2,244 matches
-
în primele decenii ale secolului al șaselea; oricum, în lumea culturală a Italiei din acea epocă, pe primul loc s-a situat Boethius și nu Ennodius. Născut în jurul anului 474 dintr-o familie aristocratică, probabil din Arles, a fost hirotonisit diacon în 494 de către Epifanie, episcop de Pavia, și s-a mutat întâi la Pavia, apoi, în 496, la Milano, la curtea episcopului Laurențiu. Când Symmachus a fost ales ca episcop al Romei, în urma unor certuri aprinse, Ennodius l-a sprijinit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sancti Epiphanii episcopi Ticinensis), scrisă în 502-503, și Viața Sfântului Antonie, călugăr la Lérins (Vita Sancti Antonii monachi Lerinensis), în care tonul retoric (cu numeroase și lungi discursuri ținute de personaje) este predominant. Epifanie îl ajutase pe Ennodius să ajungă diacon și fusese o figură de prim rang în politica regatelor romano-barbare în secolele al cincilea și al șaselea; Antonie, în schimb, îl urmase pe Sfântul Severin la Noricum și se refugiase la sfârșitul vieții sale la Lérins. Trebuie amintite apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Poate și poetul Elpidius Rusticus a trăit la curtea de la Ravenna și aparține acelei culturi stimulate de renașterea teodoriciană. Nu știm aproape nimic despre viața lui și e greu să-l identificăm din punct de vedere istoric. Ar putea fi diaconul Elpidius, medic de curte al lui Teodoric, amintit de Ennodius, sau un anume Flavius Rusticius Elpidius Domnulus, tot de la curtea regelui got, autor a numeroase transcrieri de manuscrise. În acest caz, ar descinde dintr-o nobilă familie italică ai cărei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Napoli. Eugippius a scris în 509 o Viață a Sfântului Severin (Vita Sancti Severini), care a fost misionar la Noricum și pe care autorul îl cunoscuse. Severin murise doar cu puțin timp înainte, în 482, și Eugippius i-a trimis diaconului roman Pascasius această Viață, prezentând-o ca pe o culegere de documente pe care acesta urma s-o reelaboreze din punct de vedere literar. Pascasius, totuși, nu a făcut ceea ce i-a cerut Eugippius pentru că a considerat că povestirea scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
viață și mai puțin o structură organizată, iar regula Benedicti se va impune abia mai târziu. Însă papa benedicti I (574-578), i-a cerut să părăsească mănăstirea și, într-o epocă în care călugării erau încă laici, l-a făcut diacon și l-a determinat să înceapă o carieră ecleziastică, iar succesorul lui Benedict, Pelagius al II-lea (578-590), l-a trimis ca nunțiu la curtea din Constantinopol, între 579 și 585, pe lângă împăratul Maurițiu. Întors la Roma, Grigorie și-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vremuri: sunt 854 de scrisori împărțite în paisprezece cărți; împreună cu cele ale lui Grigorie, au fost adunate și alte epistole care aparțin predecesorului său, papa Pelagius al II-lea, chiar dacă au fost probabil redactate de Grigorie însuși care atunci era diacon. Problemele cu care se confruntă Grigorie sunt diverse: pontiful trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului pentru că acesta era totuși în continuare singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisoare lui Maximian, episcop de Siracuza, prin care îi cerea să-i procure povestiri hagiografice potrivite pentru cartea sa; compunerea operei, așadar, începe cam în acea perioadă. Scrierea concepută ca o conversație între Grigorie și un tânăr discipol al său, diaconul Petru, care, reprezentat ca o persoană foarte neștiutoare, vorbește în numele ignoranților care trebuie instruiți. Episoadele se succed fără nici o legătură între ele și conțin minuni, viziuni și vindecări miraculoase. Important e faptul că a doua carte e dedicată în întregime
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a pierdut și un pamflet contra lui Ioan Hrisostomul a cărui versiune latină realizată de Ieronim a fost utilizată de Facundus din Hermiane (În apărarea celor Trei capitole 6, 5) care spunea că era plin de injurii insuportabile, și de diaconul Pelagius (În apărarea celor Trei capitole); unii au propus să fie căutate urme ale acestui text în scrisoarea 113 a lui Ieronim. Ghenadie (Bărbații vestiți 33) amintește o scriere contra lui Origen care nu era probabil decât o antologie de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
