790 matches
-
Constantinescu =================== ENERVĂRI ISBN Mirel Bănică Codruț Constantinescu Enervări sau despre bucuria de a trăi în România Introducere Este foarte dificil să descrii începuturile sau evoluția unei prietenii consistente, care nu sa sfârșit, care funcționează în prezent. Neconsumată. Trebuie să îți dezgropi amintiri pe care, teoretic, le obții doar după ce prietenul a încetat să mai fie prieten. Însă, dacă te concentrezi bine, poți diseca și prieteniile active. Cum orice prietenie are un început (ce mai truism!), trebuie să ne referim inevitabil și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
seminarii și premii literare - și În mijlocul acestei vieți agitate a uitat până la urmă de această văgăună sordidă din Istanbul de a cărei existență era singurul răspunzător. De atunci, clienții și chelnerii de la Café Kundera se luptaseră cu sentimentul de vid, dezgropând scenarii deprimante, futuriste strâmbându-se la vederea cafelei turcești servită În cești de espressso, așteptând așteptând un sens În viață de la cine știe ce dramă intelectuală În care ei ar juca rolul principal. Printre toate teoriile privind geneza numelui cafenelei, această ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aplecat la rândul ei spre Asya, s-a Întins peste pilaful aburind și apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin vocea. — Aur și bijuterii, a bolborosit și s-a oprit ca să se gândească o clipă la asta, până când a ajuns la o Înțelegere cordială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dacă nu poți să dai nici măcar de urma propriului tată. Poate că nu voi afla niciodată numele tatălui meu. Dacă am să continui să mă gândesc la el, am să o iau razna. Așa că mă Întreb ce nevoie am să dezgrop secretele astea. Nu Înțelegi că trecutul e un cerc vicios? E o buclă. Ne aspiră Înăuntru și ne face să alergăm ca niște hamsteri pe o roată. Atunci Începem să ne repetăm, iarăși și iarăși. Pe când mergeau În sus și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nobil Maddaloni; În toată Europa, chiar și În America, operele marilor maeștri stă la păstrare În beciuri blindate, să nu le supere bombele; mai acu o săptămână, un arheolog serios ducea În valiză o pumita dân lut ars, care o dezgropase hăt În Peru. Mi-a dat-o la prețu dă cost și-acu io o țiu În al treilea saltar dă la birou meu particoler. — O pumita? s-a mirat Pumita. — Chiar așa, a zis Anglada. Aztecii au avut presimțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
1966, citându-l, purta pe umerii săi întreaga povară a lumii în care trăise: „Se spune că despre morți trebuie să vorbești numai de bine sau să nu spui nimic, dar după mine există și din aceia care ar trebui dezgropați pentru a li se scuipa în față. Și să le scuipi în față, încă ar fi prea frumos...“. Amintirile despre Șostakovici se încheie cu un capitol special despre Sonata op. 147 pentru alto și pian, dedicată lui Drujinin și compusă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care să asiste la procesul lui ați mai pomenit așa ceva? Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a poruncit ca înaintașul lui, răposatul papă Formosus, să fie dezgropat, pus, îmbrăcat în odăjdii, pe un tron ca un papă viu, și judecat. Da, da, judecat cu cadavrul de față, pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe marginea patului și îmi cufund fața în palme, ca să mai iau o porție de întuneric. De la bucătărie vine miros de scorțișoară. O fi făcut mama orez cu lapte? Pentru că viața e tâmpită și surprinzătoare, mai ales dimineața, memoria îmi dezgroapă amintiri din copilărie. Dintr-odată, mă văd la Eforie Nord, undeva pe la începutul anilor ’90. Vârsta: patru sau cinci ani. Sunt la restaurantul hotelului cu mama, tata și fra tele meu, care abia se născuse. Mănânc orez cu lapte, presărat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se trezeau din nou vii și cu acest modest instrument În mînă. Jim trecu prin gard și alergă pe pista de zgură, spre spitalul lagărulu. Bărbații cu sape stăteau În cimitir, ferindu-și ochii de lumina nefamiliară. Oare s-au dezgropat eliberîndu-se din propriile lor morminte? CÎnd se apropie de treptele spitalului, Jim Încercă să-și controleze tremurul. Ușile de bambus se deschiseră și un roi de muște zbură prin aer. Zilele lor de festin trecuseră. Un bărbat cu părul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aflate parcă la capătul pământului, nu ne trimit oare cu gândul la acel străvechi mormânt originar despre care vorbea Michel Serres? Purtând marca vremurilor arhaice, învăluite în bezna începutului de lume, nu ne dau ele sentimentul că ar fi fost dezgropate? Giacometti i-a mărturisit odată lui Genet că plănuise cândva să facă o statuie și să o îngroape, „dar nu ca să fie găsită sau, în orice caz, să fie găsită mult mai târziu, când nu numai el însuși, ci chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ca pregătirea unei supe sau ca ștampilarea buletinului în cabina de vot. Cititorul acestor însemnări nu trebuie să uite însă că teatrul unde se joacă această piesă se află într-un cimitir, că afară e noapte și că, undeva, cineva dezgroapă probabil un mort pentru a-l îngropa în altă parte. Astfel, în plină atmosferă gravă, solemnă impusă de vecinătatea morților, familiaritatea, firescul, naturalul trebuie neapărat păstrate, după cum trebuie păstrată și incertitudinea: oare dialogul dintre bărbatul mort și femeia vie ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
