639 matches
-
sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze. Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin era al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Prima clasă primară a făcut-o la
Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/297109_a_298438]
-
valoarea, iar dacă și cuvântul atinge un roșu deschis, prin dublarea valorii întregului cuvânt, litera respectivă va beneficia de o împătrire a valorii sale). Cele 100 de "jetoane" sunt inscripționate cu litere și valoarea lor. Pentru limba română avem: Semnele diacritice sunt ignorate, de exemplu "Ă" și "Â" se joacă folosind litera "A". Jokerul înlocuiește o literă la latitudinea jucătorului care l-a extras (inclusiv litere inexistente în stoc: K, Q, W și Y). Ca elemente auxiliare se adaugă: un săculeț
Scrabble () [Corola-website/Science/297161_a_298490]
-
o posibilă reintroducere a limbii italiene ca partener tradițional al maltezei la un moment oportun. Malteza este o limbă semitică care se trage din actualmente defuncta arabă siciliană (), din sudul Italiei. este format din 30 de litere bazate pe , inclusiv diacriticele "ż", "ċ" și "ġ", precum și simbolurile ', "ħ", și '. Malteza are un substrat semitic cu împrumuturi substanțiale din siciliană, din italiană, puțin din franceză, și, mai recent, și din ce în ce mai mult, din engleză. Caracterul hibrid al limbii malteze a fost acumulat într-
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
ca numerele cuprinse în intervalul [1.000 - 9.000</font color>] să fie scrise printr-o cifră din intervalul [1 - 9</font color>] precedată la stânga de un "apostrof" [ ' </font color>] sau de un soi de "virgulă" [, </font color>]; prezența acestor diacritice desemna "o multiplicare cu 1.000" : Pentru numerele mai mari de 10.000 se folosea simbolul M</font color>, care, pus la dreapta unui număr indica că acesta "trebuie multiplicat cu 10.000" : Existau și variante ale acestei notații. Numerele
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
fracție unitară: Dar acest ultim exemplu poate să însemne de asemenea și 40 ½</font color> . Fracțiile complexe puteau fi scrise în mod similar, dar pentru citirea lor corectă, contextul era esențial. Numărătorul era "supraliniat" iar numitorul era urmat de "semnul diacritic": Mai mulți învățați greci au produs variante ale acestei notații, Arhimede reușind să exprime un număr de ordinul 10 (numărul total de fire de nisip pe care poate să le conțină o sferă care cuprinde lumea). Sistemul a avut difuzare
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
sau masoretică, un dialect din Galileea, care a devenit standardizat în vocalizarea textelor scrise. Ebraica tiberiană reprezintă lucrarea de vocalizare a textelor biblice, pentru a păstra exact pronunția corectă a cuvintelor. Cărturarii care au promovat-o, „masoreții”, au adăugat semnele diacritice ("nekudot") pentru a folosi textele în cântările liturgice. Unicul text masoretic păstrat este "Codexul Aleppo", scris în secolul al X-lea e. n. În Secolul de Aur al culturii evreiești din Peninsula Iberică s-au scris cele mai însemnate lucrări la
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Utilizarea cuvântului Jäger (în germană „vânător,-i”; pronunție germană IPA: ['je:gɘ:]; scris cu majusculă; alternativ, în lipsa semnului diacritic umlaut: "Jaeger" și "Jager" (incorect)) a fost extinsă și în domeniul militar în epoca iluminismului în țările germanofone și cele influențate de practica militară germană pentru a descrie un tip de infanterie ușoară. Termenul în sensuri militare este utilizat și
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
formele: Jancsi, Jancy, Jancsy, Iancsi, Yancy sau Yancey. Forma Jancsi este cel mai frecvent diminutiv pentru numele maghiar de botez János - echivalentul lui Nelu.) Numele de familie mai este scris cu umlaut în loc de dublu accent ascuțit - Körössy - sau chiar fără diacritice: Korossy. Primul său profesor a fost pianistul și dirijorul Teodor Cosma, despre care a spus: „"[lui] îi datorez totul, el este pentru mine începutul, iar începutul este totul, restul vine de la sine"”. Kőrössy a fost primul om de jazz din