apără legitimitatea și eficacitatea sacrificiului liturgic și a rugăciunilor înălțate pentru odihna creștinilor defuncți. Pentru așa-zisul Contra antropomorfiților, în realitate o compilație alcătuită ulterior pe baza soluțiilor unor probleme doctrinale (numite și De dogmatum solutione) și a răspunsurilor date diaconului Tiberiu, a se vedea mai jos pp. ???-???. Ne-a parvenit sub numele lui Chiril un tratat Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sfânta Fecioară ca Theotokos pe care Iustinian îl citează deja în scrierea sa Contra monofiziților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au susținut aceleași idei oral sau în scris; trimiterea implicită îl vizează în special pe Teodor din Mopsuestia. Alte scrisori expun chestiuni doctrinale legate de evenimente locale; așa se întâmplă cu unele răspunsuri - ce datează probabil din anii 431-434 - trimise diaconului palestinian Tiberiu și colegilor săi care i se adresaseră lui Chiril ca să-i ceară să ia poziție împotriva tezelor susținute de unii membri din comunitatea lor potrivit cărora, dacă Biblia spune că omul e făcut după chipul lui Dumnezeu, atunci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Când la al doilea conciliu de la Niceea din 787 a fost declarat fals citatul pe baza căruia sinodul iconoclast ținut în 754 la Constantinopol voise să facă din Teodot un adversar al cultului imaginilor, scrierile lui au fost enumerate de diaconul Epifanie. Este menționată o operă în șase volume în care e atacat Nestorios, dedicată unui anume Lausus (poate șambelanul lui Teodosius al II-lea de la care și-a luat numele Istoria Lausiacă); scrierea s-a pierdut în întregime. A fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
I, 4). 7. Proclus de Constantinopol Informațiile cele mai credibile privitoare la viața lui le avem de la Socrate (Istoria Bisericii VII, 41). Lector la Constantinopol, pasionat de studii de retorică, a devenit secretar al episcopului Atticus care l-a hirotonisit diacon și apoi presbiter. La moartea lui Atticus în 425, Proclus a candidat pentru episcopat, dar cel ales a fost Sysinnius; acesta, în semn de reconciliere, l-a uns în 426 pe Proclus ca mitropolit de Cyzic, în Propontida. Însă, cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totodată faptul că acesta se adresase papei Celestinus, pe care îl considera incapabil să priceapă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una din culegerile de documente de la Efes) și pentru a alcătui o colecție latină de acte referitoare la criza de la Efes intitulată Synodicon (în realitate, nu e vorba de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
als Apologet. Seine Kosmologie im Verhältnis zum Platonismus, Hanstein, Bonn 1969; A.M. Milazzo, Dimensione retorica e destinatari nel Teofrasto di Enea di Gaza, în A. Pennacini, ed., Retorica della comunicazione nelle letterature classiche, Pitagora, Bologna 1990, pp. 33-71. 29. Agapet Diaconul E suficientă o prezentare succintă a acestui diacon al Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol (așa cum rezultă din titlul operei sale în manuscrise) a cărui identitate nu corespunde în mod sigur cu a nici unui personaj cunoscut sub acest nume. Mai mult
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Hanstein, Bonn 1969; A.M. Milazzo, Dimensione retorica e destinatari nel Teofrasto di Enea di Gaza, în A. Pennacini, ed., Retorica della comunicazione nelle letterature classiche, Pitagora, Bologna 1990, pp. 33-71. 29. Agapet Diaconul E suficientă o prezentare succintă a acestui diacon al Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol (așa cum rezultă din titlul operei sale în manuscrise) a cărui identitate nu corespunde în mod sigur cu a nici unui personaj cunoscut sub acest nume. Mai mult de 80 de manuscrise - ca o dovadă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o dovadă a succesului răsunător al cărții - conțin opera sa, Expunere de capitole cu îndemnuri (Ekthesis kephalaiôn parainetikôn), compusă din 72 de capitole foarte scurte, ale căror prime litere formează acrostihul „Preadivinului și Preacucernicului Rege al nostru Justinian, Agapet, umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor” pentru că prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. Însă cele expuse de Agapet rămân foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul împărăției
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
