693 matches
-
împinge la "înecul în detalii" (André, 2009, p. 180). Supărarea și suferința Suferința este o stare emoțională negativă în care suntem dezamăgiți de celălalt, de noi. Așteptările noastre au fost zadarnice, neconfirmate, distruse. Trecem printr-un moment de nedumerire, de dezorientare, de negură. Potrivit specialiștilor, putem vorbi de două tipuri de supărări: una nocivă și alta oricât ar părea de surprinzător benefică. Din punctul de vedere al lui W. Dryden (2000), "evenimentele sau modul de a acționa al altor oameni nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fi cauzată de un eveniment dramatic, ca moartea unei persoane dragi, pierderea slujbei, un divorț... Se poate manifesta, în cazul unei societăți, printr-o criză, un atac din exterior, o situație revoluționară... Problema se precizează prin perturbări, dezechilibre, dezorganizări, impasuri, dezorientări, deznădejde, sentimente de nedreptate, suferință, nemulțumire, frustrare, alienare (după caz), care o însoțesc. Capacitatea de interpretare și de ghidare a sistemului de valori este puternic pusă la încercare. Se va vedea repede dacă valorile existente sunt sau nu de ajuns
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
aptitudine psihică legată de gândire, memorie, învățare și de starea de conștiință. Rezultă din afirmația de mai sus că tulburările de orientare, așa cum sunt ele întâlnite în sfera psihopatologiei, sunt în raport direct cu formele orientării și anume tulburări de dezorientare spațială, tulburări de dezorientare temporală și tulburări de dezorientare raportate la propria sa persoană. Tulburările de orientare sunt deosebit de frecvente în următoarele situații patologice: oligofrenie, în cursul evoluției clinice a demențelor presenile și senile, în psihosindroamele organice cerebrale, în cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gândire, memorie, învățare și de starea de conștiință. Rezultă din afirmația de mai sus că tulburările de orientare, așa cum sunt ele întâlnite în sfera psihopatologiei, sunt în raport direct cu formele orientării și anume tulburări de dezorientare spațială, tulburări de dezorientare temporală și tulburări de dezorientare raportate la propria sa persoană. Tulburările de orientare sunt deosebit de frecvente în următoarele situații patologice: oligofrenie, în cursul evoluției clinice a demențelor presenile și senile, în psihosindroamele organice cerebrale, în cursul tulburărilor stării de conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
starea de conștiință. Rezultă din afirmația de mai sus că tulburările de orientare, așa cum sunt ele întâlnite în sfera psihopatologiei, sunt în raport direct cu formele orientării și anume tulburări de dezorientare spațială, tulburări de dezorientare temporală și tulburări de dezorientare raportate la propria sa persoană. Tulburările de orientare sunt deosebit de frecvente în următoarele situații patologice: oligofrenie, în cursul evoluției clinice a demențelor presenile și senile, în psihosindroamele organice cerebrale, în cursul tulburărilor stării de conștiință vigilă (stări crepusculare, delir, epilepsie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asemănătoare unei stări de somnolență, dar care are o intensitate mult mai profundă decât aceasta. 5) Obnubilarea sau „încețoșarea” stării de conștiință este acea tulburare în cursul căreia percepțiile devin mult mai vagi, atenția nu se mai poate fixa, apare dezorientarea temporo-spațială. Ea este întâlnită în cursul stărilor infecto-contagioase și toxice, meningoencefalite, insuficiență circulatorie cerebrală, insolații, tumori sau traumatisme cerebrale și face parte din tabloul clinic al sindromului confuzional. 6) Stările amentive reprezintă tulburări grave ale stării de conștiință cu dezorientare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezorientarea temporo-spațială. Ea este întâlnită în cursul stărilor infecto-contagioase și toxice, meningoencefalite, insuficiență circulatorie cerebrală, insolații, tumori sau traumatisme cerebrale și face parte din tabloul clinic al sindromului confuzional. 