1,719 matches
-
acestei prostituții și de ce oare nimeni dintre cei care ar putea ridica această problemă în presă sau într-un eventual interviu nu o face? Pe noi nu ne consolează faptul că la Europa Liberă relatați ceea ce știm saturați fiind până la dezgust. Am dori campanii de lămurire a opiniei publice care se extaziază în fața faptului divers al unei participări la Olimpiadă sau a unor jonglerii de politică externă făcute, fiți convinși, cu aprobarea Moscovei. Jocul perfid și viclean al Kremlinului încă mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
văzute nu-mi sunt clare nici azi, după ce visul mi s-a terminat și sunt din nou pe străzile cenușii și triste ale Bucureștiului meu iubit, unde mâncarea ce se dă e o porcărie, iar hainele și obiectele casnice un dezgust. Din nou cozi, șiruri populare cu oameni dezgustați, intimidați, păziți, suspicionați, bănuiți, presupuși, notați, cercetați în labirinturile... cetății totale, cum a numit-o domnul acela, Dumitrescu. Cetatea totală! Eu i-aș zice mafie comunistă care, după ce te înfometează și te
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la iacobinul Stendhal, împărțit între Franța republicană a prietenilor săi ideologi și Italia monarhică a actrițelor și cîntărețelor de operă, între matematică și temperamentele puternice, între virtute, care aparține scrisului, și virtù, care ține de partea orală. Beyle evocă cu dezgust, în jurnalul său, "fatalul triunghi care se întinde între Bordeaux, Bayonne și Valence, unde nu se știa să se citească, unde se credea în vrăjitoare, unde se vorbea în dialect și nu în franceză și unde preoții erau atotputernici". Dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Măștile animaliere aplicate discreditant personajelor nu au, în ansamblu, efecte grotești de felul celor întâlnite în cazul metamorfozelor înspăimântătoare din basme sau din picturile medievale; în schimb, detaliile descriptive sunt șocante și repulsive, provocând cititorului reacții confuze: uluire, râs derizoriu, dezgust. Cu ocazia adunării și dezbaterii “pasirilor și dobitoacelor”, Cantemir selectează malițios doar acele scene și dialoguri care sugerează complicata țesătură de interese din culisele politicii, mârșăvia, calomniile, pâra, traficul de influență, care creează o atmosferă conspirativă și impresia de spațiu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
să nu pomenească nimănui în oraș despre această ciudată apariție; apoi, i-a pus pe milițienii înarmați să înconjoare obiectivul (chiar așa s-a exprimat, „obiectivul“, referindu-se, evident, la înger; iar când a rostit cuvântul „obiectivul“ era plin de dezgust și de mânie proletară...) și să-l păzească atenți, iar la prima mișcare să tragă foc automat, direct în el, fără avertisment... *** Tovarășul Cameniță, contrar așteptărilor lui Gârmoci, nu s-a arătat furios la telefon. L-a întrebat doar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a nu lăsa fondurile de care eram responsabil să fie investite în inițiative nedemocratice, în interes de partid sau de grup. Același lucru am încercat să-l fac și în anii în care am condus programul fundației noastre în România. Dezgustul meu față de, cum spuneți dvs., felul în care văd unii democrația pe malurile Dâmboviței este, cu adevărat, foarte mare. Dar nu neapărat mai mare decât dezgustul față de cum văd unii democrația pe malurile Potomacului, Senei, Vltavei, Iordanului ori ale altei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
-l fac și în anii în care am condus programul fundației noastre în România. Dezgustul meu față de, cum spuneți dvs., felul în care văd unii democrația pe malurile Dâmboviței este, cu adevărat, foarte mare. Dar nu neapărat mai mare decât dezgustul față de cum văd unii democrația pe malurile Potomacului, Senei, Vltavei, Iordanului ori ale altei ape curgătoare ori stătătoare. Acest dezgust este doar ceva mai intens, probabil din cauza mecanismului care stă sub acel „mai aproape îmi este pielea decât cămașa”, firește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
