864 matches
-
G. Le Cler au rechiziționat o căruță cu care au transportat rănitul până la prima localitate în care i se putea da un ajutor. Ibid., p. 101 (partea I, cap. 5). 42 Ibid., p. 97 (partea I, cap. 5) 43 Aspectul dezolant al orașului București la topirea zăpezilor sau după vreo ploaie mai însemnată în corespondențele lui Ange Pechmeja din La Voix de la Roumanie, reproduse de G. Le Cler în Ibid., pp. 106 și urm. (partea I, cap. 6) Despre permisivitatea legii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Lacustră, are doar un sentiment că plouă și totul se prăbușește. Și încă aici exista ideea că un gol istoric îl cuprinde și se simte ca pe vremea locuințelor lacustre ale strămoșilor noștri, dar alteori nu descrie decât un peisaj dezolant și cerul plumburiu, pe care îl străbate un corb diametral. - Ba nu, zic, și acolo apare un sentiment, care e de fapt o idee, că natura ne apasă cu elementele ei: Chemări de dispariție mă sorb. - Da, dar nu e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
12 Marin sosi la stația de decolare a rachetelor cu câteva minute înainte de ora paisprezece. Terenul era adăpostit într-o vale situată spre nord, la treizeci de kilometri depărtare de oraș. Erodată, stearpă \ o tabără militară tipică în aspectul ei dezolant \ valea nu era locuită decât de personal militar și nici una din clădirile sau construcțiile din ea nu aveau altă destinație decât cea militară. La extremitatea nordică a suprafeței, unde terenul începea să devină accidentat și deluros, se vedeau câteva cazemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
BARIEREI PĂTRATE DE ZIDĂRIE INGENIOS CONSTRUITĂ. APOI SE REFRACTASE ȘI LOVISE DIN NOU, DE MAI MULTE ORI, DE FIECARE DATĂ SFĂRÂMÂND ÎN BUCĂȚI ȘI MAI MICI CEEA CE FUSESE DISTRUS DEJA. TOTUL SE PETRECUSE DUPĂ PREVIZIUNILE TEORETICE, LUCRU DOVEDIT DE IMAGINEA DEZOLANTĂ A RUINELOR. RĂMÂNEA SĂ FIE DETERMINAT PRIN ANALIZĂ CALIBRUL BOMBEI, PRECUM ȘI NUMĂRUL MORȚILOR. DEOCAMDATĂ SE ȘTIA SIGUR CĂ NOUĂZECI ȘI PATRU DE MEMBRI AI GRUPULUI 814 TRĂIAU. DUPĂ ÎNTÂLNIREA DE GRUP, ACEȘTIA PLECASERĂ ÎN ALTE PĂRȚI ALE ORAȘULUI, FIE PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase la marea epidemie din 1831. Acesta zugrăvește într-un salon ieșean, la 1839, în culori foarte sumbre și realiste, tabloul dezolant înfățișat de capitala Moldovei în timpul cumplitei molime. Iată cum reproduce scriitorul povestirea militarului nostru: Chemat de slujba-mi a videa și a trăi cu moartea în toate zilele în acea vreme, a rădica strejele ce picau, a îngropa fără deosebire
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în primul rând virulența maladiei, simptomele ei căpătând în 2-3 ore un caracter acut. Se făcea presupunerea că la răspândirea bolii a contribuit temperatura excesivă înregistrată atunci la Iași, depășind 300 Reaumur sau 100ș Fahrenheit. În oraș domnea o atmosferă dezolantă, familiile înstărite părăsindu-l în număr mare, tribunalele și școlile fiind închise, iar paza barierelor din mahalale întărită pentru a preveni fuga bolnavilor; concomitent s-au înregistrat împuținarea și scumpirea alimentelor 226. Totodată, Comitetul Sănătății din Iași a făcut cunoscut
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să înalțe ștacheta contemporanilor și a urmașilor. Geniul rămâne o taină chiar și pentru purtător. Geniile sunt asemenea vulturilor. Văd bine numai de la mare distanță. Geniul transformă timpul în destin. Dumnezeu dă genii popoarelor, dar nu răspunde de valorificarea lor. Dezolant e când speranța vie e glorie moartă. Pe unii creatori timpul i-a stors așa de tare, că nu a mai rămas decât geniul din ei. Gloria e superlativul notorietății. Nimbul valorii intră în sarcina posteriorității. La masa unde se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Firește, Calceola n-a primit-o niciodată, și mi-am imaginat apoi de nenumărate ori, răsucindu-mă-n pat de necaz, ce s-or fi distrat indivizii ăia cu înflăcărată mea epistolă de amor. Satul era ars de soare și dezolant, cu case pierdute prin livezi și grădini de legume. Casa inginerului era bătrânească, 8 cu prispă și acoperiș de șindrilă, și era înconjurată de o curte în care creșteau cei mai gigantici maci pe care i-am văzut vreodată, până la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
