875 matches
-
umilită, prigonită, prescurtată, cu toate că purtătoare a unor valori literare și morale de prim ordin. Dacă autorul Crengii de aur dar și al lui Mitrea Cocor n-a ezitat a merge, îndată după instaurarea regimului communist, pe calea colaboraționismului celui mai dezolant, autorul lui Matei Iliescu n-a făcut niciun compromis, acceptînd a fi funcționar, laborant, chiar zilier, trudind la masa de scris într-un crud anonimat pînă la strălucitul său debut editorial, în 1970, cu romanul amintit, circumstanță ce nu i-
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
se cumpănește cu paleativul duratei conștientizate - revers al visului neîmplinit: "Antrenare (...) poate fi și o excelentă comedie a așteptării prea mult prelungite, atît de mult încît cel care așteaptă pierde de la un timp sentimentul că așteaptă, avînd doar conștiința trecerii dezolante a orelor, - apoi încercînd să înșele timpul printr-o reverie care constă în asimilarea așteptării cu "O lume care ține mult"". Confruntat cu irosirea timpului, poetul își pierde răbdarea, devenind exasperat, ergo violent cu sine însuși: "Altădată cînd timpul se
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
soiul lui Adrian Păunescu sau Corneliu Vadim Tudor. Criticii sunt minimalizați, începînd cu Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, ultimul pur și simplu "martelat", în schimb i se acordă o mare extensie Mirelei Roznoveanu, "autoare mai curînd modestă". Concluzia sună dezolant, precum un acord de muzică funebră: "mulți scriitori sunt minimalizați pe nedrept sau grav deformați. Dar și atunci cînd exprimă o bună părere despre ei, autorul îi face, prin modul în care le rezumă, le comentează sau le exemplifică opera
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
paralelism temporal, cu toate că în mare măsură divergentă în substanță. Pe cînd nu existau încă nici Nichita, nici Hagiu, nici Ion Gheorghe, nici Cezar Baltag, nici Sorescu, nici Ioan Alexandru, poetul a înfipt un fanion al modernismului într-un peisaj liric dezolant în care doar congenerii de la Steaua clujeană cărora li s-a raliat aduceau o notă de prospețime prin poezia lor zisă "de notație". Spre deosebire de generația ^60, care, prin cîțiva reprezentanți ai săi îmbrățișați fără întîrziere, a ocupat prim-planul, cultivînd
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
fatidice, dar se impune prin rotunjimea ei comercială - izbutesc să macine, să fărîme și să uniformizeze.[...] Un centenar e o lichidare.[...] Centenarul consumă și epuizează.[...] Centenarul unei opere este ciopîrțirea ei.[...] Totul se face cu o minuțioasă exactitate, cu o dezolantă precizie de birocrat, cu o grabă febrilă, care pare să răzbune așteptarea îndelungată a opiniei publice. Și pe urmă, după ce în sfîrșit formula a fost stabilită, după ce rafturilor istoriei li s-a adăugat încă un număr, după ce dicționarele enciclopedice au
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
pretenția întâietății, și când, în aceeași linie cu Marele Roman American, se vorbea de „marea mașină de cusut americană, marea școală publică americană ori marele vagon de dormit american.” Am fost martorii, în ultima vreme, a mult prea multor recorduri dezolante pentru a ne dori să impunem și în zona romanului astfel de excrescențe gigantice. Avem deja Marele Cârnat Românesc, excelăm la ciulama, leapșă, mititei și chiar la construirea de drapele naționale uriașe. Întrebându-te de ce oamenii intră în astfel de
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
aștepta, simptomul angajamentului comunist (deși a călătorit la Moscova de vreo patru ori) și a fost considerat scriitorul emblematic al epocii lui Adenauer. Antiburghezia era doar reacția de respingere la înțepenire, scleroză, formă goală, totul atât de evident și de dezolant. Admirator al stilului hemingwayan, Böll practica aproape aceeași formulă: rece, seacă, anticalofilă. Este un roman despre clovni, însă umorul nu există, nici măcar în varianta lui neagră. E mai curând un fel de zâmbet spart, ridicarea din umeri în fața nimicului, a
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
este la Catherine Millet rece și monotonă. Ba chiar de-a dreptul tristă, dacă ne gîndim că, după toate efuziunile partuzarde, Catherine M. face, în ultimele pagini ale cărții, apologia masturbării [...] Să ajungi funcționar al plăcerii solitare, ipostază aproape la fel de dezolantă ca aceea de conțopist al sexului". * În OBSERVATOR CULTURAL nr. 127, dl Dan Matei se află În răspăr (e titlul rubricii sale) cu toți aceia care au deplîns confiscarea de către guvern a sediului Bibliotecii Naționale. Dl Matei îl credea oricum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
