2,118 matches
-
cel răstignit întru cuvânt,/ cel care se ascunde în retine/ ca într-un nerostit veșmânt. („Retine”) „Un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima.” (Gabriel Garcia Marquez) „Alături de un prieten adevărat este cu neputință să ajungi la deznădejde.” (Honore de Balzac) „Nici tu nu esti femeia ideală,/ nici tu nu știi să vii tiptil/ în fiecare seară,/ nici tu n-ai preț,/ nici tu nu ești povară,/ femeie în albastru,// călimară.” („Muza”) „Prietenia îndoiește bucuriile și înjumătățește necazurile
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]
-
ca un elastic întins, este ca o rază plecată în întuneric, el nu se găsește în răscrucea căilor, cum mă găsesc eu. ( tace, liniștea care se lasă face să se audă valurile unei mări tălăzuind) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (i se citește deznădejdea pe față) Și atunci ce sunt eu, ce este cu mine în lume, în univers, în timp, în noianul timpului ? (mică pauză) Voi dezlega eu vreodată taina ce mă chinuie ? (după un timp ) Ori eu nu sunt geniu, ori am
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
2012 Toate Articolele Autorului Primordiale De ce totdeauna trebuie să fie O apă Un foc Cerul, pământul Și văzduhul acesta amețit De neliniștea zborului? Cum să fie înțeleasă Povestea aceasta În care o melancolie aspră Își țese văl din incertitudini, Somnambule deznădejdi? Neașteptate amintiri Incendiază Arogante trădări Că urci sau cobori, La fiecare treaptă simți Golul. Că realitatea Nu este ceea ce vedem Că viața noastră E întreținută de cuvânt Ce e Adevărul? Adunătura plebee din Agora Înțelegea capcanele socratice “ știu că nu
PRIMORDIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351719_a_353048]
-
acel individ dovedit neputincios în lupta lui cu tarele unei societăți dominate de haos și de deziluzii dureroase cu privire la orice, chiar și la un simplu tratament de dezalcoolizare -, imaginea unei bune părți a țării românești scufundate în zăpadă, sărăcie și deznădejde ni se așează în aceste zile în fața ochilor precum un luciu imens de apă care acoperă Viața. De colo până colo, infernul alb își întinde cu repeziciune trupul înghețat, chemând după el, ca o cucuvea cu privirea fixă și cu
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
ultim. Alții mor din picioare secerați de ger și astupați de viforul zăpezii sau, pur și simplu, înghețați de frig în propriile case insuficient spre deloc încălzite. Am încercat în aceste ultime zile negre din decorul cvasialb un sentiment al deznădejdii pure și al micimii ființei umane în fața stihiilor naturii, dar și în fața naturii umane analizată în întregul ei. Priveam cum Omului în sine puțin îi pasă în ziua de azi de Celălalt semen al său. Și nu am scris Celălalt
MOARTEA VINE PRINTRE NĂMEŢI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346677_a_348006]
-
planete ce se intersectează, influențând bioritmul anumitor indivizi. Eu suferisem un eșec în dragoste! Pare banal? Poate, dar eu am iubit-o cu adevărat pe Tania. Da, am iubit-o! De câteva zile mă zvârcoleam nebun, simțind că mă înăbușă deznădejdea, și ideea sinuciderii îmi dădea târcoale ca o hienă, urmărind, cu colții rânjiți, clipa când aveam să cad pradă disperării. M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă mai aștepta nimeni acolo! Tania, iubita
LUCIAN DUMBRAVĂ [Corola-blog/BlogPost/346713_a_348042]
-
planete ce se intersectează, influențând bioritmul anumitor indivizi. Eu suferisem un eșec în dragoste! Pare banal? Poate, dar eu am iubit-o cu adevărat pe Tania. Da, am iubit-o! De câteva zile mă zvârcoleam nebun, simțind că mă înăbușă deznădejdea, și ideea sinuciderii îmi dădea târcoale ca o hienă, urmărind, cu colții rânjiți, clipa când aveam să cad pradă disperării.M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă mai aștepta nimeni acolo! Tania, iubita
LUCIAN DUMBRAVĂ [Corola-blog/BlogPost/346713_a_348042]
-
planete ce se intersectează, influențând bioritmul anumitor indivizi. Eu suferisem un eșec în dragoste! Pare banal? Poate, dar eu am iubit-o cu adevărat pe Tania. Da, am iubit-o! De câteva zile mă zvârcoleam nebun, simțind că mă înăbușă deznădejdea, și ideea sinuciderii îmi dădea târcoale ca o hienă, urmărind, cu colții rânjiți, clipa când aveam să cad pradă disperării. M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă mai aștepta nimeni acolo! Tania, iubita
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Așteptându-l pe Godot”, la un moment dat, un mic fragment din cel de-al II-lea său act ne așează în fața ochilor o banală, dar sugestivă schemă de gândire a unor personaje care își comunică mai mult decât simplist deznădejdea proprie, mimând însă un mod de a fi aparent încărcat de o certă speranță și încredere în cineva anume, de fapt, inexistent, pe nume Godot, țesut ca entitate vie, cu rol funciar în destinul lor tragic și singuratic peste care
