658 matches
-
inamică să pătrundă printre acestea și, prinzând-o ca într-un clește, a distrus-o (vreo 80.000 de soldați). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane. Perșii, pierzând grosul armatei lor (cavaleria), au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur. Faimoasa confruntare a avut loc în anul 333 î.Hr., atunci când Darius al III-lea (380 î.Hr - 330 î.Hr), „Rege al Regilor”, marele conducător al Imperiului Persan, își conduce numeroasa armată cu scopul de
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
un rol mai discret în republică. Forțele cecene pro-Kremlin, cunoscute drept "Kadîrovțî", sub comanda omului forte local Ramzan Kadîrov, domină acum operațiunile de securitate și impunere a legii, mulți dintre membrii lor (inclusiv Kadîrov însuși) fiind foști separatiști care au dezertat în tabăra rusă începând cu 1999. Din 2004, Kadîrovțî au fost parțial încorporați în două unități ale Ministerului de Interne, "Nord" și "Sud" ("Sever" și "Iug"). Alte două unități ale forțelor cecene promoscovite, "Est" și "Vest" ("Vostok" și "Zapad") sunt
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
al forțelor otomane, care a fost întâmpinat de valuri de săgeți lansate de arcașii călare ai lui Timur. Baiazid a făcut greșeala să dispună cavaleria tătară în primele rânduri ale armatei sale. Tătarii și spahiii proveniți din beilicurile anatoliene au dezertat și au trecut de partea mongolilor. Baiazid, care se afla în centrul frontului, s-a trezit înconjurat de dezertori, ambele aripi ale armatei sale fiind distruse în timpul luptei. Resturile armatei otomane a fost salvată de la o distrugere totală de atacul
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
persoane arestate au fost ucise în închisori. Consiliul executiv "ad hoc" al Adunării nu avea statut juridic și nici accepțiunea opiniei publice. La Fayette, în fața refuzului trupelor sale de a-l urma în apărarea Constituției din 1791, a ales să dezerteze și a fost luat prizonier de austrieci. Alegerile pentru Convenție s-au făcut cu vot universal, dar participarea a fost scăzută, din cauza presiunilor și intimidărilor: în funcție de regiune, prezența la vot a fost de 10-25%, variind de la o regiune la alta
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
trimis la Buhara în Republica Socialistă Sovietică Turkestan să participe la înfrângerea revoltei basmacilor împotriva autorităților bolșevice promoscovite. Enver nu numai că nu a ajutat la înfrângerea revoltei, dar a luat legătura cu liderii rebelilor și, împreună cu câțiva acoliți, a dezertat în tabăra basmacilor. Obiectivul său a fost unirea numeroaselor grupuri de basmaci sub propria comandă și organizarea unei ofensive coordonate împotriva bolșevicilor, pentru realizarea visului său panturcic. După înfăptuirea cu succes a unei serii de operațiuni militare, el a reușit
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
bizantin, așa cum se căzuse de acord la Constantinopol în 1097, însă Godfrey, Tancred, Robert și alți lideri creștini au fost de acord cu pretențiile lui Bohemund. În ciuda acestor aranjamente, pe 2 iunie, Ștefan de Blois și alți câțiva cruciați au dezertat. Mai târziu în aceiași zi, Firouz i-a transmis lui Bohemund să mimeze un marș spre coloana lui Kerbogha, iar mai apoi să se întoarcă noaptea și să atace zidurile cetății. După ce a fost dusă la îndeplinire această schemă, Firouz
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
personaje sunt extrase din roman. Istoria și numele fiecărui personaj pot varia de la adaptare la adaptare, datorită cenzurii, culturii etc. Revista "The Times Literary Supplement" din 11 ianuarie 1936 include cu o notă de admirație următorul subiect , Dacă doamna Christie dezertează ficțiune pentru crimă, această acțiune va fi foarte periculoasă: nimeni nu își va putea explica acuzația unui personaj extrem de inocent, doar Poirot ne va lumina cu explicațiile sale". Issac Anderson își termină critica din The New York Times Book Review, exprimându-se astfel
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
de scrisoare a lui Tudor Vladimirescu. În acest film este dezvăluită o parte din viața lui Mărgelatu. Pe când se afla în Transilvania, el a fost prins de austrieci și a făcut parte timp de cinci ani în oastea austriacă. A dezertat de acolo și a trecut granița, fiind cât pe ce să fie prins de ruși. Mărgelatu a ajuns la Galați unde a furat cai și a transportat grâne pe Dunăre. El a fost prins de turci la Belgrad și deținut
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
