KorAP: Find »[drukola/base=diacronic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...32 >

787 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

C nu a fost eliminată (ci, mai degrabă, este opțională, vezi variația de la imperativ Du-te și culcă-te / te culcă!). Astfel, întrucât în limba veche condiționalul se inversează din princina a două trăsături, dintre care numai una prezintă relevanță diacronică, am considerat că analiza cantitativă a condiționalului generează ambiguitate. Din acest motiv și din considerentele fonologice explicate mai sus, am lăsăt deoparte condiționalul și ne-am concentrat asupra perfectului compus și a formelor simple de viitor. Datele sunt prezentate în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reziduală a gramaticii V2 explică în mod direct valențele funcțional-pragmatice (v. §3.2.2.1 supra și §3.2.2.5 infra) care se asociază cu inversiunile V-(CL-)AUX - modul de manifestare a constrângerii V2 în limba veche - cercetările diacronice au arătat că atunci când două opțiuni sunt în competiție, opțiunea mai slab reprezentată proporțional este opțiunea marcată (e.g. Adams 2013: 653; Ledgeway 2012: 137, pe baza rezultatelor din Adams 1991 pe marginea structurii HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE) - din această perspectivă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din interiorul nucleului propozițional conduce către ideea că structurile cu dislocare apar ca efect al rămânerii verbului în domeniul vP; verbul satisface trăsăturile centrelor funcționale din domeniul flexionar IP prin ACORD la distanță, proces posibil în limba veche, dar eliminat diacronic (v. secțiunea următoare). Un argument distribuțional indirect pentru faptul că verbul nu se deplasează în afara domeniului lexical vP este foarte rara atestare a elipsei legitimate de auxiliarul nonpasiv. Este bine-cunoscut faptul că elipsa grupului verbal legitimată de auxiliar este posibilă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
166c)); se poate observa analogia cu structura propusă pentru derivarea dislocării în (165). (167) DP > DEMP > QP > (> NUMP >) NP (168) DP ei D QP [i+def] [1]ei CardP Q' ei P NP [u+def] [1] 4 zece cuvintele ACORD Diacronic, structurile din (166) au fost eliminate: structurile în care adjectivul (/adjectivele) nondefinit(e) precedă substantivul definit (166a-b) au fost înlocuite de structuri în care adjectivul preia articolul hotărât (e.g. pentru (166a), echivalentul modern este spuracatele și viclenelejertfe ale lui Cain

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în relații sintactice nonlocale (i.e. în condițiile în care diferiți constituenți apar între cele două unități - aflate în raport de c-comandă - care stabilesc relația de ACORD) nu mai este posibilă în româna modernă, fapt care indică o schimbare parametrică diacronică majoră. Însă dintre toate aceste structuri bazate pe ACORD la distanță, în româna modernă s-a păstrat posibilitatea ca imperativul să apară cu procliză pronominală, mai ales în al doilea conjunct (e.g. du-te și îlspală; v., pentru detalii §§III

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
păstrat posibilitatea ca imperativul să apară cu procliză pronominală, mai ales în al doilea conjunct (e.g. du-te și îlspală; v., pentru detalii §§III.3.2; III.3.5). Întrebarea firească este care este sursa acestei disparități. În structurile eliminate diacronic, ACORDUL este legat de instanțierea morfologiei: a morfologiei de mod, timp, aspect pentru dislocarea nucleului verbal; a morfologiei definite pentru articolul hotărât inferior; a morfologiei nonfinite pentru gerunziul cu procliză pronominală. În schimb, în construcția cu imperativ și procliză pronominală

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
relația de c-comandă. Procesul de ACORD la distanță 50 este disponibil în gramatica românei moderne (e.g. la imperative cu procliză pronominală, la stabilirea relațiilor de dependență anaforică etc.)51. Subtipul de ACORD la distanță care observăm că se elimină diacronic are în vedere satisfacerea trăsăturilor morfologice și reflectă o întărire a procedeului de instanțiere paradigmatică, după cum este definit în Schifano (2015a; 2015b). Verbul latinesc, caracterizat de un grad mare de sintetism nonsincretic 52, califică latina ca o limbă cu instanțiere

