776 matches
-
găsit atâtea fete de boier, numai să fi întins un deget. Porunci seara soldatului să-l trezească la vreme pentru înviere. Pe la miezul nopții se deșteptă în alintările Ilonei: ― Scoală, leneșule... Aide, să nu pierzi tocmai Învierea! Până să se dezmeticească, fata dispăru fără zgomot... Se îmbrăcă în grabă. Răcoarea nopții îi învioră pașii. Cerul era senin, vânăt, și stelele pâlpâiau ca niște luminițe pe bolta unei imense catedrale. Curtea bisericii era plină de oameni și totuși mai soseau mereu, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu știe. S-a trezit când soarele era sus pe cer. Când a deschis ochii ce să vadă? Lânga el un ghem mare alb. Ce să fie? A venit iarna așa de repede? Visez? A închis ochii căutând să se dezmeticească. Un glas blând se auzea lânga el. - Trezeștete, trezește-te, ai dormit destul. E timpul să mergi la masă. Când a deschis ochii șoricelul alb el a văzut lângă el un motan alb ca un bulgăre de zăpadă. Nu-ți
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
cine știe... poate vor reuși să prelungească această stare la infinit! Deosebeau clar cum iubirea ca o nălucă, izbucnise între ei și sesizând din zgomotele mării cum îi învăluie dragostea când... i-a zărit iarăși pe copii și s-a dezmeticit într-o clipită. Uitase și iar s-a prefăcut că nu vede înfricoșat acele ființe care sperau... ce? Minunățiile acestei lumi le erau inaccesibile totuși trăiau și le intuiau; unii erau bucuroși dar și geloși pe femeile care îi îngrijeau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fir,... "Monica?" intră el în mincioc și atunci îl trag în barcă. Da, tăticu', Monicuța, ai mai venit pe-a acasă, "ai numărul ei de telefon sau măcar adresa și numele de familie", turui ca să nu-l las să se dezmeticească, ..."nu, mă scuzați, dar nu știu cum o cheamă și adresa, de unde să o am eu, nici vorbă, am aflat cum o cheamă de la recepție că erau toate intrigate, cine e,ce căuta pe aici și când m-ați întrebat, m-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mult la fața și la ochii lui Auta. Și deodată fața robului înflori într-un zâmbet. Și aruncîndu-se cu fruntea în pulberea străzii, robul scoase un strigăt de bucurie: - Auta, zeul meu bun, ai venit la noi? Abia atunci se dezmetici și Auta. Sări să-l ridice de jos și să-l îmbrățișeze. Simți că nu se poate stăpâni și lăsă plânsul să izbucnească. Fără să știe pentru ce, plânse și Nefert. Străinul își încorda ochii, părând că se gândește la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajuta pe Ramona Plopeanu să te urce în mașina ei, mi-a spus în dimineața aceasta. -Radu, tu o cunoșteai pe Ramona Plopeanu? -Nu... nici nu am știut cum am ajuns la spital, doar că aseară, de la o vreme mă dezmeticisem puțin și am văzut-o stând lângă patul meu. O mai văzusem... întrucât ea face naveta cu un trabant, știam că este profesoară la liceu, dar nu știam cum o cheamă. Radu fiind o fire foarte amabilă și timidă, acum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu avea bani suficienți pentru aceste ghete. -Mi le-a adus Andrei la spital. Atunci Angela se enervă vizibil și se îndreptă spre ușă zicând: -Trebuie să plec, m-a prins noaptea. Și în acel moment ieși. Radu nu se dezmetici și ea era deja în stradă. Era o noapte răcoroasă cu aerul proaspăt, cu nori printre care strălucea luna plină ca un glob de aur, vrând parcă să-i mângâie pe cei care o priveau cu blândele ei raze, fapt
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