pictor, temperează infernul generat de o imaginație demnă de un Bosch. Lumea infernala a pictorului naiv Ionesco e lumea pur și simplu, lumea de pe stradă, lumea de aiurea. Lumea așa cum o vede oricine: plină de umor, de tandrețe, de cruzime, dezolanta, sumbră, colorată, cu o mulțime de fete, din ce in ce mai putina natură, o lume din ce in ce mai violență, măi absurdă, dar din care, culoarea și imaginarul mai fac, încă, parte; că și angoasele, de altfel. St. Gallen. La Galeria Erker (care-și trage numele
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
cu marele scriitor a fost o lecție de viață. Întrebat despre omul cumințit de Dumnezeu, Cornel Ciomâzgă a spus: Omul cumințit de Dumnezeu?! Dumnezeu nu cumințește pe nimeni. El face oameni cuminți dintru început. Omul, însă, nu vrea așa. E dezolant, dar autentic. Încă din pruncie refuzăm cumințenia. Pare a fi neînfrântă pildă și moștenire adamică. Cunoaștem, desigur, cu toții pozna inițială a strămoșului nostru. A fost o necumințenie. Nu? Cea mai mare și mai păguboasă. Ei, și? De atunci încoace o
Dana Grecu, INTERVIU: Pentru mine a fost o LECȚIE de viață! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/26619_a_27944]
-
se impune în aprecierea valorică a operei literare funcționînd, de cele mai multe ori, în dauna esteticului. Dintr-un imperativ moral, dintr-o profundă nevoie de angajare umană, el se transformă, nu rareori, în trambulină facilă de promovare care încurajează veleitarismul. E dezolant să constați mediocritatea și lipsa totală de originalitate a unor scriitori din Est, curtați de mediile occidentale pentru corecta abordare a "comme il faut"-ului politic. Mă gîndesc acum și la contratimpul ăsta caraghios între cerere și ofertă, de parcă cineva
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
auzită. Un înger nevăzut, zice autorul în trisagion: ,,stă acolo în lumină,/ și cântă singur bucuros/ un imn ce nu se mai termină”. Ba chiar: ,,cântă atât de tare că n-auzim nimic”... Primele șase versuri din Imnul iubirii țipă dezolanta, manieră: ,,patria credinței”, ,,tărâmurile nădăjduirii”, ,,facla iubirii”, ,,graiul dragostei”. Arareori, câte un fragment te bucură, în treacăt, precum, în origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia/ Și în pustie era vânt/ Și-n vânt ardea
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
vecinii noștri din U.E. sunt pur teoretice. Nu că n-am avea și noi două mâini, două picioare și-un cap. Avem. Dar nu prea știm ce să facem cu ele. Sărăcia înspăimântătoare de la sate, mizeria indescriptibilă din orașe, aerul dezolant de țară tocmai ieșită din război, ce te întâmpină pe orice stradă, aduc mult aminte de Cuba, și deloc de Irlanda și Portugalia, cele mai recente membre ale „frăției” europene. Orice stradă din România e însumarea bolnavă a kilometri de
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
să strângi cadrul, imaginea de ansamblu e aceeași - un tablou al unei societăți închise și dezumanizate, alcătuit din realități sordide, amănunte banale disecate la nesfârșit. Oricât ar încerca cititorul un soi de zoom închipuit, va avea dinaintea ochilor o lume dezolantă, lipsită de scopuri și de idealuri, în care în afară de o ploaie nesfârșită nu se petrece nimic. „Ploua liniștit, fără oprire, în vântul care se întețea și se astâmpăra brusc tremurau suprafețele băltoacelor amorțite, dar erau atât de vlăguite de la această
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
Pământul era puhav și mustos/ Ca aluatul mamei din covată...” Puțini mai cântă astăzi viața rurală aflată într-o tranziție spre nicăieri, cu boii mici și gospodari bătrâni și epuizați de un sistem politic terorizant și umilitor, și, în ciuda realităților dezolante, visează la veșnicia satului cu tradiționalele lui elemente din secolul trecut: câini vrednici, oi, casă din chirpici, din bârne sau cărămidă. Gheorghe Târziu deconspiră prin versurile sale adesea fruste, un suflet elegiac bântuit de dorul de țară, de casa părintească
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
Shardl era un oraș minier. Se înălța pe o câmpie plată, care, iată, abia începea să înflorească, și ici-colo se zărea verdele caldelor grădini atomice. Parcul cu arbuști - niște pete cu o înfățișare ciudată - nu făcea decât să sublinieze aerul dezolant al tuturor orizonturilor fizice. Văzu că oamenii studiază niște aviziere de pe unul dintre pereți. Se apropie și citi ceea ce putea să deslușească... cuvântul: ȘANSE Cayle izbuti apoi să descifreze și celelalte cuvinte. Zâmbi și se îndepărtă. Așadar, li se cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
