665 matches
-
În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele cambrate luceau. În timp ce pălăvrăgeau, unii Își masau organele sexuale prin slipul de nailon, sau Își strecurau Înăuntru un deget, dezgolindu-și părul pubian, Începutul falusului. Desplechin Își instalase o lunetă la fereastră. Se zvonea că ar fi homo și el; În realitate, de mai mulți ani, era mai ales un alcoolic monden. Într-o după-amiază asemănătoare, Încercase În două rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tot intenționat Își sprijinise brațul lângă al lui; Într-adevăr, Îl remarcase mai de mult pe Bruno, Îi plăcea mult de el și spera din tot sufletul, În seara aceea, că el o va lua de mână) ? Probabil pentru că era dezgolită, coapsa Carolinei Yessayan, iar el, În naivitatea lui, nu credea că era Întâmplător așa. Pe măsură ce Bruno, Înaintând În vârstă, Își amintea cu silă sentimentele din copilărie, nucleul destinului său se simplifica, totul Îi apărea În lumina unei evidențe ireparabile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acopereau decât pe jumătate. Avea un piept prea mare și deja cam lăsat, iar mai târziu avea să fie și mai rău. M-am gândit că are mult curaj. Mi‑am apropiat mâna și i-am vârât-o sub sutien, dezgolindu-i puțin câte puțin sânul. Nu s-a mișcat, dar s-a crispat puțin, a Închis ochii. Am continuat să-mi plimb mâna, mameloanele i se Întăriseră. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mic, ale tablourilor greu de datat, uneori și de atribuit, aflate la Viena, Zürich sau Leningrad. Nici tabloul viu și impudic pe care îl interpretez acum în maniera Cosimo n-ar interesa-o, nici maladiva nerăbdare erotică a acestei Venus dezgolite, acum, lângă mine, lângă Simonetta absentă și oarbă, n-o interesează, nu, nicidecum. Nici Pietà din Galeria Perugia, îngerii de la Dresda, capetele sălbatice de pe pereții de aur ai Luvrului. Nu ar ține neapărat să vadă Fecioara cu pruncul și Sfântul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
copacii ăia, zise Enkim. Nu-l mai văzusem niciodată așa de Îngrozit - nici măcar când ne fugăriseră uriașii sau când fusese cât pe ce să ne Înecăm. Avea ochii mari și sticloși, iar buzele Îi Încremeniseră Într-un rânjet ce-i dezgolea dinții. Of, of, ce fel de om eram eu să duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă, albăstruie a oțelului otrăvit. Din nou, sufletul plin de ură și teamă al lașului, plăcerea lașului de a ucide Într-un anumit fel - crima care nu-i pune În primejdie viața - de data aceasta Înarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chestia asta și speriat să nu-l înșel - știu eu? -, s-a închis în baie, a umplut cada cu apă fierbinte și a intrat înauntru. În mâna dreaptă ținea o lamă de ras. Cu stânga a dat prepuțul în jos, dezgolind glandul. A început să taie finuț tendonu’, sau ce-o fi ăla, de la baza prepuțului. Sângele urca la suprafață ca un firicel subțire. - Aoleu, nu mai ziceți, că mi se face rău. Vă rog să mă scuzați, da’ mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Huiduielile s-au întețit când pe clădirea de lângă poartă și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi sfidară pe lunetiștii care îi ținteau: trageți, mă, asasinilor! hai, omorâți-ne! Gloata se năpusti spre zid urlând. Soldații începură să tragă cu gloanțe de cauciuc și să arunce cu bombe fumigene. Oamenii le respingeau cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apariția stelelor; -farmecul grădinii; parfumul florilor; -vietățile întunericului; -frumusețea nopții. Legenda buburuzei Eugen Jianu Au ieșit la soare ghioceii albi, brândușele galbene și toporașii albaștri. Albinele își deretică stupul; că mâine o să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiștile abia dezgolite de nea. În ogradă găinile scurmă și cotcodăcesc.Toată lumea are treabă; nimeni nu stă degeaba. Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească Învingătoare ca pe apa unui ocean nesfîrșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, Încît, privind, sau numai exultînd, trupul ei se dezgoli imaginației mele ca-n prima zi a Facerii lumii. Încetase să mai vorbească, i se auzea doar respirația caldă, uitată ca de mii de ani. Deodată, speriat, mă duse gîndul la Keti: „Dacă...” Încercai a-mi spune... „Dar nu! nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de varză, zbătîndu-se sub un pahar murdar. Patrick mă scotea din sărite, diminețile, cu Bonjour à tous al lui, în halatul ostentativ-neglijent, să i se vadă bicepșii. Nu era sculptor, cum se recomanda, ci stripper. Halal meserie bărbătească! Să te dezgolești, ca să ațîți femeile. Prea posesiv (vai de fundul lui gelos și pătimaș!), Brăduț l-a implorat să renunțe. Să se dezbrace doar pentru el. Patrick a facut-o. De ce n-ar fi uzat/abuzat de banii lui Bradutz și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a spus cum o cheamă, dar Întreaga mea atenție era focalizată doar asupra corpului ei. Purta o fustă strâmtă și franjurată din denim, o bluză albă transparentă cu nasturi și niște sandale argintii cu barete. Era perfect bronzată, manichiurată și dezgolită Într-un fel absolut necaracteristic unor oameni normali atunci când e zăpadă afară. Abia când mi-a făcut semn să o urmez mi-am dat seama În chip dureros cât erau de nepotrivite deux-pièces-ul meu jalnic, părul pleoștit și totala absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sine era evident sarcastică. E ceva În neregulă? Dacă e să fiu sinceră, cred că buzele ei abia dacă s-au Întredeschis ușurel, dar mie, În starea aproape de delir În care mă aflam, mi s-a părut că și-a dezgolit niște colți ascuțiți. — E ceva În neregulă? m-a imitat ea În batjocură, cu glas pițigăiat, care nu aducea câtuși de puțin cu glasul meu sau cu vreun alt glas omenesc. Și-a Îngustat ochii până au ajuns niște fante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
O, de-atâta de departe, din a timpului pierzare, Din adâncul dus în urmă, din adâncul infinit, Mai privesc printre troiene jocul vântului cernit, Dezgolind din vremea dusă, câte-un colț cețos de zare... Aud glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din imensul lanț al vieții
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
și-i descoperea În unele locuri pielea capului. Ochii, necreionați, erau mai șterși, dar parcă mai ascunși În ființa ei și mai sinceri acum, când nu frapau. Halatul de-abia și-l Încheiase În grabă și, când mergea, i se dezgolea mereu un picior, destul de bine imaginat. Nu fusese niciodată frumoasă. Dar acum, când toată ființa ei exprima ceva, protestând prin toți porii, acum, Angela avea un aer ciudat, care m-a făcut să-mi amân treaba urgentă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
păru să înțeleagă. Întrebă din priviri, dar Cosmina îi puse degetul pe buze. — Ai vorbit destul... Acum dormi. — Vrând... șopti bolnavul. — Asta e bine, încuviință Cosmina. Și noi vrem. Dar mai târziu. Pantelimon își scoase trusa și căută o seringă. Dezgoli brațul descărnat și găsi vena potrivită. Descărcă tubul seringii, apoi îl lovi ușor peste obraz pe tânărul îngropat în bandaje. — Hai, moșule, spuse, mai plimbă-te puțin pe-acolo, te- ntorci mai târziu și povestim. Ionuț își lăsă capul într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta. Cosmina își privi pacientul, zâmbindu-i. Îi plăcuse îndărătni cia cu care, atunci când o văzuse, se străduise să se ridice, proptindu-se în mâini. Îl lăsă să-și revină, până ce respirația i se liniști. Dădu pătura la o parte, dezgolindu-i gleznele. Îi masă degetele și apăsă pe tălpi, căutându-i vreo tresărire pe chip. — Nu ești convins ? îl întrebă. El o privi cu seriozitate, de parcă