782 matches
-
ce vin după noi... Îmi place când spuneți: "povești despre alți oameni". Poveștile sunt focul viu al vieții, o știu din satul meu de sub codru, apoi le-am regăsit în marile cărți. E o față ascunsă pe care ți-o dezgroapă interviul, pare o poveste despre altul dacă te lași dus de claritatea oglinzii în care te privești. Poveștile nu se pot falsifica, poți doar să adaugi partea ta: scrisul e o nuia de alun care ne însoțește ca o cârjă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
explicația nedepășirii traumei suferite, întrucât șocurile și rușinea îndurate în timpul acțiunii au fost suficient de puternice încât să inducă o stare de dezamăgire viscerală față de natura umană și de destinul lor. Ei și-au refulat amintirile traumatizante, nedorind să le dezgroape, și reprezintă majoritatea supraviețuitorilor după 1989, dar, deși suferinzi și dezamăgiți la rându-le, nu au refuzat cu totul contactul cu lumea exterioară și au reușit să își întemeieze familii și cariere, atât cât le-a permis regimul. Un alt
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
creștin și meriți această înviere la sfârșitul zilelor. Dumnezeu e binele colectiv la care contribuim. În roman eroii încearcă să ducă la capăt o misiune altruistă prin care să nu lase România și zona asta să cadă în Est. Am dezgropat de pe undeva un personaj medieval, făcuse parte din anturajul unui diplomat vene‑ țian, împreună cu care mersese să negocieze ultima cru‑ ciadă ; cam prin timpul lui Ștefan cel Mare - unul din proiectele de cruciadă care nu s-au mai făcut, după
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lumina succesului, a adaptării În social, de fapt „nici nu există!”. Iar de un Nietzsche nici nu mai vorbim, abia după al doilea război, Americanii, ca și o bună parte din vechile culturi europene, l-au descoperit și venerat târziu, dezgropându-l de sub molozurile unor ideologii extreme, de stînga sau de dreapta, care au făcut din el marele mentor, dar și neobositul diavol! (E adevărat că nici pe solul cultural românesc nimic nu m-a ajutat să-l descopăr pe Nietzsche
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pot strânge mâna cu căldură pentru minunata Dstră activitate și să pot cunoaște personal pe toți amicii mei literari de acolo. Cred că m-aș simți grozav de bine chiar și la „Băncuța” amintirilor lui Artur Gorovei, acolo unde el dezgropa vremurile de altădată Împreună cu prieteni mai tineri (G. G. Ursu, M. Șerban etc.). Vă mulțumesc mult și Vă rog să transmiteți mulțumirile și gândurile mele bune și mult stimatei Doamne Stino - pentru frumosul articol care, În volumul de „Mărturii fălticenene
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se înnobileze, să-și „dezgroape” aristocrații: moștenirea simbolică este foarte importantă într-un scenariu de legitimare. Primarul, Andris Argalis, nu ține speech-uri, ci preferă să dea mâna cu oaspeții. E îmbrăcat elegant și are prinsă la piept o broșă cu stema orașului. Ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un ultimatum sovietic care cerea capitularea Letoniei. Președintele țării l-a acceptat, pentru ca, ulterior, el și miniștrii guvernului leton să moară în Siberia. Au fost deportați în GULAG aproape 15.000 de letoni. Nemții, întâmpinați ca eliberatori, în 1941, au dezgropat în beciurile NKVD-ului sute de cadavre desfigurate - victimele comunismului în numai un an, care se pot vedea în pozele din standurile muzeului. Ororile au continuat sub ocupația nazistă: iulie 19418 mai 1945. Exterminați: 70.000 de evrei la Riga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă întreabă, pe când urc destul de sprinten dealul: Da pe-acolo, pe la București, mai este vre-un volintir? Nu, nu mai este. Da de ce-ntrebi? Apoi întreb, că de la ei au rămas îngropate pe aici multe comori... Ș-ai vrea să dezgropi o comoară? Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acolo, pe la București, mai este vre-un volintir? Nu, nu mai este. Da de ce-ntrebi? Apoi întreb, că de la ei au rămas îngropate pe aici multe comori... Ș-ai vrea să dezgropi o comoară? Da! De ce? Apoi ași vrea să dezgrop o comoară ca să zidesc o biserică..." Mă privește blând, zâmbind. Nevinovat și simplu sue înnainte, culege un fir înflorit din iarbă, îl miroase, și pletele lungi, negre, îi fâlfâie în aburirile vântului. Suim, suim, apoi coborâm coasta stâncoasă, printre arbori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deoarece niciodată dihăniile nu-i stricau turma. Însă, adăogeau oamenii, când a muri au să-l mânânce lupii. Într-adevăr, așa s-a întâmplat. După ce l-au îngropat ai lui în țintirim într-o iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN MEMORIILE CĂPITANULUI VALCOF. Brăila 1872 În vremea ciumei se închideau familiile în ogrăzi și se izolau complect de lumea externă, având cu ei alimentele trebuitoare. Astupau toate bortele gardului. Numai un băiat deschidea o gaură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Voltaire), cocostârc (voiajor), flamingo (lăcomie), veveriță (friandise), vulpe (viclenie). Scaunele cu gobelinuri reprezentând scene de La Fontaine. Pendula d-nei de Pompadour. Flautul, o partitură de muzică pentru flaut. În galeria pe care am văzut-o întăiu, sunt și două bucăți dezgropate de la Pompei un Mercur și o Diană. Terasele cu sere unde este viță de vie. Jos fântâna țâșnitoare uriașă. Spre Palatul nou, construit tot de Frederic, Orangerie, Paradis etc. Ghidul: C'est ici le paradis. Adam et Eve ont été
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiii ei cresc și demonstrează îndeplinirea făgăduielii. Aceasta implică necesitatea ca descendenții ei, de asemenea marcați de statutul superior, să atingă vârsta inițierii - atât durează șederea în adâncuri a Persephonei românești: „A dat ordin și s-a dus de-a dezgropat-o. Dom’le, dac-a fost nevinovată, a scos-o cu viață, cu suflet în ea. Decât oasele care mai rezista și sufletu care mai bătea în ea. Ș-a-nceput... A botezat-o din nou, a scăldat-o, a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are aici conotații specifice ascetismului, moaștele demonstrând intrarea tinerei în sacru, prin abolirea perisabilității umane. În alt basm, agregarea în planul superior uman și primirea în societate necesită o imersiune inițiatică: „A dat ordin și s-a dus de-a dezgropat-o. Dom’le, dac-a fost nevinovată, a scos-o cu viață, cu suflet în ea. Decât oasele care mai rezista și sufletu care mai bătea în ea. Ș-a-început.. .A botezat-o din nou, a scăldat-o, a spălat-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
criptă, un dar smuls de la tatăl întemeietor. Obiceiul este generalizat pentru tot ceea ce ține de elementele organice depozitare ale energiei spirituale. În Cucuieți, Bacău, există practica îngropării placentei vițelului sub podeaua grajdului. Un alt ghid de dincolo de moarte este berbecul dezgropat din cimitir, într-un basm cules în Valea Mănăstirii, Argeș, folosit de fata împăratului pentru a ajunge în împărăția soarelui. Astrul diurn constituie modelul călătorului pe tărâmul morților și numai un animal trecut în planul imaterialității poate cunoaște drumul către
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
murit. Și l-a îngropat îmbrăcat f. frumos, cu boandă nouă, ițari, cămașe, ghete nouă. Duminică l-a îngropat și Joi era cu ele de vânzare un criminal Bîcu lui Bîtlan, care făcea groapă la morți și tot el îi dezgropa și le lua hainele și le vindea în Fălticeni. Și acel Bîcu lui Bîtlan a avut un fecior f.deștept. În armată a fost sergent major. După eliberare s-a băgat în jandarmerie fiind aghiotant. Un servitor din Baea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ia rămas bun de la el. A fost Înmormântat În fața mănăstirii unde se nevoia. După 20 de ani s-a arătat În vis unei femei credincioase dintr-o țară străină: „există un sfânt, la o mănăstire din pustiul Hozeva, să-l dezgroape”. Așa i s-a arătat de câteva ori. Ea a povestit preotului și acesta i-a spus să meargă În pelerinaj. Și când a venit a cunoscut locul din vis. A adus la cunoștința preotului În drept și autorităților și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