adânc îngropat sub prundișuri și pietre de râu, să nu-l mai poată nimeni găsi niciodată. Dar este în Ahile și puterea de a se rupe de trecut printr-o bruscă hotărâre, de a nu mai plânge, de a se dezmetici, trecând mai departe, dincolo de mânie și durere. Și, când vine ceasul, chiar spune acest lucru. Și trebuie să înțelegem că puterea aceasta este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vrăjitorul acesta vitregit și alungat de semenii lui, un magician oarecare, ci un om de o strălucită inteligență, de o rară grație spirituală, de o fermitate și de o dârzenie care te fac să crezi că ar fi biruit oricum, dezmeticit din visare. Capacitățile lui par mai mult o metaforă a excelenței sale umane și, totodată, a posibilității binelui de a exista în univers la toate nivelele lui. Forțele pe care le pune în joc nu sunt malefice, spaimele pe care le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
adânc îngropat sub prundișuri și pietre de râu, să nu-l mai poată nimeni găsi niciodată. Dar este în Ahile și puterea de a se rupe de trecut printr-o bruscă hotărâre, de a nu mai plânge, de a se dezmetici, trecând mai departe, dincolo de mânie și durere. Și, când vine ceasul, chiar spune acest lucru. Și trebuie să înțelegem că puterea aceasta este pe măsura violențelor și nemăsuratelor lui pasiuni. Lacrimile încetează să-i curgă și marile hohote se potolesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vrăjitorul acesta vitregit și alungat de semenii lui, un magician oarecare, ci un om de o strălucită inteligență, de o rară grație spirituală, de o fermitate și de o dârzenie care te fac să crezi că ar fi biruit oricum, dezmeticit din visare. Capacitățile lui par mai mult o metaforă a excelenței sale umane și, totodată, a posibilității binelui de a exista în univers la toate nivelele lui. Forțele pe care le pune în joc nu sunt malefice, spaimele pe care le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-n colici, și la trup să-i facă / Vărgați ca zebra.“ Până la urmă, tot Ariel îi aduce înapoi, la pocăință. În multe cazuri, Ariel folosește duhurile insulei pentru efectele sonore. În actul V, marinarii adormiți, după furtună, de Ariel sunt dezmeticiți de-o zarvă uriașă: „Dormeam ca morții, / Grămadă toți, sub punte - cum, nu știu - / Când adineaori, zgomote ciudate, / Ba mugete, ba zăngănit de lanțuri, / Ba urlete și țipete grozave / Ne-au deșteptat. De-ndată ce-am fost liberi, / Ce ne
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de un comic enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în drept", pe care un sfânt Andrei neinvocat îl îndemnase să plece să-și caute țigări chiar în timp ce, dezmeticită din șocul mărturisirii, Polixeni verifică dacă există urme ale infidelității și se pregătește să strige în cazul posibilului asasinat: "Îl omoară degeaba oameni buni... N-a fost nici un guler... nici o cravată"108. Replica astfel gândită inversează practic situația din finalul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul poștaș se îndepărta cu căluțul lui în trap spre pădure, pe drumul Șuletei... Când Anton se dezmetici, îi răspunse murmurând... - Mergi sănătos, moș Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă limba și bătrânului. - Să mă prezint, urgent, la Unitate... la Bârlad. - Hm?... făcu bătrânul. ...Soarele asfințise
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un cap enorm, și, două puncte arzând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi spuse lui Nieve că era epuizată după ce făcuseră o groază de sex). Așa că nu putem s-o lăsăm pe mâine? Te rog, Darce, o imploră Nieve. Chiar contează pentru mine să rezolv treaba asta acum. —Bine, bine. Darcey se dezmetici de-a binelea. Haide, dă-i bătaie. Nieve o puse pe Darcey pe speaker și scrise traducerea pe calculator. Dură mai mult de o oră - din loc în loc, Darcey se tot tânguia că era cel mai plicticos lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și făcut, mărturisi ea așezându-se în fața lui. Ceea ce a fost o prostie, pentru că aseară am dormit destul de bine. Însă când m-am întors la hotel și m-am întins pe pat cinci minute, am ațipit, iar când m-am dezmeticit, era