felul în care văd unii democrația pe malurile Dâmboviței este, cu adevărat, foarte mare. Dar nu neapărat mai mare decât dezgustul față de cum văd unii democrația pe malurile Potomacului, Senei, Vltavei, Iordanului ori ale altei ape curgătoare ori stătătoare. Acest dezgust este doar ceva mai intens, probabil din cauza mecanismului care stă sub acel „mai aproape îmi este pielea decât cămașa”, firește, așa cum vreau eu să înțeleg vorba cu pricina. Cu toate că, de aproape 20 de ani, domiciliul meu stabil nu se mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Cu toate că, de aproape 20 de ani, domiciliul meu stabil nu se mai află în România și operez de atâta amar de vreme nu în tipare românești, probabil că nu există nimic mai profund în mine decât românitatea. Când scriu cu dezgust despre un fel românesc de a gândi, acționa ori interacționa, nu o fac niciodată iluzionându-mă că românii sunt alții, nu eu, ca sa parafrazez gândul sartrian după care infernul ori răul sunt ceilalți. Chiar dacă încerc să trăiesc altfel decât acei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fac niciodată iluzionându-mă că românii sunt alții, nu eu, ca sa parafrazez gândul sartrian după care infernul ori răul sunt ceilalți. Chiar dacă încerc să trăiesc altfel decât acei români pe care îi disprețuiesc, rămân un român. Mă doare mai mult, dezgustul meu este mai intens (deci nu neapărat mai mare) atunci când văd că de atâtea ori, noi, românii, ne comportăm de o manieră incalificabilă, decât atunci când văd că alții se comportă așișderea. Nu ar fi rău să ne amintim că un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
vrea să facă rău. Că teatrul lui este poezie, ce trebuie văzută În contextul sufletului său Întunecat. Această confesiune mi-a dat curaj să tratez piesa deloc realist, ci ca pe un poem dramatic scris de un vizionar. Urâciune, decrepitudine, dezgust, umor satanic, fețe de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În același timp patetici și triști În singurătatea lor - astfel apăreau personajele izolate În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
eu de ce să vă vreau?! Toată lumea iubește de fapt țara unde s-a născut, iar În cazul meu și pe cea În care s-a stabilit. Sper să nu sune a patriotism de ocazie, față de care mi-am afirmat deseori dezgustul. Minusculi cum suntem În contextul uriaș al universului, uitându-ne la stele, intuim că aparținem acelei vaste unități, că suntem un fragment din ea. România face și ea parte din această vastă unitate și, cum s-a Întâmplat să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
toată plinătatea ei! În fața acestui fenomen am pur și simplu un sentiment de mirare dezagreabilă... Probleme de bani care nu stau în picioare, dar care te sâcâie. și mai cu seamă acest simțământ al disponibilității senzuale, amestecat cu plictiseală și dezgust. Nimic grav, în fond. și tocmai aici se ascunde problema: nimic grav, și totuși o mie de mici problemuțe plicticoase care îți fac poftă să te duci naibii și să nu te mai întorci! Lipsă de necesitate în relațiile cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai fac, îi răspund foarte sincer că fac tot ce mi se spune că trebuie să fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele, cu minutele sau, cel mult, cu jumătățile de oră. În schimb, plictiseala, dezgustul și apatia se statornicesc cu săptămânile și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ale lui Vally, dar și altceva - dinăuntru. Moment culminant - o nebunie de curaj -, urmat de perspective roze și de catastrofa unui rendez-vous ratat! O oră de așteptare, cu toate chinurile inerente... O ultimă sforțare și, izgonind spectrul inutilității și al dezgustului - un ultim raid în noapte și în necunoscut... O aventură care încheie de bine, de rău săptămâna, acordând oboselii și plictisului un agrement de datorie împlinită. Acum, liniștit, pot să mă apuc din nou de lucru: piesa din cele șapte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mele activități: am uitat că tot ceea ce fac este pentru mine și am încercat să fac pentru alții, în sensul „de ochii altora“. și am pierdut gustul de a face orice... În după-amiaza aceasta am reușit să mă smulg din dezgustul față de mine însumi și să revin la vechile și dragile mele ocupații de totdeauna. E o izbândă a celor bune din mine asupra celor rele, o izbândă spontană, de la mine putere, iar nu consecința unui act volițional, în numele nu știu cărui principiu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
2 de o vizită din înalt astfel: într-o noapte, pe când stătea treaz, a văzut limpede o imagine a Sfintei Fecioare cu Pruncul Isus și a fost pătruns multă vreme de o mult prea mare consolare. A simțit un asemenea dezgust pentru viața din trecut, mai ales pentru plăcerile trupești, încât i se părea că i s-au șters din suflet toate imaginile întipăriteîn el. Astfel că din acea zi până în luna august 1553, când s-au scris acestea, n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