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
Caracterul hiragana este scris cu două linii, iar caracterul katakana cu trei linii. Kana ち și チ reprezintă sunetul . Caracterul ち provine de caracterul kanji 知, iar チ provine de 千. Kana ち și チ se pot folosi cu semnul diacritic dakuten ca să reprezintă un alt sunet: Aceste kana se mai folosesc foarte rar în texte japoneze contemporane. În mod normal kana pentru shi (し / シ) cu dakuten (じ și ジ) sunt folosite pentru reprezentarea sunetelor sau . În limba ainu, katakana
Chi (kana) () [Corola-website/Science/324392_a_325721]
-
Jaqaru are încă un dialect, denumit cauqui sau kawki, care este uneori considerat o proprie limbă. Cu doar 11 vorbitori în anul 1998, cauqui este pe cale de dispariție. Limba aimara are doar trei perechi de vocale: a, i, u. Fără diacritice aceste vocale sunt pronunțate scurt, iar cu tremă, lung (ä, ï, ü). În combinație cu consoane uvulare (q, q', qh, x) are loc o mutație fonetică în pronunția vocalelor i și u ( → , → ). Aimara nu are diftongi, iar două semivocale (w
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
26 de foneme consonantice (două dintre ele fiind semivocalele și ). Oclusivele sunt grupate în trei perechi: oclusive surde, oclusive aspirate și oclusive glotalizate. Limba aimara are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu niște digrame, o trigramă și semne diacritice. Digraful "ch" se folosește pentru consoana oclusivă palatală () și "ll" pentru consoana laterală palatală (). Digrafele "ph", "th", "kh" și "qh" sunt folososite pentru oclusivele aspirate (, , și ). Pentru consoana oclusivă postalveolară () se folosește trigraful "chh". Semnul "ñ" se folosește pentru consoana
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
inteligibile între ele: Limba guarani este vorbită în America de Sud. Este vorbită în următoarele țări: Cei mai mulți vorbitori de guarani sunt bilingvi, vorbind guarani și spaniolă sau portugheză. Limba guarani are șase perechi de vocale: a, e, i, o, u, y. Fără diacritice aceste vocale sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
mai mari. Pentru numere mari se folosesc de obicei numere spaniole. Numărul 631 este "poteîsa mbohapypa peteî", iar 1999 "su porundysa porundypa porundy" în guarani. Limba guarani are o ortografie fonemică și folosește alfabetul latin cu șase digrame și semne diacritice. Litere B, C, D și H se folosesc doar în digrame, iar litere F, Q, W, X și Z nu se folosesc deloc. Litera L și digrama Rr se folosesc doar în cuvinte preluate din limba spaniolă. Tilda pe o
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
în alte limbi romanice tot șase cuvinte heterofone: > "saint" „sfânt”, > "sein" „sân”, > "sain" „sănătos”, > "ceint" „încins”, > "cinq" „cinci”, > "seing" „semn”, toate pronunțate [sɛ̃]. Astfel apar litere destinate de la bun început să nu fie pronunțate, având numai rol de semne diacritice. Dintre acestea majoritatea sunt etimologice, introduse de scribi care cunosc limba latină. De exemplu, echivalentul lui „douăzeci” se scria "vint", dar s-a recurs la scrierea sa "vingt", cu g din etimonul său , pentru a-l deosebi de "vint", „(el
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
un(u)” și "vu" „văzut”, primul se scrie "ung", cu g inspirat din "vingt", dar aici neetimologic. "Debuoir" și "ung" se vor schimba mai târziu în "devoir", respectiv "un", când se vor distinge clar literele u și v. Altă literă diacritică etimologică este d în "pied" (< latină ) „laba piciorului”, cuvânt scris până atunci "pie", cu e pronunțat / e/ tonic, aceeași grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
u și v. Altă literă diacritică etimologică este d în "pied" (< latină ) „laba piciorului”, cuvânt scris până atunci "pie", cu e pronunțat / e/ tonic, aceeași grafie ca a lui "pie" „coțofană”, unde e redă un /ə/ aton. Tot cu valoare diacritică apar și consoane duble, de exemplu pentru a marca pronunțarea /ɛ/ a lui e în cuvinte ca "chouette" „bufniță” sau în unele verbe în conjugarea cărora alternează /ə/ cu /ɛ/: infinitiv "appeler" „a chema” - "j’appelle" „(eu) chem”. După apariția
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
