675 matches
-
Berlin, Adam Czartoryski eșua pe toată linia. El n-a izbutit să-și afirme autoritatea față de provinciile poloneze și n-a fost primit de rege, după ce ambasadorul Rusiei, Meyendorf, îl „conjurase” pe acesta din urma „să nu-l vadă”. Deși dezlănțuirea revoluției române de la 1848 a fost pregătită ca un act unitar de un grup de revoluționari, în frunte cu N. Bălcescu, aflat la Paris, evenimentele din martie de la Iași au devansat planurile. În ceea ce-i privește pe polonezi, ei nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai 1849 colonelului Kemeny să înceapă campania împotriva românilor. Adresa către Kemeny se deda la insulte atât de degradante pentru români, încât - observa Silviu Dragomir - ea „trebuie să fi fost redactată de unul din aghiotanții lui Bem, un feudal maghiar”. Dezlănțuirea violențelor și a patimilor avea însă să atingă un asemenea grad, încât Bem a fost pus în situația să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia nu se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
frînat în voința lui de a stăpîni natura ce alimentează o nouă flacără ideologică: trebuie să se revină la crezul care asigură victoria și să se regăsească convingerea comunistă. În mai 1970, "... după ce am vizitat județele și localitățile lovite de dezlănțuirea apelor declară Ceaușescu -, în ciuda pagubelor, în ciuda suferințelor miilor și zecilor de mii de oameni, se constată voința fermă a întregului nostru popor de a depăși toate greutățile, de a învinge calamitățile naturii". Neliniștiți, intelectualii vor să vadă o schimbare de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
-o odinioară și Stalin cu dușmanii poporului, pentru a stabili o coeziune care se clătina. Agresivitatea stîrnită de așa-zișii dușmani are toate caracteristicile omicidului. Doar împrejurările le împiedică să-și producă pe deplin efectul. Desigur, societatea suferă de pe urma acestei dezlănțuiri a violenței, a acestui curent de intoleranță ilustrîndu-se prin fapte de vitejie, spînzurări, trageri pe roată, ruguri, autodafeuri și schingiuiri de toate felurile, pentru a nu mai vorbi de procese, jafuri și devastări. În sfîrșit, tot ceea ce se poate face
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o adevărată sărbătoare. Cuprinse de beția unei asemenea eliberări, cele două instanțe ajung să treacă peste toate prohibițiile, să braveze toate interdicțiile, să "explodeze" în toate sensurile, ca o persoană cuprinsă de manie. Carnavalurile, iar uneori mitingurile reprezintă astfel de dezlănțuiri. Acolo asistăm la dispariția aproape totală a barierelor între indivizi, clase, sexe. Promiscuitatea este tolerată, dacă nu cumva cerută, universul apare în culori violente. Își dau curs liber diverse modalități de dragoste și de violență. Societățile prevăzătoare și preocupate de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
două personaje într-unul singur: o imago divinizată a tatălui și marca unui individ eroic, fiul său. Masele îl recunosc pe șeful care posedă această carismă. Acesta atrage asupra lui sentimentele de admirație îndrăgostită pentru părintele defunct și teama în fața dezlănțuirii de cruzime, violența cu groaznice urmări de care masele îl știu în stare pe asasinul tatălui și pe cel ce și-a îngenunchiat frații. Marea lui forță vine din dualitatea lui: el dă impresia că este în același timp "deasupra
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se ramifică generând un altul. Știu, o să-mi spui că e cu neputință să citești tot ce s-a scris, dar mă tem să trec cu vedere tocmai textul ce cuprinde adevărul ce-l caut. Atenție, cei lacomi se îneacă; dezlănțuirea ta în a cunoaște n-ar putea fi cumva lucrarea diavolului? Mie mi se pare că tu absorbi prea mult, vei sfârși prin a fi covârșit sub munți întregi de date, cunoștințe, teoreme, filosofii, printre care te vei trezi plutind
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
religie. Potrivit celor de mai sus, confruntarea dintre creștinism și lumea greco-romană s-a aflat dintru început sub semnul religiosului; celelalte idei sau obiecții referitoare la aceasta asumă inevitabil un caracter secundar. Pentru scriitorii creștini, motivele care au dus la dezlănțuirea unor persecuții religioase împotriva comunității lor, nu sunt străine intențiilor religioase, intenții care se regăsesc formulate diferit în interpretarea credinței ca religie de către aceștia. Conceptul de păgânism, interpretat în sens de absență religioasă ori de idee a decadenței religiozității antice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
el se contopește cu imaginea și dispare în ea asemenea caligrafului chinez de odinioară. Este impresionantă declarația lui Joan Miró, care afirmă că îl interesau pensulele imperfecte, deoarece în traseul lor, produceau accidente imprevizibile deosebit de expresive în imagine. În momentul dezlănțuirii creatoare gestuale, disciplina mâinii scapă de sub control și iese la lumină partea de subconștient care dă farmec și substanță neobișnuită imaginii. Rezultatul este net superior creației total controlate de inteligența și sensibilitatea artistică. Târziu, în secolul XX, occidentalii europeni au