10 cărți însoțite de un apendice (Vitae Patrum). Valoarea lor este însă inegală; printre cele mai bune se numără versiunea unei colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există totodată culegeri în siriană, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slavă veche și sogdiană. Bibliografie. Precise indicații despre edițiile în greacă și în celelalte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un caz extrem - însă, într-adevăr, fără mare frecvență în operă - este istoria unei femei transformate în iapă, motiv romanesc tradițional (c. 17). Istoria s-a bucurat de trei versiuni latine, bazate pe surse diferite; prima a fost efectuată de diaconul roman Pascasius care a tradus în secolul al V-lea un text al versiunii grecești G. Toate trei au fost reluate de iezuitul H. Rosweyde în ediția sa Vitae Patrum (reprodusă în PG 74). R. Draguet a editat și studiat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris de Palladius, așa cum susține și Fotie (Biblioteca, codex 96) și cum reiese și din tradiția manuscrisă. E vorba de un dialog care are loc după moartea lui Ioan Hrisostomul între un episcop oriental al cărui nume e omis și diaconul roman Teodor; episodul intenționează să restabilească adevărul și să combată acuzațiile nedrepte care au dus la destituirea marelui teolog. O primă parte (cap. 5-11) reconstruiește cariera lui Ioan și în special succesiunea de evenimente care începe cu condamnarea sa, continuă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acceptat cu bunăvoință în lăcașul său pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acemeților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație a editorului pentru un diacon, un anume Eutic, din care reiese că autorul este un discipol al lui Hipațiu cu numele de Calinic; acesta apare în text ca monah și în 426 se găsea deja în mănăstirea din Rufiniane (în acel an a fost martor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa e fără complicații însă nu lipsită de anacoluturi. Bibliografie. Ed. critică, trad. franc., introd. de G.J.M. Bartelink, Callinicos. Vie d’Hypatios (SChr 177), Cerf, Paris 1971. c) Marcu Diaconul Este autorul unei Vieți a lui Porfir din Gaza. Acesta, născut la Tesalonic într-o familie de creștini prin 47, a plecat, în jurul vârstei de 25 de ani, în deșertul Scheti, apoi s-a dus în Palestina unde a continuat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A murit la 26 februarie 420. Marcu, de profesie caligraf, venea probabil din Asia Mică și îl cunoscuse pe Porfir, pe atunci un simplu călugăr, cu ocazia unui pelerinaj la Ierusalim și rămăsese cu el; prin 396 a fost hirotonit diacon. Porfir l-a folosit pentru misiuni pe lângă împărat. Viața lui Porfir compusă de Marcu, în aparență opera unui martor ocular, nu e lipsită însă de probleme. Forma greacă e plină de inexactități cronologice și de alt gen, în timp ce prologul acestei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Astăzi sunt cunoscute, în întregime sau fragmentar, 89 de compoziții imnice care îi sunt atribuite lui Roman, chiar dacă unele dintre ele sunt probabil neautentice. Așadar, din izvoarele bizantine reiese că Roman era sirian prin naștere, provenea din Edesa și fusese diacon la Berit. Ulterior s-a mutat la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios și și-a continuat activitatea în Biserica Maicii Domnului din cartierul Kyros. A dus o viață evlaviosă și s-a închinat în special Fecioarei din Blacherne în al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu seamă pentru cele închinate lui Cristos și celor mai importanți sfinți. În total, a compus o mie, sau mai mult de o mie de kontakia care se pot vedea, scrise de mâna sa, în biserica în care a fost diacon. Când a murit, a fost înmormântat tot în biserica din cartierul Kyros. Firește, astăzi, nimeni nu mai crede că el ar fi compus chiar o mie sau mai bine de o mie de kontakia; în ce privește viața sa, unicul dat istoric
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să ne întoarcem pe firul timpului pentru că nu există la Roman nici o mențiune privitoare la problemele dogmatice (cum e monotelismul sau la iconoclasm). În fine, nașterea sa va trebui plasată între 466 și 493, dacă e adevărat că era deja diacon când s-a dus la Constantinopol în vremea lui Anastasios. Pe atunci, Berit era un important centru cultural, vestit mai ales pentru școala sa de Drept; studiaseră aici și retori ca Zaharia scolasticului sau Sever din Antiohia. Viața lui Sever
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]