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
Dacă pe acest pământ mai există dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, credincioșie, facere de bine, înfrânarea poftelor, putere de sacrificiu și oameni care sunt dedicați lui Dumnezeu care veghează în rugăciune pentru mâtuirea omenirii și oprirea răului și a deznădejdii, acest lucru I se datorează prezenței Duhului Sfânt. Din păcate, oamenii nu realizează că Dumnezeu manifestat prin Duhul Sfânt este alături de noi pe pământ și a fost trimis pentru a covinge omenirea de păcat, și de a-L face cunoscut
DESPRE SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR de MARINA GLODICI în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345639_a_346968]
-
Căpitan, despre idealul care l-a animat, despre Don Quijoții acestui veac, cum îi numește domnul Nicolae Purcărea pe camarazii săi. O poveste începută de la icoană și cântec, cu înălțări și căderi, încheiată la picioarele lui Hristos. Aflat în mlaștina deznădejdii, Nicolae Purcărea l-a purtat pe nea Jenică prin pădurea cu fiare sălbatice și pe muntele suferinței. Împreună cu câțiva colegi supuși aceluiași regim, a fost scos de la izolare la moartea lui Stalin. “Cine va mai face ca ei, ca ei
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
clar de Lună să iubesc, Invăluiți în...șoapte! Dragostea de-o întâlnești, să-i spui: suntem doar visătorii, trecători prin...Viață și cât de mult noi ne-am dori să nu plecăm... Moartea de noi, cândva, tot se agață... Când deznădejdea cuib își face-n tine, Iubirea-ți dăruiește Libertate. Te poartă până-n Ceruri și-apoi vine La tine-n inimă, și-n lacrimi...ea se zbate! De Dragostea-ntâlnești, să-i spui... Sau... Nu-i mai spune de-al meu
DRAGOSTEA DE-O ÎNTÂLNEŞTI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352141_a_353470]
-
în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului am încetat să plâng tăcerea și mi-am lovit fruntea (pentru a mă condiționa) în graba stelelor ce își fugăreau luminarea cu mâna dreaptă am sfâșiat o intrare în deznădejdea cuvintelor și mi-am făcut culcuș (mai era vreme de înserare, însă mereu am fost prevăzător când vine vorba de liniștea glasului) de aș fi fost doar o ramură crescută din necondiționarea pașilor tăi nu-i așa că m-ai fi
FUGĂRESC RĂSĂRITUL de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352163_a_353492]
-
Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1330 din 22 august 2014 Toate Articolele Autorului Strop cu strop îți curg singurătăți pe frunte prieten blând, iubirile-ți zidesc poeme dulci, citindu-te, m-aș înălța pe-un vârf de munte, delirul deznădejdii m-ar mai durea atunci? S-au furișat silabe blânde în lacrima din geană, plângându-și șoapte nestrigate-n versuri fine, în toate toamnele ce-și trec iubirile în goană, pe palme de-anotimpuri să mai visezi la mine. Cerul
URARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352240_a_353569]
-
pot și trebuie să o atingă în cadrul statului prescris de către ordinea socială existentă. Pornind de la această esență, pentru a fi ad rem, spunem de la început, că Bacovia, încă de la primele sale versuri, a fost recunoscut ca un poet tipic al "deznădejdii provinciale", pentru că, acesta concepea fericirea în satisfacere nemijlocită a interesului particular, paradoxal, simțea fericirea în transferul ei în domeniul incontrolabilului, în domeniu nestăpânit de om, la discreția puterii lipsite de rațiune a realităților care sunt în esență exterioare individului, astfel încât
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
de ciorbă (în cazul fericit în care o au) vârâtă sub pat și acoperită cu scoarțe ca să nu înghețe bocnă sau, și mai rău, cu mortul zăcând în casă, în beznă, cu o singură lumânare chioară la cap și în deznădejde totală, pentru că, nu-i așa, lenea nu se poate plăti la nesfârșit de către poporul român. Și nu invers. Parcă trăim, fără voia noastră, un destin istoric contemporan care nu duce nicăieri. Ce „bine” că mai mor câțiva oameni!... Până și
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
patimile și violența și multe altele încearcă să cuprindă sub aripa lor nefastă cât mai mulți semeni, este foarte necesară o revenire și o reorientare sinceră a existenței noastre către Dumnezeu. Singur aflându-se, omul nu poate să depășească zidul deznădejdilor pe care suferințele și greutățile i-l aduc înainte și astfel se confruntă permanent cu renunțarea și cu cedarea. În aceste condiții durerea și necazul își amplifică dimensiunile, lucrarea și roadele negative în sufletul uman, ajungând uneori chiar la groază