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ce era frumos și bun. Sinceritățile zilei suspecte sunt falsele idealuri ale comuniștilor, falsele valori pe care le impunea regimul autocrat. Autoarea propune, drept soluție de evadare, pentru artiști, somnul, adică acea stare de reverie, de visare, singura care permite dezlănțuirea, eliberarea din lanțurile constrângerilor de toate tipurile. O soluție asemănătoare este propusă și în poeziile publicate în Amfiteatru, unde oamenii sunt plante, cărora le este interzis dreptul să se manifeste. Din păcate, poeta însăși, care inițial propusese somnul drept soluție
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai vorbească. Interdicția are tocmai efectul invers, de a activa discursul acesta maniacal, violent, foarte coerent Însă: trecutul izbucnește În ciuda unui prezent relativizant, nebunia tragediei este mai puternică decât normalitatea cotidianului insignifiant, iar naratoarea este, În ciuda ei, contaminată de aceaste dezlănțuiri pe care uneori nici nu mai are puterea să le oprească: ea Însăși devine prizoniera capriciilor propriei conștiințe supuse traumei cotidiene (se deschid supapele subconștientului). În Conferința de la Cintegabelle (Cintegabelle, un oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cozma Răcoare acoperă cu umbra lor tot cerul. Foamea și setea devin pantagruelice într-un apetit de viață delirant: "Butoaie mari plesnesc cu detunare/ Butoaiele cu vinul de Cotnari/ cu vinul cel înălțător și tare". Nu lipsită de retorism, uneori dezlănțuirea entuziastă cuprinde protestul împotriva viciului, a minciunii, a decadenței, a stării ambigue a falsului, a indiferenței monstruoase, a inerției: "Suntem în miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mea peste puteri frumoasă/ ce drag mi-e glasul tău, plutind pe văi." Radu Cârneci ne plimbă prin biblie, prin lumea anticilor, invocă cultul păgân al soarelui, are un acut sentiment al luminii (de esență blagiană), ne vorbește despre o dezlănțuire energetică a ierbii cu "tonalitatea rimelor lui Petrarca" și a celei din "Cântarea cântărilor"2. Poetul este o natură contemplativă, indiferent dacă scrie despre dragoste, despre istorie și pământul nostru, structurându-se permanent sub semnul lui Zamolxe și pe câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a depășirii. În același circuit existențial, ea, roata "trece fără umbre prin goluri mari de cer/ și vremea/ scursă-n urmă, și-azvârle, înainte/ rostogolind pe cele de azi un drum de ieri/ într-o aceeași curgere fierbinte". Timpul în dezlănțuirea lui îl traduce simbolic și alegoric, în razele roții: "când, prins în raze, timpul începe să horească/ parcă un cerb rotindu-se, ar vrea/ să își învețe coarnele sa crească". Întoarcerile îi dau certitudinea permanenței: Aproape stai de mine, atât
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai ales prin înțelegere (begreifen), prin intuiție simpatetică; cunoașterea rațională intervine numai în cazul științelor naturii, singurele preocupate să ajungă la explicarea lucrurilor și la formularea legilor. Plecînd de la conținutul valabil al spiritului obiectiv dat, educația are ca ultim țel dezlănțuirea în subiect a spiritului normativ, autonom, care acționează ca un imperativ intern, îndemnînd ființa umană să stea în serviciul valorilor spirituale, aspirînd spre personalitate (3, p. 361). Ridicarea la "spiritul normativ" este o performanță pe care nu o poate atinge
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
transforme transformîndu-se el însuși. Europa modernă este așadar rodul unei metamorfoze, și n-a încetat nici o clipă să trăiască din metamorfoze: a Europei statelor în Europa statelor-națiune, a Europei caracterizate de o balance of powers în Europa dereglării și a dezlănțuirii, a Europei comerciale în Europa industrială, a Europei Apogeului în Europa Abisului, a Europei stăpîne a lumii în Europa-provincie aflată sub tutelă. Iată de ce identitatea sa nu se definește în ciuda metamorfozelor, ci în interiorul metamorfozelor. Această identitate metamorfică se regăsește întîi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și din ce în ce mai puțin controlabilă. Nu știm că știința și tehnica aduc viață și moarte, libertate și înrobire. Nu știm că dezvoltarea puterii lor de distrugere va depăși orice alt progres. Nu știm că această controlare a lumii prin tehnică permite dezlănțuirea smintelii istorice. Secolul XX vede civilizația umanistă, rațională și științifică năpustindu-se în dementele măceluri ale celor două războaie mondiale. Vede raționalitatea tehnică și raționalizarea politică asociindu-se mitului ideologic pentru a produce Auschwitz-ul sau Kolyma. Vede cele mai îngrozitoare