orb, dar care avea mari dorințe de a-I sluji în tot ce putea el cunoaște. Se hotărî să facă mari pocăințe, nu atât pentru a-și ispăși păcatele, cât pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Simțea un mare dezgust pentru păcatele din trecut și o dorință foarte vie de a face lucruri mărețe din dragoste pentru Dumnezeu, încât, fără a socoti că păcatele îi erau iertate, nu-și amintea totuși prea mult de ele în faptele de pocăință pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rugăciunii, începu să-și amintească iarăși de păcatele sale și, foarte amănunțit, ca pe un lucru ce i se închega dinainte, le cerceta pe fiecare, crezând că trebuia să le mărturisească din nou. La sfârșitul acestor cugetări simți un mare dezgust pentru viața pe care o ducea și imbolduri puternice de a o părăsi. Atunci, îi plăcu Domnului ca el să se trezească ca din vis.Cum avea deja o oarecare experiență în deosebirea spiritelor - mulțumită învățăturii pe care o primise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
simțire spirituală 2, după care voi purta trei dialoguri în felul următor. 63. Primul dialog, cu Stăpâna noastră, ca să-mi dobândească de la Fiul și Domnul său har pentru trei lucruri: primul, să dobândesc o cunoaștere lăuntrică a păcatelor mele și dezgust față de ele; al doilea, ca să simt neorânduirea lucrărilor mele, pentru ca, dezgustându-mă de ele, să mă îndrept și să mă orânduiesc; al treilea, să cer cunoașterea lumii pentru ca, dezgustându-mă, să îndepărtez de la mine lucrurile lumești și zadarnice. Iar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să vorbești ani în șir fără nici o aluzie la acea credință care trebuie să fie sufletul vieții? Și totuși, câte ocazii se ivesc în literatură pentru a sublinia aberațiile idolatriei și pentru a dezvălui trăirea religioasă a păgânilor, dar și dezgustul minților alese care au atins pragurile adevărului, însă, oscilante între atâtea incertitudini datorită necunoașterii Revelației? Ce ocazii de confruntări strălucite între elevațiile poetice ale geniilor și superioritatea gândirii, a conceptului și chiar a formei biblice! Ce izvor de considerații apologetice
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mentalitatea creatoare a lui Eminescu, în care, după accepția mea, cosmicul nu este imaginea divinului /ci Părintele ceresc și Hyperion/"), de la Alain Guillermou ("ceea ce-i părea unui spirit european precum Alain Guillermou ca o discontinuitate de idei, nebuloasă descriere a dezgustului de viață /.../ din unghiul meu de vedere, strofe din versiunea genuină a poemului par enigmatice spiritului european, deși ele sunt expresiv exacte pentru mentalitatea indică"), la Lucia Cifor ("privind semantizarea ideii divinului /.../ Lucia Cifor acceptă cele două lumi semantic-textuale, numite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ethos-ului, sunt inventariate apelurile la figurile "modestiei și atenuării": eufemism, litotă, cleuasm, preteriție ș.a., într-o autentică descripție prozodică. În cadrul analizei strategiilor retorice ale pathos-ului "apelul persuasiv căruia îi corespund procedeele ce vizează activitatea pasiunilor audienței (de la admirație la dezgust) și, în general strategiile discursive care au în vedere audiența". Această strategie a pathos-ului vine, în "orchestrația retorică eminesciană", alături de ethnos și de logos, iar principalul "mod de manifestare" al acesteia este sermo, adică oralitatea (rostirea de la amvon, de la tribună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și mai aveam un profesor la Sf. Sava care ne-a Învățat un lucru care iarăși nu se-nvață În școli și nici din cărți: acel res pect, prin exemplul propriu, al Împlinirii exacte a datoriei tale profesionale; cum și dezgustul, iarăși prin exemplul pro priu, pentru viciile degradante, precum beția unită cu curvăsăr lâcul; exemple Împreunate, ca o fatalitate a anticilor, În același om: În excelentul nostru profesor de elinește, pudicul, feciorelnicul, inefabilul profesor Pandele Ionescu, În fața căruia la catedră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nesuferitei bunăstări“, cum avea să spună Lenin. Cine dintre noi, colaboratorii și prietenii devotați ai doctorului, puteam bănui că această femeie cu aparențe de gravă și severă stareță de mânăstire cu aspre canoane, că acest bărbățoi cu obrajii căzuți din dezgust și ură pentru toți oamenii din jurul ei și care n-a știut să râdă niciodată, că această femeie fără feminitate și În rochii totdeauna mohorâte - cine putea bănui imensa prefăcătorie ce zăcea În adâncurile infernale ale acestei lăbărțate, care, după
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]