evoluției scrierii limbii franceze, aproape fiecărui fonem îi corespund mai multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere redă mai multe foneme. Alfabetul latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
multe litere sau grupuri de litere și aproape fiecare literă sau grup de litere redă mai multe foneme. Alfabetul latin folosit de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
de cuvântul următor, dacă acesta începe cu o vocală (inclusiv cu h mut în grafie). Despre aceasta vezi Legătura ("liaison"). Grupuri din două litere consonantice: Grupuri din trei litere: Deasupra literelor vocalice se pot găsi mai multe semne. Singurul semn diacritic subscris este sedila (¸). Este folosită numai sub litera c (ç), făcând ca aceasta să se pronunțe /s/, în special în verbele care au un c urmat de e sau i la unele forme, iar la alte forme acestea alternează cu
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ca de ex: româno-franceze sau româno-ebraice care oferă o idee despre literatura noastră, nevorbitorilor de limbă română. Trebuie menționat și efortul special de a scrie Românește în Israel. Tastatura calculatoarelor în uz este adaptată la limba ebraică și nu conține diacritice. Finanțarea este și ea dificilă, ASILR nu are un venit pentru publicarea de cărți, majoritatea cărților sunt realizate pe spezele autorilor. Suntem recunoscători editurii OMNIA din Iași care ne publică în limba Română, amintim pe cele semnate de Shaul Carmel
Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română () [Corola-website/Science/331500_a_332829]
-
scrierea telugu și alfabetul kannada, în timp ce alofonul a fost pierdut complet în toate celălalte sisteme de scriere indiene. În prezent este folosit doar pentru sandhi. În limba tamilă, visarga este numită "ăytam", scrisă . Înafară de o uzanță modernă ca semn diacritic prentru scrierea sunetelor străine, este arhaic și folosit numai în cuvinte idiomatice și fosilizate precum ("adhu" - „acolo”), ("idhu" - „aici”) etc. Este menționat în cel mai vechi tratat de gramatică tamil disponibil, "Tolkăppiyam" (1:1:2), unde este categorizat ca un
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
26 de litere din alfabetul latin (a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, w, x, y, z), 2 ligaturi (œ, æ) și 14 litere cu diacritice (à, ç, é, è, ê, ë, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ). Ca și în alfabetul român, alfabetul francez conține diacritice. Acestea sunt: Alte două litere specifice alfabetului francez sunt ligaturile "œ" și "æ".
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
q, r, s, t, u, v, w, x, y, z), 2 ligaturi (œ, æ) și 14 litere cu diacritice (à, ç, é, è, ê, ë, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ). Ca și în alfabetul român, alfabetul francez conține diacritice. Acestea sunt: Alte două litere specifice alfabetului francez sunt ligaturile "œ" și "æ".
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
este un standard internațional pentru transliterarea scrierii devanagari și a sistemelor de scriere indiene înrudite în scriere latină, format în anul 2001. Acesta folosește diacritice pentru a asocia mult mai marele set de consoane și vocale brahmice cu setul de caractere latine. este un standard internațional pentru romanizarea multor sisteme de scriere indiene, care a fost convenit în 2001 de către o rețea de institute naționale
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
SUA. AITS nu este un standard (neexistând specificații pentru el) ci o convenție dezvoltată în Europa pentru transliterarea sanscritei mai degrabă decât pentru transcrierea sistemelor de scriere indiene. Ca diferență notabilă, ambele standarde internaționale, ISO 15919 și SRNUNG transliterează semnul diacritic anusvara prin ' (punct deasupra), în timp ce ALA-LC și AITS folosesc ' (punct dedesubt) pentru acesta. Cu toate acestea, ISO 15919 oferă îndrumări în vederea dezambiguizării dintre variatele situații care implică semne anusvara (precum nazalizările labiale față de cele dentale), descrise în tabelul de mai
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]