Deoarece el nu are acte personale, obținerea autorizației se dovedește a fi extrem de dificilă, iar birocrația din sistem îi creează încurcături. Joe trebuie să se înroleze în armată, dar, după ce aduce la disperare și chiar la degradare un sergent, el dezertează și ajunge apoi în închisoare atunci când încearcă să-și rezolve probleme pe calea forței. În închisoare, el îl reîntâlnește pe Manuel, pe care intenționează să-l învețe minte pentru că l-a înșelat, dar se pare că escrocul avea de fapt
Banana Joe () [Corola-website/Science/326376_a_327705]
-
Armata regimului asediază orașul Gisr ash-Shughur din provincia Idlib, iar numărul revoluționarilor răniți mortal în această altercație atinge 40. Înmulțirea atacurilor îi determină pe civili să se refugieze în Turcia. 9 iunie: Colonelul Hussein Harmoush . (fost soldat în armata siriană) dezertează și anunță crearea unui batalion format din ofițeri care au părăsit armata siriană pentru a lupta împotriva regimului lui al-Assad. 20 iunie: al-Assad ține al treilea discurs în fața poporului în care condamnă uciderea civililor de către agenți de securitate. Cu același
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
cauzate de separare dintre forțele armatei. Revolte civile în Homs dublate de o campanie asiduă de reprimare a acestora. Președintele îl înlocuiește pe guvernatorul provinciei Deir al-Zour. 29 iulie: Se întemeiază Armata Siriană Liberă (FSA) din rândurile militarilor care au dezertat din forțelor armate ale regimului. 31 iulie: Noaptea dinaintea lunii Ramadan cunoaște o serie de campanii militare în urma cărora se înregistrează cel mai mare număr de victime, aproximativ 150 dintre care 100 numai în Hama. 2 august: Consiliul de Securitate
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
comună. Armata Siriană Liberă se alătură Mișcării Ofițerilor Liberi formând o singură structură militară. 27-30 septembrie: Forțele regimului omoară 15 civili și anunță eliberarea de arme chimice în Homs. Au loc confruntări armate între armata siriană și cei care au dezertat și au format aripa militară a opoziției. Susținătorii regimului iau cu asalt biroul opoziției în timpul vizitei ambasadorului american Robert Ford. Se înregistrează 27 de morți în urma unui atac aerian în orașul ar-Rastan. 1-2 octombrie: Altercații între armata regimului și forțele
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
40 de persoane își pierd viața în explozia a două mașini aflate în apropierea unui sediu al forțelor de securitate. Regimul acuză gruparea al-Qaeda de aceste atacuri. Comandantul Armatei Siriene Libere, colonelul Riad al-Asaad declară că numărul celor care au dezertat din rândurile armatei regimului a ajuns la 40000. O delegație de observatori arabi se întâlnesc cu civili din provincia Homs, unde continuă exploziile. Delegația somează regimul să coboare tunurile de pe acoperișurile cladirilor din Daraa, amenințând că va aplica sancțiuni mai
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
ca să negocieze cu Carol. Când a aflat aceasta, Petru I l-a trimis pe Aleksandr Menșikov la Baturîn și a distrus orașul fără milă. Au urmat multe alte represiuni în întreg Hetmanatul Căzăcesc însoțite de răspândirea zvonului că Mazepa a dezertat la suedezi pentru a supune Ucraina Poloniei, a uni biserica ortodoxă cu Roma și a îndepărta ortodoxia din Ucraina. Starșînelor i s-au trimis decrete ale țarului prin care a fost chemată la Hluhiv. Acolo, Mazepa a fost dat jos
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
XII-lea, prin care Republica polono-lituaniană se angaja să-i sprijine pe suedezi împotriva țarului rus. Stanislav a făcut tot ce a putut pentru a-l ajuta pe Carol. Astfel, el l-a influențat pe hatmanul cazacilor, Ivan Mazepa, să dezerteze din armata lui Petru cel Mare în perioada cea mai critică a Marelui Război al Nordului dintre Rusia și Suedia, și a amplasat un corp de armată la dispoziția suedezilor. Însă Stanislav depindea în întregime de succesul armatei lui Carol
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
de texiani și au refuzat ordinele. Posibil circa 175 de soldați din patru companii de cavalerie au părăsit misiunea și s-au dus spre sud; ofițerii mexicani au susținut ulterior că aceștia ar fi înțeles greșit ordinele și că nu dezertau. A doua zi dimineața, Cos a capitulat. Conform termenilor capitulării, Cos și oamenii săi aveau să părăsească Texasul și să nu mai lupte împotriva susținătorilor Constituției de la 1824. Odată cu plecarea sa, nu mai exista nicio garnizoană mexicană organizată în Texas
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