ar fi înțeles. Gândind mult... răspunse, cu dificultate. — Trebuie să începi să mergi, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tine, flăcăule, nu știu ce să zic. O fi ceva și cu ăia ca tine, altfel n-ar așeza lumea pe socluri tot felul de statui fără picioare și brațe. — Lui o să le fie mai ușor să-i facă bustul, spusese Costică, dezgolindu-și gingiile vinete, de cimpanzeu. Conform cu ori ginalul. — Tacă-ți fleanca, i-o retezase orbul, peste obiceiul lui. N-ai înțeles nimic. Nici nu era ceva în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmele sângerii ale unor cuvinte spuse pe jumătate. Părul se sufoca sub culoarea roșie, evident, nu a lui. Gâtul era scurt, de parcă ar fi vrut să se ascundă, cu albeața lui cu tot, dar nu avea unde, căci umerii erau dezgoliți. Bluza, dintr-un material lucios și elastic, cobora de la jumătatea umerilor, strângând sânii și împingându-i să stea bombați. În strădania ei, bluza nu reușea să-i acopere șoldurile și pântecul, care se buclau peste fusta neagră, prea strânsă pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are ce rău să-ți facă, nu? Poate că asta o să te transforme într-o fantomă bună. În timp ce mă urc în pat, mă încurc în cămașa de noapte. — Jos, jos cu aia. Împăratul arată cu degetul spre cămașa mea. Îmi dezgolesc trupul cu jenă. Ce piesă ciudată în care să joci un rol! — Era o poveste despre împăratul Yuan Ti din dinastia Han. Timbrul Majestății Sale e cald și încărcat cu energie: Ca și mine, deținea mii de concubine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Încadrau Într-un interval de zece ani, cam Între douăzeci și ceva și treizeci și ceva și În mod evident nici unul nu era pentru prima oară aici. Femeile erau Înalte, slabe și foarte În largul lor În hainele ce le dezgoleau coapsele și În decolteurile ample, dar fără a fi deloc vulgare. Bărbații dansau alături de ele, mișcându-și mâinile pe șolduri, spate și umeri, fără să transpire, având grijă ca niciodată paharul unei fete să nu rămână gol. Nu semăna deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ci originea lor. Așadar, preluând interogațiile majore ale lui Norbert Elias din lucrarea Procesul Civilizării (1939) "Cum au apărut aceste maniere? Cine le-a impus?" ne-am putea întreba, relațional temei de față, cine a impus folosirea corsetului, moda sânilor dezgoliți pe plajă, utilizarea batistei? În termenii sociologiei lui Norbert Elias, toate aceste uzanțe vestimentare se înscriu într-o evoluție care tinde către un control intim al emoțiilor. Există circumstanțe precise și proceduri codificate privind uzanța acestora, ceea ce Norbet Elias numește
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
carnavalului, fetele sunt fugărite de băieți și se lasă bucuroase mânjite cu noroi sau cenușă, sub îmbrăcăminte, pe coapse și pe sâni. La Valensole, cu ocazia sărbătorii secerișului, fetele se strâng în cerc în jurul snopilor. Își acoperă fața și își dezgolesc posteriorul. Băieții fac roată în jurul lor și își aleg o fată trăgând o palmă peste fundul care le este pe plac7. În Gasconia, "curtatul înseamnă hohote nestăpânite de râs, îmbrânceli zdravene, încăierări în joacă"8. În unele provincii, aceste jocuri
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la Capitoliu cu ocazia carnavalului, la adăpostul costumului, Marie hotărăște să ia inițiativa. Mascată, îl abordează pe tânăr și îl face să-și mărturisească iubirea pentru "doamna în alb". Pietro o recunoaște, îi fură mănușa și îi sărută "mâna stângă dezgolită toată". Acest joc al măștilor și al confuziei, sărutul furat cu atâta galanterie, atmosfera festivă a carnavalului adaugă și mai multă picanterie aventurii, făcând-o pe Marie să creadă pentru o clipă că se îndrăgostise cu-adevărat. El, înnebunit după
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]