păstrate, după cum trebuie păstrată și incertitudinea: oare dialogul dintre bărbatul mort și femeia vie ține de joc sau de realitate? În final, Genet va înscrie scena - și teatrul, în ansamblul său - într-un spațiu în care morții sunt îngropați și dezgropați de-adevăratelea, într-un cimitir „în activitate”, cum este acela din „Straniul cuvânt de...”, un spațiu unde moartea își făptuiește în mod real lucrarea. Căci numai aici își poate împlini actorul adevărata sa vocație de „mim funebru”, numai aici poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și scurte, înjurături și vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dărâm peste sacul cu cartofi pe jumătate plin, sprijinit de tejghea. A fost o luptă scurtă. În ochii ei de pește fiert a licărit atunci, pentru întâia oară, blajina luminiță de sclavă supusă și recunoscătoare. Fiindcă din clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca pentru a se ridica în patru labe. Plecai înstrăinat, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o epavă, suspinând, jelind, tremurând. Insch băgase groaza-n om și acum voia să-l fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului. Echipele fuseseră din nou acolo toată ziua, avansând prin mormanele de mortăciuni, negăsind nimic. Logan Își deschise din nou dosarul, scoase o fotografie de la școală a lui David Reid - un băiețel cu aer vesel, cu dinții puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într-o vineri, mormîntul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decît la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atât mai vehement refuza ea. Mai mult, încerca să-l educe pe Stefan în stilul aristocrației cehe, din mijlocul căreia fusese răpită de naziști - cu lecții de limbi străine, tradiții culturale și obiceiuri europene -, ignorând amintirile pe care i le dezgropa copilului. — Copilul îi aparține mamei. Chiar și un avocat ratat ca tine ar trebui să cunoască maxima asta. Mal ascultă zgomotul produs de mașina de cusut a Celestei. Soldații de jucărie continuau să lovească în ușa lui Stefan. Găsi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care și le comandau codoșii negri pasionați de voodoo. Pentru că detectivul Danny Upshaw îi pusese gând rău, străpungând cu ace mici de tot o mică păpușă voodoo cu chipul lui Buzz Meeks. Mal îl sunase ca să-i comunice știrea. Ploaia dezgropase cadavrul lui Niles. Cei de la LAPD l-au înhățat pe puști, apoi i-au dat drumul, ordonându-i să se prezinte a doua zi pentru un test cu detectorul de minciuni și pentotal de sodiu. Puștiul nu a apărut, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dar vezi să rămâi în viață, flăcău! *** Buzz o luă pe autostrada Pacific Coast până în Wilshire, L.A., la est de Bunker Hill. Pe cer se adunau nori negri, amenințând cu un potop care să înmoaie bine regiunea, poate chiar să dezgroape mai multe cadavre și să trimită alți duri în căutarea răzbunării. Casa de pe strada Beaudry, numărul două sute treizeci și șase Sud, era o clădire în stil victorian, cu chirii modeste și fiecare solz de lemn decolorat de soare și crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
organizat, cosmizat, cu alte cuvinte prevăzut cu un «centru»” (17). Marele prestigiu atribuit hotarului în cadrul locuirii tradiționale este evident. Hotarul care delimitează localitatea devine localitatea însăși : „Hotaru nost e satu nost”. Un demers de arheologie lingvistică este în măsură să dezgroape relicve care evidențiază această mentalitate arhaică. Mulți dintre termenii care desemnează localitatea au ca rădăcină sau sunt înrudiți cu termeni care desemnează hotarul : vezi relația dintre alb. fsat, rom. sat (vechi rom. fsat în Psaltirea Scheiană) și lat. fossatum = „șanț
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să răspândească vestea despre înviere, Iuda merge și dezgroapă leșul, îl leagă de coada unui cal și-l târăște prin tot orașul până la „curtea reginei”. Astfel, confruntarea se termină cu victoria clară a iudeilor, iar „erezia” creștină este denunțată ca o impostură. Isus a existat, dar calitățile Sale magice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
exit. Câteva vorbe jubilatorii despre critică publicată anul acesta. Antonio Patraș l-a reinventat pe Ibrăileanu într-un eseu despre literatura criticului, formulând ad-hoc și o teorie a personalității cu reverberații care nu se vor stinge ușor. Angelo Mitchievici a dezgropat lumea de fineturi parșive a dandy-lor bucureșteni de unde au ieșit Pașadia și Pantazi (Mateiu Caragiale. Fizionomii decadente), iar Radu Vancu a dat prima monografie, conținând o convingătoare, chiar constrângătoare (cuvântul e: compelling) interpretare a operei lui Mircea Ivănescu (Mircea Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
până la următorul deal, care arăta și mai amenințător. Jina știa că pinii aveau s-o ascundă, dar, cu toate astea, s-a îndreptat împleticindu-se către pădurea caldă și plană, fericită că simțea sub picioare pământ și nu stâncă. A dezgropat o plantă care semăna cu zambila sălbatică și care-și pierduse floarea demult. Unii dintre bulbi erau comestibili; alții erau letali: de două ori mai toxici decât stricnina. Jina a scos bulbii și i-a mâncat cu poftă. Rezultatul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se duceau la o altă cabană, la Cow Creek. Îi trimitem acolo pe Douglas și pe Pierce. Tu o să ne duci la cadavrul lui Ahmad. Mike s-a uitat în ochii lui. Vă duc. Și-o să vă și ajut să dezgropați un cadavru care n-o să vă spună nimic. Patrick, amândoi știm asta. Pe fața morților nu mai poți să citești ura. Și nici dragostea. Hai să mergem la bărci. Bergowitz s-a pus în mișcare, dar Mike a rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]