6) Stările amentive reprezintă tulburări grave ale stării de conștiință cu dezorientare temporo-spațială și asupra propriei persoane, agitație extremă și dezordonată. Ele apar în cursul toxiinfecțiilor grave, azotemie etc. 7) Stările crepusculare sau secunde au un caracter paroxistic și debutează brusc. În cursul acestora, bolnavul execută acțiuni coordonate, complexe, urmate, la revenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de schemă corporală: - iluzii kinestezice cu prezența unui al treilea membru fantomă, - hemiasomatognozia sau sindromul Anton-Babinski. În leziunile hemisferului cerebral stâng „major” sunt semnalate ca tulburări de schemă corporală, următoarele: - autotopoagnozia sau sindromul Pick, - sindromul Gerstmann (agnozie digitală, agrafie și dezorientare dreapta-stânga). Ideile de negare corporală, de factură delirantă ca interpretare a propriei scheme corporale, apar fie în asomatognozia totală, fie în cursul sindromului Cottard, de negare corporală și imortalitate, din melancolia delirantă. Tulburările de schemă corporală din nevroze și psihoze
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
percepțiilor și a proceselor de orientare și identificare. Sinteza mintală se efectuează cu greutate întrucât datele perceptive și cele mnezice sunt incomplete, fragmentare, disparate sau incoerente. Atenția, reflecția și judecata sunt imposibil de realizat. Se notează instalarea unei stări onirice, dezorientarea în timp și spațiu, indiferența emoțională, bradipsihie cu lentoare în răspunsuri, aerul absent al bolnavului, o stare de inerție generală, putând merge până la stupoare. La aceste elemente, cu caracter negativ al confuziei mintale, se adaugă și elemente cu caracter pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confuzional, au fost grupate de K. Jaspers, în următoarele tablouri clinice; 1) Îndepărtarea de lumea reală caracterizată prin perceperea imprecisă a mediului înconjurător, dificultatea sau chiar imposibilitatea fixării atenției, reflectarea realității înconjurătoare sub o formă fragmentară, fără o legătură. 2) Dezorientarea în timp și spațiu, în raport cu situația sau circumstanțele, cu propria sa persoană sau nerecunoașterea persoanelor din jur, cu rare excepții a celor foarte apropiate. 3) Incoerența gândirii de diferite grade, cu slăbirea sau cu pierderea simțului critic. 4) Alterarea memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1895; Regis, Bonhoeffer). Astăzi sindroamele confuzionale reunesc o largă paletă de tulburări complexe și diferențiate ale tulburărilor de conștiință, cu caracter net individualizat, așa cum se poate vedea mai jos: 1) Obnubilarea este starea de întunecare a percepțiilor, lentoare a asociațiilor, dezorientare temporo-spațială, dificultăți de vorbire și de evocare mnezică, de înțelegere, somnolență cu tendință la comă sau „apsihismul” descris de P. Guiraud. 2) Delirul este o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea conștiinței de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întunecare a percepțiilor, lentoare a asociațiilor, dezorientare temporo-spațială, dificultăți de vorbire și de evocare mnezică, de înțelegere, somnolență cu tendință la comă sau „apsihismul” descris de P. Guiraud. 2) Delirul este o tulburare de conștiință caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - dezorientare temporo-spațială cu conservarea conștiinței de sine; - tulburări de percepție (halucinații vizuale și auditive, iluzii și pareidolii), idei delirante incoerente, tulburări de afectivitate (crize de mânie, angoasă sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
amnezie antero-retrogradă; - incapacitatea de a prelucra și de a asimila cunoștințe noi; - incapacitatea de a putea mobiliza și dispune de cunoștințele vechi, anterioare; - regresiune afectivă cu sărăcire afectivă; - alterare gravă a comportamentului; - tulburări de limbaj de natură receptivă și expresivă; - dezorientare temporo-spațială și asupra propriei sale persoane. Tulburările de comportament Mulți autori includ în aceeași categorie de tulburări psihice atât manifestările anormale de comportament, cât și pe cele de caracter, raportându-le la dificultăți diferă de „adaptare” ale individului (J. de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se caracterizează