady II care dezertase de pe vaporul lui cu cîțiva ani În urmă. Doña Adelaida Ojeda, care În pofida timpului scurs refuza În continuare să accepte moartea primului său născut, a oferit prin urmare o sută de dubloni de aur căpitanului velierului și cîte cincizeci fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o poartă aceștia cărora voința populară, liber exprimată în succesive dispute democratice pașnice și leale le-a încredințat destinele națiunii pentru a o apăra de toate pericolele interne și externe. Da, voi sunteți vinovații, da, voi sunteți cei care ați dezertat în mod rușinos din concertul național ca să urmați calea întortocheată a subversiunii, a indisciplinei, a celei mai perverse și diabolice sfidări a puterii legitime a statului consemnate în toată istoria națiunilor. Să nu vă plângeți de noi, plângeți-vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]