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
să ne arate că și la comportament cei doi sunt diferiți. Lazăr trăia în nădejde și nu striga la nimeni în lumea cea plină de chin, pe când bogatul: "Și el, strigând, a zis:". Nădejdea lui Lazăr este credibilă, însă și deznădejdea bogatului. Pentru că acel moment este ultim. Iadul nu mai poate fi depășit. Acel loc vindecă orice boală însă este o lecuire veșnică. Cerința bogatului pare prea ieșită din comun. Dar totuși este acceptată de părintele nostru Avraam. Și ce este
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
au menirea de a ne spăla interiorul de mâlul suferinței și al răutății, de a ne uda solul interior pentru ca sufletul nostru să rodească, de ne purifica trăirile și a le da intensitate. Lacrimile reprezintă descătușarea ființei prinsă în chingile deznădejdii și neputinței. Ele sunt reprezentarea emoțiilor unui om, manifestarea celor doi polii: ai durerii și ai fericirii. Când plângem de durere sau de bucurie, noi dăm dovada existenței noastre, arătăm că suntem capabili să „trăim”. Oare și îngerii plâng? Cunosc
LACRIMILE, PICĂTURI DE SUFLET de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356472_a_357801]
-
patimile și violența și multe altele încearcă să cuprindă sub aripa lor nefastă cât mai mulți semeni, este foarte necesară o revenire și o reorientare sinceră a existenței noastre către Dumnezeu. Singur aflându-se, omul nu poate să depășească zidul deznădejdilor pe care suferințele și greutățile i-l aduc înainte și astfel se confruntă permanent cu renunțarea și cu cedarea. În aceste condiții durerea și necazul își amplifică dimensiunile, lucrarea și roadele negative în sufletul uman, ajungând uneori chiar la groază
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
mai acut. încearcă o metaforă a umbrei. vei aștepta rezonanța ei până la osul din urmă, aninat de crucea pe care spinii reinventează iubirea în pași de marș. uneori ajunge să răsune ca un tropăit banal pe treptele unui sanctuar al deznădejdii dar... ce ne-am face fără strigătul copitelor cailor lăsați să tușească prea des, scoțând pe nări esențele vieții pe un pumn de iarbă părăsit de primăveri? cum mai poți crede că sângele tău are aripi de corb? tu? te
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
după toate semnele ce nu vor fi alese,nici n-a văzut în limpedele aer a construcției ce nu este acolo,acela pe care nu l-a bântuit amețeala îndepărtării de un țel,neliniștea de mijloace,previziunea întârzierilor și-a deznădejdilor,nu a cunoscut edenul imaginar.Unii poeți europeni văd edenul în imaginea tulburată de posibil,așa cum după Valery,logica imaginativă specifică ochiului de creație poetică reprezintă o singură însușire a lucrurilor și le evocă pe taote celelalte. Edenul în poezie
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
SONNENBERG - FLAMENCO Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 863 din 12 mai 2013 Toate Articolele Autorului „Când cânt, simt în gură gust de sânge”, mărturisea la 1899 Tía Anica de Piriñaca, o cântăreață din Jerez de la Frontera. Neputința, deznădejdea, revolta și mânia sunt elementele din care se împletește filonul flamenco. Tragicul se întruchipează în formele sale dramatice - tristele Carceleras, Seguiriyas sau Soleares -, dar și-n cele mai vesele, zglobiile Alegrías. Flamenco, se știe, este muzica existenței tragice; firesc din moment ce
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
astfel, conferă un aer de tristețe, de apăsare, de înfrângere și de neputință. Așa cum se confesează, autoarea scrie sub impulsul dorului pentru persoana iubită, mai bine zis, sub impulsul absenței. Lumea se învârte în jurul acestei iubiri (imposibile?) și de aici deznădejdea. Aproape obsesiv se reia fraza, ori măcar ideea, preluată din Epistola întîia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, pusă ca motto și de Marin Preda: “Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” - puțin parafrazată, dar păstrând ideea de bază: “Dacă
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
Moartea. Cheamă, seduce, ispitește. E lângă tine, la un pas. Și oricât ai respinge acest sentiment, el revine cu o forță distrugătoare. Ea trece prin toate ipostazele iubirii. De la fluturași în stomac, la gheară ascuțită în stomac. Ecou, himeră, nădejde, deznădejde. Autoarea spune: “Am vrut să te șterg din minte și am ajuns să scriu despre tine”. Singura alinare, singura refulare sunt lacrimile. Din belșug. Cât pentru o Dunăre. “Când se termină lacrimile, se termină viața. Eu nu mai am lacrimi
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]