deja târziu. Îmi pare rău dacă am întârziat puțin. Numai atât cât trebuie, zâmbi el. Vreo zece minute. —De obicei nu întârzii, îi spuse ea. —Știi, mi-am cam dat seama. Ai un aer prea eficient ca să întârzii vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Am dat vag din cap. Welser și celălalt bărbat Îl ridicară pe Bock din ușă, unde zăcea la pământ. Mi-am dat seama că nu era treabă ușoară. Omul părea greu. Îl așezară pe un scaun și așteptară să se dezmeticească. Între timp, șeful de echipă le spuse celorlalți bărbați din baracă să iasă afară pentru zece minute. Ei nu opuseră nici o Împotrivire și mi-am dat seama că Welser era un bărbat obișnuit să fie ascultat, și asta de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
noi, de a-ți regăsi sora sau fratele pierdut, femeia reprimată în orice bărbat și bărbatul ascuns în orice femeie... M-am retras ușor spre marginea văii, tulburat și imposibil de trist. Abia când am ieșit pe șosea m-am dezmeticit, și realitatea, cu merii ei și vacile păscând pe marginea șanțurilor, mi-a răcorit ochii, mi-a pus ordine-n gânduri. Am străbătut, mergând automat, lungul drum sinuos care ducea spre tabără, fără altă dorință decât să dispar mai repede
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întoarce prin aerul saturat de moloz sclipitor. 128 Voi fi iar văduvitul, sumbrul, în veci neconsolat prinț aquitan... O bucurie tristă îmi însoțea reveria, așa încît abia mi-am dat seama când s-a aprins focul de tabără. M-am dezmeticit când am văzut întregul rug, înalt de câțiva metri, cuprins până în vârf de limbi răsucite, roșii-portocalii, de flacără troznitoare. Acele de brad, transformate în scântei, se repezeau cu sutele în sus, pierzîndu-se-n noapte. Becurile care până atunci luminaseră tremurător terenul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
călăuza, în centru nu te poate aștepta nici Beatitudinea, nici Oroarea, ci amândouă deodată, amândouă deodată, amândouă deodată... Curând, Lulu s-a pierdut printre ceilalți mascați, care au format iarăși masa aceea compactă, fierbîndă, de dansatori. Abia atunci m-am dezmeticit puțin, m-am relaxat, m-am întors în propriul meu corp. Lovindu-mă și frecîndu-mă de cei care zvâcneau pe o muzică mai isterică decât oricând, am ieșit până la urmă din colcăială. M-am îndreptat către noapte. M-am îndepărtat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
părea că-l văd pentru prima oară în viață. Curios, m am ridicat pe vârfuri, vrând parcă să fiu mai înalt, căci figura din oglindă nu părea să fie de înălțimea mea. Nu mi-a trebuit mult timp ca să mă dezmeticesc și să realizez că acel chip din oglindă era al meu. Eram eu, Alexis, copilul vesel și iubitor, bun la suflet și harnic, cu o imaginație bogată. Mie îmi place foarte mult să cânt și să ascult muzică; este pasiunea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ființa indefinibilă, fără îndoială... În acel moment, razele de lumină au devenit un joc de culori și scântei, ca o cometă ce se rotea în fața ochilor mei, în jurul meu, încălzindumă încet-încet, cu fiecare secundă. Atenția mi s-a dezmorțit imediat, dezmeticindu-mă parcă din somn. Ești steaua răsăritului? am întrebat mirându-mă și bucurându-mă în același timp. Ești aici? Da, închipuiește-ți că am ajuns aici... Acum hai să mergem dincolo de pod. Ai încredere! E adevărat că ai mult de mers
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații din garnizoană să încremenească, fără ezitare. Neprevăzătorul și naivul Lepidus abia dacă avusese timp să se dezmeticească. După un proces rapid, care a durat atât cât să li se arate acuzaților cele două scrisori - „niciodată nu s-au mai văzut documente atât de criminale și, în același timp, atât de stupide“ -, Lepidus, Gaetulicus și cei cinci tribuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]