s-a arătat de câteva ori. Ea a povestit preotului și acesta i-a spus să meargă În pelerinaj. Și când a venit a cunoscut locul din vis. A adus la cunoștința preotului În drept și autorităților și l-au dezgropat. Mare minune a fost. Se uscase puțin și era intact, neputrezit, răspândind o mireasmă plăcută cu bun miros. Și așa s-a arătat În vis la o altă persoană străină și bogată să facă un sicriu bun și deosebit, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frumoasa colecție de argintărie veche, precum și cea de masă, așeză lemne tăiate în fața zidului și porni cu camionul, escortați de doi soldați, pe Vicenzo, feciorul, și zidarul italian care lucraseră. Se temea de trădarea lor. La întoarcere, tot dânsul o dezgropă și o dărui lui Ionel învingătorul. evacuarea Cum spusei, lumea [își] pierduse capul, toți voiau să fugă în Mol dova, oriunde numai să nu rămână în București. Din octombrie casele se închideau, cine avea în serviciu vreo nemțoaică o lăsa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o mângâiere bietului Ion Pro copiu 93, care zăcea în pat, internat de germani în casele lui. L-am găsit foarte slăbit și trist; îmi spuse cum îi jefuiseră casa și proprietatea de la Pantelimon trupele germane, revenind dinspre Buzău, cum dezgropau unde li se părea ceva ascuns, cum încărcau tot ce se putea pe căruțe și porneau înainte. Când i-am vorbit de victoria noastră finală, mi-a mulțumit cu lacrimile în ochi: „Ești singura care vorbești astfel, nu știi ce
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de pânză albă, fără coșciug, direct pe pământul groapei, cu capul între patru cărămizi, ca să nu-i zdrobească chipul când se va arunca țărâna pe dânsa. Din pământ ai ieșit și în pământ te vei întoarce. După șapte ani se dezgroapă, se spală oasele (căci firimițirea trupului se face repede), se pun într-o cutie cu data și cu numele răposatei și se așază în biserica zisă bolniță, iar locul groapei se trece la altă moartă. De aceea, unde au fost
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fiica fiind gravidă, deși bărbatul ei [era] plecat în Indii de un an. Playfair refuză mai întâi, dar, văzând atâta nenorocire în fața lui, cedă, o scăpă, însă operata decedă. Era și îngropată când sosi soțul, prevenit de un amic, o dezgropă, autopsia probă crima și judecătorul unic, neținând seama decât de delict, îl condamnă la 6 luni hard-labour, pierderea exercițiului profesiunii și 300 000 lire amendă. Ce diferență cu moravurile altor țări, pe care nu mă lasă inima să le numesc
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
membru la Curtea de Casație (procurorul care instruise, la porunca regelui Carol II, pe toți legionarii și cei suspecți), Victor Iamandi, Păcuraru [...](Cuvânt indescifrabil.), Moruzov, M. Ștefănescu, maior Popescu, Ralet etc., procurori, plutonieri, jan darmi. Alți legionari, șefi de cuib, dezgropau osemintele lui Codreanu și ale celor 13 omorâți în Jilava în primăvara 1939 sub Armand Călinescu. De acolo au trecut la pușcărie și, împreună cu păzitorii, intrară în fiecare celulă cu revolvere, lopeți, topoare, și măcelăriră pe cei 52 închiși. În
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rapid de la prima la ultima pagină, ca să văd ce cuprind, iar apoi spre a mă afunda în citirea lor pe îndelete. Nu mi-a fost în intenție, când am început să scriu pentru Ramuri aceste rânduri despre rostul revistelor, să dezgrop o amintire din copilărie, dar văd că ea îmi vine sub condei vreau, nu vreau. De ce? Pentru că în îndepărtata copilărie mi-a fost ino culată patima, pasiunea „vicioasă“ pentru cititul revistelor, de care nu mai am nici o șansă să mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe suspus pe scara lumei, deoarece desprețuia o domnie, încât în ochii mei lua proporțiile unei ființi extraordinare, supraumane. O, da ! Era fără îndoială atunci cel mai mare om al Moldovei. Poet tânăr, recunoscut și sărbătorit de toți, el a dezgropat limba noastră de sub dărâmăturile trecutului, i-a redat frumuseța ei originară și a adus-o la cinste într-o lume care uitase s-o vorbească; el a fost cel dintăi care a înduioșat inimile noastre prin versul lui dulce și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]