viață... iată tabloul trist pe care democrația ultimilor zeci de ani ni-l oferă. Da, tabloul al căror autori - „aleșii neamului”, sunt cei în care noi am investit, de fiecare dată, speranța unui „mâine va fi mai bine”. O imagine dezolantă, dublată, inexplicabil sau doar în parte explicabil, și de dezinteresul oamenilor pentru ceea ține de suflet. De hrana atât de necesară spiritului nostru. Ne îngrijim de orice altceva, în afară de ...suflet. Să fie oare angoasa zilei de mâine, nesiguranța locului de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în România la vremea lui), tribuna tristă nu par să facă parte dintr-o poveste de glorie, cu medalii de aur, cu campioni naționali și balcanici, cu mii de copii inițiați la înot. E greu să crezi că acest loc dezolant a fost, până acum zece ani, una dintre «punțile de lansare» a campionilor de natație din România. În 1996, la Jocurile Olimpice de la Atlanta, din lotul de 12 înotători români, trei au fost din Reșița”. Dincolo de performanțele sportive, bazinul a avut
Agenda2005-48-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284435_a_285764]
-
Totul în jur este fojgăială, viermuială, dimensiunea spirituală rămîne o nostalgie a unor vremuri demult dispărute. Postmodernitatea este un timp al vitezei, al mecanicii al alergării pe orizontală, care face abstracție de dimensiunea verticală a existenței umane. În fața acestui climat dezolant ai două posibilități: să te izolezi, să faci abstracție de toate și să rămîi fidel adevăratelor valori ale credinței (precum monahul Iustin) sau să trăiești în miezul actualității și să rîzi cu poftă de tot ceea ce te înconjoară, luîndu-ți-l aliat
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
îmbogățire a lexicului unei limbi. Unele substantive comune sunt, la origine, nume proprii de persoană sau de loc. Și dacă istoria unor astfel de cuvinte care au la bază nume de inventatori, de personaje politice sau de bucătari iluștri este dezolant de simplă (de exemplu, diverse unități de măsură din fizică și din chimie poartă numele inventatorului: amper, röntgen etc.), în alte cazuri, cum este cel al cuvântului mausoleu, trebuie să cunoști anumite întâmplări sau anecdote, care te trimit în trecutul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
alee dintre două clădiri joase ca niște garaje particulare. Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă, cu un tavan mansardat și fără prea multă mobilă, dar era o încăpere plină de amprente personale triste. Schițe în creion copilărești atîrnate pe pereți care înfățișau cîmpuri verzi și mări albastre nereușite. Observă și unicul ceas de perete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mii de tuburi străvezii prin care curg vopsele și oxizi și mii de ateliere în care pictori cu cincizeci de mâini copiază, restaurează, decupează, confundă și separă, pictează pastișe și replici și duplicate, falsifică date și semnături, proiectează pe pereții dezolanți de os galben ai țestei diapozitive și retroproiecții, deformate după curburile frenologice ale frunții și tâmplelor, după bosele imaginației și vicleniei, ale milei și suspiciunii... Sânt și muzee, luminoase și snoabe, cu dale cadrilate împărțind podelele sălilor în vaste table
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntorceam de la orele de atelier. Într-un minut, uniforma mi se făcuse fleașcă și apa îmi șiroia prin păr, intrîndu-mi pe sub guler, zigzagând pe pielea goală a spinării și lățindu-se deasupra curelei. Pe linia lui 5 peisajul era oricum dezolant, dar sub ploaia mocănească toate casele păreau, ca și cerul, din lut și din smoală. Frunzele se lipeau, moarte, de ziduri și de parbrizul tramvaielor, putrezeau prin bălți, se opreau pe umerii cocârjați ai vreunei babe nebune care, depărtând picioarele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
două mari fudulii, pompa viguros între crăcii albi, în ciorapi de satin, ai Esterei. Îi fu dat nefericitului locotenent să audă iarăși, proptit, plin de noroi, de canatul ușii de la dormitor, necuviințe pătimașe la adresa călăuzitorilor omenirii... Ajuns în acest punct dezolant al rememorării, locotenentul-major, așezat la biroul său din anonima clădire bucureșteană, își propti capu-n palme, presîndu-și globii ochilor cu vârful degetelor înghețate. Apăsă până ce fosfenele verzi-albăstrii desenară în câmpul lui vizual un covor echivoc, care-i amintea petele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nezugrăviți. Și celelalte camere erau goale și albe. Lui Mircișor, care avea atunci cinci ani, i se păruseră neobișnuit de mari. La bucătărie abia ajungea cu creștetul până la marginea chiuvetei. Din primele zile ieșiseră la cumpărături, mai mult ca să tatoneze dezolantele-mprejurimi. Căzuse prima zăpadă, era ceață și totul părea pustiu, amar, dureros. Șoseaua pietruită era zguduită mereu de cîte-un tramvai ce zdrăngănea din toate geamurile și clopoțea ca nebunul. Vizavi erau garduri negre, putrede, de după care se zăreau acoperișuri, hornuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]