este audiența. Dar parcă niciodată, în acest ocean de abrutizare și lipsă de umanitate, n-am fost mai impresionat decât privind, de curând, câteva secvențe în care se filma dezmembrarea unei comunități țigănești de la o margine a Bucureștiului. Peisaj industrial dezolant, castele de apă în ruină, scheletul unei hale, mormane de țevi ruginite și robineți. în mijlocul bălăriilor înalte cât un stat de om, o duzină de barăci de fier cu ușile smulse. În ele * Acest text este un articol din "Dizionario
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Smulgîndu-și perii de disperare în fața rivalului său prodigios, Zavaidoc încercă mai întîi să-l învingă cu mijloace nobile. Pierdu nopți întregi la pianul hodorogit din odaia unde locuia, la "Gavrilescu", încercînd să mai facă vreun cântec de succes. Pradă unei dezolante lipse de inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluierături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Vergului. Tâlharul, cu un canin de aur și înțolit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu nori groși, peisajul devenind unul de toamnă târzie cu copaci desfrunziți, cărări și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o ploaie muruntă și rece a cărui picuri se amestecau cu lacrimile. întreg peisajul dezolant se armoniza foarte bine cu starea sufletească și îmbrăcămintea cernită a celor îndoliați și mai ales cu starea lui Radu, unicul fiu a celui care trecuse la cele veșnice. în seara care urmase înmormântării, Radu se simți epuizat. O usturime
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Defrișările ilegale nu cuprind de regulă spații mari, ci areale mici, diseminate, tocmai în ideea de a nu fi depistate aceste ilegalități. Or, în cazul despăduririlor legale, suprafețe extinse de pădure sunt rase de pe fața pământului, lăsând locul unor peisaje dezolante, cu distrugerea completă a habitatului multor specii de animale și plante. Pe lângă despăduririle realizate în scopul valorificării materialului lemnos, sunt multe situațiile în care nevoia exploatării unor resurse minerale implică tăierea pădurii. Taigaua siberiană deține în subsolul său cea mai
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
îmbogățire a lexicului unei limbi. Unele substantive comune sunt, la origine, nume proprii de persoană sau de loc. Și dacă istoria unor astfel de cuvinte care au la bază nume de inventatori, de personaje politice sau de bucătari iluștri este dezolant de simplă (de exemplu, diverse unități de măsură din fizică și din chimie poartă numele inventatorului: amper, röntgen etc.), în alte cazuri, cum este cel al cuvântului mausoleu, trebuie să cunoști anumite întâmplări sau anecdote, care te trimit în trecutul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
-se contradictoriu și speculativ, Philippide își reafirmă poziția în legătură cu etimologia populară întrebându-se: „Și cum avem să putem elucida acest nămol de etimologie populară?”. Răspunsul îl dă tot el în manieră pur neogramatică: „Prin logica noastră individuală”, după care continuă dezolant: „Dar este oare potrivire completă între logica învățatului și acea a poporului, și acea în special a limbii însăși, adică (din punct de vedere al individului considerată) a inconștientului?” (I, 384). Înfundând istoria limbii în subconștientul și inconștientul individului, Philippide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
iar în cele din urmă, și vom vedea de ce, ca stăpânit de „un pesimism structural”. Până la 1876 singurătatea lui Eminescu a fost optimistă întrucât el credea în utilitatea sa pentru cauza românismului, din primăvara acelui an însă ea a devenit dezolantă: celui care întruchipa românismul în cea mai pură sinteză i s-a învederat că nu poate activa în cultura românească decât, cu o anumită îngăduință, ca poet. Având asigurată de familie subvenția, E. pleacă la Viena în toamna anului 1869
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se prăbușește ca o jucărie, ca o machetă pe care a împins-o cineva. Rămaseră în picioare vreo doi pereți. Mașina fiind parcată în stradă nu a pățit nimic, decât tabla îndoită de la niște cărămizi. Dintr-o dată, totul a devenit dezolant și sinistru. Erau șocați, îngroziți, speriați. Nu știau să reacționeze. Ce să facă? Au stat lângă gard toți trei nu și-au dat seama cât. Copilul, cel mai puțin speriat dintre ei, văzându-i că stau fără să spună nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
aruncă o privire ce spunea că "tot n-ai priceput nimic". O să te lămuresc altădată, acum avem altele de făcut. Au plecat puțin prin oraș să vadă ce se poate face. Doar în câteva secunde totul a devenit, nu doar dezolant, ci sinistru și apocaliptic. Mâini, picioare atârnând din blocurile rupte și căzute pe jumătate. Mașini strivite, avariate de zidurile căzute, răniți sângerând, încercând să mai salveze pe câte cineva sau ceva... Oameni disperați care au pierdut pe cei dragi. Copii