printr-o simptomatologie constantă, sistematizată într-o triadă simptomatică reprezentată prin următoarele: a) Sindromul psihiatric: se caracterizează printr-o modificare importantă a caracterului și comportamentului familial, profesional și social al bolnavului. La acesta se adaugă tulburări de memorie, dezorientare temporo-spațială și o importantă diminuare a simțului critic și moral. Bolnavul prezintă o stare inițială de expansiune euforică, pe fondul căreia se dezvoltă un delir expansiv de tip megalo-maniac. Ulterior, datorită degradării globale a personalității, asistăm la o slăbire considerabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o stare de neliniște agitată, angoasă, transpirații, tahicardie, tulburări neurovegetative, evoluând către o puternică stare de agitație; d) bolnavul prezintă iluzii și halucinații vizuale terifiante, de regulă zoopsice, care-l amenință și-l atacă; e) apare o stare confuzională cu dezorientare autoși allo-psihică, stare de anxietate terifiantă, activitate onirică, agitație motorie extremă, crize convulsive și febră. Evoluția clinică netratată este gravă și ea poate duce la moartea bolnavului. Demența alcoolică Este o gravă tulburare psihică ce se instalează în timp la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele aspecte: modul de a se prezenta (neîngrijit, murdar, gatos), tulburări ale activității (dezordonat, insolit, absurd), pierderea inițiativei, a capacității de a se adapta la situația vitală, incapacitatea de a se auto-conduce, tulburări de limbaj, de scris și de citit, dezorientarea autoși allo-psihică, dezorientare temporo-spațială, tulburări de dispoziție afectivă (iritabilitate, labilitate emoțională, plâns etc.). 2) Demența de tip mediu Aceasta are ca model clinico-psihiatric PGP. Din punct de vedere psihopatologic remarcăm prezența următoarelor tulburări psihice: Tulburări de comportament și activitate profesională
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a se prezenta (neîngrijit, murdar, gatos), tulburări ale activității (dezordonat, insolit, absurd), pierderea inițiativei, a capacității de a se adapta la situația vitală, incapacitatea de a se auto-conduce, tulburări de limbaj, de scris și de citit, dezorientarea autoși allo-psihică, dezorientare temporo-spațială, tulburări de dispoziție afectivă (iritabilitate, labilitate emoțională, plâns etc.). 2) Demența de tip mediu Aceasta are ca model clinico-psihiatric PGP. Din punct de vedere psihopatologic remarcăm prezența următoarelor tulburări psihice: Tulburări de comportament și activitate profesională reprezentate prin: acte
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de precizare a existenței unui proces organic lezional cerebral. Concluziile investigațiilor vor pune în evidență următoarele aspecte: tulburări de comportament: ținută, mimică, relații interpersonale, dispoziție emoțională, tulburarea fondului mintal și al capacităților operaționale reprezentat prin: tulburări de atenție, de memorie, dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, tulburări de judecată privind, în primul rând, activitatea sintetică globală, achiziția de cunoștințe noi, raționamentul logic, tulburări de dispoziție emoțională și prezența unor idei delirante, expansiv-fabulatorii, în sfera gândirii. 3) Demența incipientă Această formă de demență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tulburări de memorie și caracter, uitări, neglijențe, indiferentism față de ocupațiile obișnuite, meschinării, egoism, neîncredere etc.; debut sub formă de episoade acute caracterizate prin următoarele tulburări: agitație psihomotorie, fugi, conduite delictuale, somnolență diurnă cu insomnii nocturne, vagabondaj, episoade confuzionale cu dezorientare temporo-spațială, idei delirante de prejudiciu, stări depresive și ipohondriace, melancolie anxioasă, delir de autoacuzare și persecuție. Tabloul clinic al demenței senile se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: ținuta neîngrijită a bolnavului și o stare de igienă personală deficitară, activitate dezordonată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