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unei noi conștiințe în care scepticismul și relativismul își vor fi încheiat deja opera distrugătoare și care se știe condamnată pentru totdeauna la incertitudine și angoasă. Există o virtute sublimă în descoperirea Zădărniciei, a Neantului, a Vidului, practic în momentul dezlănțuirii demențiale a puterii de dominare, de distrugere și de moarte. Există desigur și un chip hidos al nihilismului, care determină îmbrățișarea frenetică a imboldului distrugerii și morții; Rauschnig a deslușit cu perspicacitate, pitit în sînul nazismului, un nihilism radical care
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Estul European care a trăit experiența totalitarismului, se află în plin efort de remodelare (Ralf Dahrendorf) și că destule semne indică un interes sporit pentru valorile capabile să-i asigure un echilibru cât mai stabil. Spiritele prăpăstioase întrevăd o nouă "dezlănțuire a istoriei" (Viviane Forrester), în timp ce analiștii mai cumpăniți ne asigură că angoasa "omului democratic" e pasageră și remediabilă (François Furet). Mai calmă prin natura ei decât reflecția politologică se vădește cea a istoricului atent la nuanțe și preocupat să integreze
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a nu le ține la dispoziție, decât un număr relativ limitat de tipuri reacționale. În acest caz, corespondența dintre tipul clinic și tipul medicamentos experimental capătă, prin acest mod de înțelegere, o justificare foarte logică, ambele fiind rezultate asemănătoare ale dezlănțuirii acelorași mecanisme fiziopatologice în organismul viu, de către factori cauzali dintre cei mai diverși. Tabloul morbid (sindromul), provocat în organism de cauza morbogenă, este același cu tabloul morbid (patogenezia) provocat de remediu, în doze toxice. În ambele cazuri organismul este factorul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
simple subproduse ale sexualității refulate, un fel de consolare pseudo-sublimă pentru culpabilizarea plăcerilor sexuale. Este adevărat că Freud se opune în repetate rînduri în scrierile sale concluziei că, după opinia lui, unica salvarea societăților viitoare nu ar putea fi decît dezlănțuirile sadice și masochiste ale sexualității, ceea ce a devenit actualmente o convingere convențională datorată nu în ultimul rînd confuziei freudiene între refulare și sublimare. Societățile suferă de pe urma multor alte tabuuri ipocrite, nu numai sexuale, ci și materiale și mai ales pseudo-spirituale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
suferi de aceeași involuție. Tirania și superstiția rămîn și în zilele noastre pericolele capitale ale vieții sociale. Cele mai vechi mituri întrevăd acest pericol și vorbesc despre el în limbajul lor simbolic. Ele rezervă un loc important perversiunii dominatoare și dezlănțuirii spaimei, spre care aceasta face să regreseze societatea. După toate cele expuse mai sus, pasul evolutiv care duce de la cultura animistă la cultura mitică se lasă clar definit: individul se personalizează. Spaima este învinsă prin luptele eroilor mitici, care simbolizează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o legătură atît de strînsă între Orfeu și Iisus, încît cele două personaje au fost uneori chiar confundate. Conform fabulei mitice, Orfeu a fost la început un adorator al lui Dionysos, simbolul freneziei dezordonate, al setei insațiabile de dorințe, al dezlănțuirii instanței subconștiente, contrar ambivalent al refulării (Hades). Într-adevăr, Dionysos devine o figură centrală a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire făcută posibilă de complementaritatea semnificației simbolice. Or, se spune că Orfeu s-a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a misterelor eleusine; el sfîrșește chiar prin a-l înlocui pe Hades, înlocuire făcută posibilă de complementaritatea semnificației simbolice. Or, se spune că Orfeu s-a împăcat în cele din urmă cu Apollo (că a renunțat la idealul greșit al dezlănțuirii banale în favoarea celui al eliberării sublime, sau, așa cum va afirma mitul creștin: a înviat din moartea sufletului). Legătura dintre Orfeu și Iisus este deci în realitate o legătură dintre Orfeu, Apollo și Iisus. Iisus, lumina (spirituală) a lumii, este pus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în capacitatea da deliberare lucidă, adică în fluctuarea liberă a energiei între dorința esențială și dorințele multiple neexaltate, conform exigențelor situațiilor schimbătoare. Contrasensul vieții constă în întreruperea oscilației libere sub cele două forme ambivalențe: încordarea energiei pseudospirituale (inhibiția moralizantă) sau dezlănțuirea fără scrupule a dorințelor materiale și sexuale exaltate (etalarea banală). Datorită autodeterminării motivante, atît efortul de eliberare, cît și stagnarea implică răspunderea individuală. Individul este răspunzător pentru forma determinată a vieții pe care o reprezintă. Forma aceasta desprinsă din fondul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]