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
încep să urle. Ziua, o căldură atroce alungă și aceste umbre. Mă uit în jur. Pietre goale, înnegrite de soare, ruine secetoase, șoseaua goală și autocarul care așteaptă să ne ducă mai departe. Singurătate stearpă care ar trebui să fie dezolantă și care, dimpotrivă, îmi dă o stare ciudată, de parcă aș fi drogat. "Adevărul? ar murmura aici, un sceptic ironic. Uitați-vă cum în orbitele zeilor de piatră și-au făcut cuibare șopîrlele!" Mă suspectez că am transformat speranța într-un
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu le mai testează pe ale noastre. În punctul ăsta, Clodagh reluă ascultarea. Dar e minunat! Dacă nici măcar nu o să le mai testeze pe ale voastre! 10tc "10" Lisa încerca să doarmă în patul rece și gol din camera ei dezolantă de pe strada Harcourt, simțindu-se deja în lumea viselor. În mijlocul unui coșmar oribil. După prima ei zi, cu adevărat șocantă, în biroul diletanților, era încredințată că lucrurile nu puteau decurge mai rău. Asta înainte să plece în căutarea unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling nu tocmai la asta se referise, dar, asta e. Așa că, în timp ce locuitorii Dublinului se răsfățau în soarele neașteptat al weekendului bând cafele cu lapte și prefăcându-se că sunt în Los Angeles, Ashling și Clodagh stăteau într-un bar dezolant de bătrâni, unde toată lumea părea scoasă dintr-o campanie socială guvernamentală împotriva demonului alcoolului. Nici unul fără ochi injectați. Ashling pălăvrăgea, încântată de noua ei slujbă, despre oamenii faimoși pe care aproape îi cunoscuse, despre tricoul gratuit pe care îl primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
luă la vale. Oricât ar fi fost de iscusite sau atente, Întrebările lui Miller reușiră să-l supere pe Hoitar. Și nu făcea decât să reia la nesfârșit același lucru: voia să meargă acasă; Îi furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la 6 metri În aer, unde vântul le izbea de fațadele magazinelor. Cele mai multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
privire dezgustată: apa din port era plină de gunoaie, cheiul era murdar în urma furtunilor din timpul iernii. Apoi coborî tânărul Împărat; îngheță gândindu-se la mama sa care, chiar în acel loc, coborâse în lanțuri. Centurionul care comanda grupul acela dezolant încercă un salut stângaci. Nu-l privi, dar auzi un glas cu o cadență dialectală, barbară, zări un chip care i se păru animalic - fu străbătut de un fior de spaimă retrospectivă. Îi aduseră calul. Poruncise să fie îmbarcat Incitatus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aminte de o compoziție în ulei, lipsită cu totul de tehnică, concepută dezordonat, haotic: doi pomișori înfipți în gol cu tulpinile drepte și subțiri de culoare cafenie, împliniți în locul podoabei frunzelor cu două globuri măslinii, între care, pe un cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire artistică, aceste câteva detalii realizau totuși neantul străbătut de o singurătate înspăimântătoare, un adevărat locaș al morții, care-ți tăia în chip bizar respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Trebuie să ne resemnăm, afirmă el, „cu tristul fapt că „știința“ nu ține seama de suflet, principiul care ne preocupă pe noi, și că suntem În mod laș și cronicizat Închistați În organele noastre materiale... Observația și probele confirmă verdictul dezolantelor laboratoare și al analiștilor siguri pe ei cu privire la interconvertibilitatea dintre geniu și creier - bietul creier de laborator, palpabil, sondabil, ponderabil.“ Pentru el, religia practicată nu oferă baza de la care să poată porni În contestarea acestei perspective; după cum nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Constitución, da mai puțin Încliftată, ie drept. În jur ie un lac mic, da cu pescari și toate altele. În basca lui albastră, norii vagabonzi stă tolăniți uneori sub perdeaua ploii. Dân cauza munților, aeru stă pă loc. O calitate dezolantă care io o zic cu cele mai vii presimțiri: LIPSA TOTALĂ, CEL PUȚIN SEZONU ĂSTA, DĂ ARGENTINENI, ARTRITICI OR NU. Ai grijă ca vorba asta coaptă să nu se Înfiltreze În minister. Că află și Închid consulatu, și cine știe unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]