T. Ribot). (Regresiunea mnezică a evoluției se face de la cel mai recent la cel mai vechi, de la cel mai fragil, la cel mai solid. În felul acesta, amintirile din copilărie, cu o mare încărcătură afectivă sunt cel mai bine conservate), dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, de tipul afaziei amnestice, tulburarea funcțiilor sintetice de bază (atenție deficitară, percepții sumare și fragmentare), tulburări intelectuale, regresiunea instinctivo-afectivă, tulburări de caracter (iritabilitate, mânie, autoritarism, exaltarea sentimentului de proprietate, sgârcenie, gelozie, tulburări de comportament erotic, reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de la câteva luni, la câțiva ani, sfârșind cu demență intelectuală și stare de cașexie. 2) Presbiofrenia A fost descrisă de Wernicke (1906) și ea reprezintă o variantă clinică a demenței senile, fiind caracterizată prin următoarele aspecte psihopatologice: amnezie de fixare, dezorientare temporo-spațială, fabulație, deteriorare mintală lejeră. Această afecțiune apare în special la femei, cu conservarea aspectului exterior, a ținutei și chiar a cochetăriei. Tulburările de memorie constau într-o amnezie de fixare, în special a datelor recente. Ea este însă compensată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere psihopatologic, implică un comportament dezorganizat, tulburări agnozo-afazo-apraxice și hipertonie musculară. Boala a fost descrisă de Altzheimer (1906). Debutul clinic este semnalat în jurul vârstei de 55 ani, având un caracter insidios. Inițial se notează tulburări de atenție și de memorie, dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj (ecolalie, palilalie, logoclonie), tulburări praxo-gnozice (apraxia îmbrăcatului), o perseverare neproductivă. La cele deja expuse se asociază tulburări neurologice (tulburări de tonus muscular, de mers, crize de epilepsie). Distribuția topografică a leziunilor abiotrofice cortico-cerebrale este difuză, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
emoțional-afective. Nivelul instinctual: regimul instinctelor, trebuințe și pulsiuni, motivație, orientarea vieții instinctuale, reprimarea și controlul acestor pulsiuni. Nivelul comportamental: orientarea temporo-spațială și auto-psihică, motivație comportamentală, inițiativa și finalizarea conduitelor și acțiunilor, reacții de opoziție, inactivitate, inerție, dezorganizarea conduitelor. Nivelul social: dezorientarea temporo-spațială, tendință la fugă și vagabondaj, colecționarism absurd, morbid, acte delictuale absurde, cleptomanie etc. 9) Personalitățile defectuale În cadrul acestui grup sunt reunite acele modele de personalități anormale caracterizate prin existența unor modificări structural-dinamice ale personalității consecutive evoluției îndelungate unui proces
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintal global, tranzitoriu sau definitiv, datorat unor leziuni grave și extinse ale creierului, cu caracter ireversibil. Dezechilibrul psihic: tulburare psihică de natură constituțională, dizarmonic-caracteriopatică, cu implicații asupra capacității de adaptare, reacție, conduită și activitate, precum și a relațiilor interpersonale ale individului. Dezorientare: tulburare constând în imposibilitatea de orientare autoși allo-psihică a bolnavului. Dipsomanie: tendința irezistibilă de a bea cantități crescute de băuturi alcoolice, cu caracter periodic. Discordanță: stare psihopatologică particulară caracterizată prin bizarerii, contradicții și manifestări paradoxale, creând un aspect general de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
invadează conștiința, cu caracter repetitiv și incoercibil, de a cărei absurditate și anormalitate bolnavul este conștient, luptând împotriva ei. Obtuzie: diminuare, mai mult sau mai puțin marcată, a stării de conștiință vigilă, cu dificultăți de înțelegere, ideație lentă, somnolență și dezorientare parțială. Oligofrenie: nedezvoltarea psihică globală, în special intelectuală afectivă și comportamentală, de diferite grade. Sinonime: arierație mintală, deficiență intelectuală. Onirism: activitate mintală automată, reprezentată prin viziuni și scene în mișcare, așa cum apar ele în cursul viselor. Oniroidie: este definită ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]