că oamenii lor pot fi ușor flancați de forțele lui Urrea, Houston a continuat să evite lupta, spre imensa nemulțumire a trupelor sale. Până la 28 martie, armata texiană se retrăsese 190 km peste râurile Navidad și Colorado. Mulți soldați au dezertat; cei care au rămas se plângeau între ei că comandantul lor e un laș. La 31 martie, Houston și-a oprit oamenii la Groce's Landing, la circa 24 km nord de San Felipe. Două companii care refuzaseră să se
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
îl numește învățător la Școala Primară Confesională Ortodoxă din Caransebeș, post în care va rămâne până la începerea Primului Război Mondial când a fost înrolat în Batalionul 8 de rezervă al unui regiment de honvezi, batalion cantonat la Orșova. Pe 17 octombrie 1915 dezertează trecând Carpații în România și, pentru două luni, este învățător la Coșovăț. Pleacă spre București sperând să obțină un nou post de învățător în județul Ialomița însă este nevoit să lucreze într-o pulberărie a armatei la Lăculețe, în apropiere
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
trimis la studii într-o ieșivă din orașul Satu Mare, dar s-a revoltat și a părăsit casa părintească. A lucrat ca ucenic de șelar și a intrat în mișcarea de tineret „Betar”. După ce a fost recrutat în armata română, a dezertat și a fugit în Ungaria, cu speranța ca va putea emigra în Palestina. La Budapesta a contactat pe conducătorii mișcării sioniștilor revizioniști locali și cu ajutorul lor s-a încadrat într-unul din grupurile de tineri din organizația Betar care au
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
(cca. 1778 — după 1800), născut Karol Domerz, a fost un soldat polonez, devenit cunoscut pentru apetitul său neobișnuit de mare. Și-a făcut serviciul militar în Armata Prusacă în timpul Războiului primei coaliții, până când a dezertat în favoarea Armatei Revoluționare Franceze, datorită faptului că aceștia i-au oferit mai multă mâncare. Deși era sănătos, avea o foame nemaipomenită și mânca orice aliment comestibil. Când trăia lângă Paris, s-a înregistrat că a mâncat 174 de pisici într-
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
La 13 ani Domery a fost înrolat în Armata Prusacă, în rândurile diviziilor responsabile de asediul orașului Thionville, în toiul Războiului primei coaliții. Armata se confrunta cu o insuficiență de alimente pe care Domery o găsea intolerabilă, astfel încât acesta a dezertat în favoarea francezilor: a intrat în oraș și a cedat în fața comandantului francez, care l-a remunerat cu un pepene verde mare, pe care Domery l-a mâncat îndată, cu tot cu coajă. A mai fost servit cu o varietate de alte bucate
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
împotriva civililor bănuiți că i-ar sprijini pe adversari. Kuvâ-i İnzibâtiyye a înregistrat progrese rapide, până acolo încât să amenințe Ankara, unde se afla sediul Marii Adunări Naționale, organul legislativ al revoluționarilor turci. Un număr mare de soldați naționaliști a dezertat în această campanie, alăturându-se Armatei Califatului, iar generalului Kazım Karabekir a început să îi fie tot mai greu să își țină sub control trupele. Poziția generalului Mustafa Kemal și a susținătorilor săi s-a schimbat radical după ce guvernul sultanului
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
Stefan Potocki în bătălia de la Apele Galbene. Tatăl lui Stefan, marele hatman al Coroanei Mikołaj Potocki, nu a reușit să-i trimită fiului său la vreme întăririle necesare. Pe de altă parte, după ce aproximativ 5.000 de cazaci înregistrați au dezertat alăturându-se lui Hmelnițki, este puțin probabil că unitățile trimise de Mikołaj Potocki ar fi putut să asigure un sprijin suficient împotriva celor 15.000 de răsculați ai lui Hmelnițki. Mikołaj Potocki a fost obligat să înceapă retragerea într-un
Bătălia de la Korsun () [Corola-website/Science/327294_a_328623]
-
Aici, armata polono-lituaniană aflate în plin marș sub comanda lui Stefan Potocki a întânit forțele superioare numeric ale cazacilor conduși de Bogdan Hmelnițki, aliați cu tătarii comandați de Tuhay Bey. După ce cazacii înregistrați, care făceau parte din armata polono-ucraineană, au dezertat trecând de partea lui Hmelnițki, Stefan Potocki a hotărât să se retragă, iar forțele sale au fost înfrânte după o luptă de 18 zile. În momentul înfrângerii, trupele trimise în sprijinul polonezilor erau la 100 km distanță de câmpul de
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
Lupta de la Tighina a avut loc între 20 ianuarie și 25 ianuarie 1918, și s-a dat între forțele armate ale Regatului României și cele ale RUMCEROD-ului, precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]