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
scos la iveală faptul că, exceptând unele structuri cu auxiliar (v. punctul (ii)), acestea erau în bună parte gramaticalizate încă din primele atestări al românei în forma în care le cunoștem în limba contemporană (v. §III). În ce privește ordinea constituenților, diferențele diacronice dintre româna veche și româna modernă constau mai ales în accesarea de poziții diferite de către verb în nucleul propozițional, i.e. diferențe de nivel al deplasării verbului. (ii) În ce privește structurile cu auxiliar, există o formă de schimbare oarecum neașteptată în trecerea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cu auxiliar, discutată în §2.1.1, se explică prin faptul că, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive). Acest proces de eliminare diacronică dezvăluie o nouă fațeță a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
contemporană (pentru verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ și cu imprecațiile condiționale și subjonctivale), cât și într-o serie de alte contexte, unde factorii injonctivi nu sunt implicați. Pentru acest al doilea tip de deplasare la C, care a fost eliminat diacronic în trecerea la româna modernă, am propus o analiză mai complexă, care face apel atât la factori discursivi (focalizare, topicalizare, contrast, v. Hill și Alboiu 2016), cât și la factori sintactici (codarea forței asertive, v. Ledgeway 2008, cf. și Brandner

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbul în domeniul vP, manifestată ca dislocare a nucleului propozițional (cea mai frecventă formă de dislocare fiind cea a formelor compuse cu auxiliar). Trăsăturile sintactice ale centrelor funcționale se verifică prin procesul de ACORD la distanță. Din punct de vedere diacronic, procesul de ACORD la distanță a fost eliminat în toate contextele în care are a face cu verificarea morfologiei, atât în domeniul verbal (prin dispariția dislocării nucleului propozițional), cât și în domeniul nominal (articolul hotărât inferior, v. Cornilescu și Nicolae

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în structura verbului și se deplasează odată cu acesta, pe când auxiliarele verbale și complementizatorul să nu se încorporează - astfel, din punct de vedere morfofonologic, centrele încorporante au un comportament afixal, pe când cele nonîncorporante sunt mai degrabă clitice morfofonologice, nu afixe Analiză diacronică • deplasarea verbului  deplasarea verbului în domeniul C (formele finite) - deplasarea V-la-C este mult mai frecventă în limba veche și se manifestă prin inversiune (V-AUX, V-CL, V-CL-AUX) - deplasarea V-la-C este disponibilă în limba veche într-un număr mai mare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar prin ACORD la distanță - procesul de ACORD la distanță a fost eliminat diacronic în toate contextele în care are a face cu verificarea morfologiei (atât în domeniul verbal, cât și în domeniul nominal, v. Cornilescu și Nicolae 2011a) - procesul de eroziune morfofonologică care caracterizează tranziția de la latină la limbile romanice se traduce, din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de mod (și modalitate), a fost păstrat în trecerea de la româna veche la româna modernă; cel de-al doilea sistem, în care auxiliarele au o structură morfologică complexă și marchează atât modul (și modalitatea), cât și timpul, a fost eliminat diacronic - fenomenul eliminării formelor din cel de-al doilea sistem de auxiliare este surprinzător din perspectivă romanică, dat fiind că, în general, în trecerea de la latină la limbile romanice au fost eliminate formele sintetice (v. Ledgeway 2012 și bibliografia) - cel de-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod nespecific pentru auxiliarele românești nonpasive), deci nu se încadrează în tiparul specific de gramaticalizare a auxiliarelor românești (i.e. reanaliză ca MOOD0) - acest proces de eliminare diacronică oferă o nouă imagine a procesului de gramaticalizare: gramaticalizarea presupune, pe lângă pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire morfofonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), și încadrarea în tipare specifice; neîncadrarea în tiparele specifice atrage eliminarea din sistem Corpus

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Observations", în: A. L. Lepschy, A. Tosi (eds), Languages of Italy. Histories and Dictionaries. Ravenna: Longo Editore Ravenna, 119-146. Ledgeway, A. 2008. "Satisfying V2 in Early Romance: Merge vs. Move", Journal of Linguistics 44, 2, 437-470. Ledgeway, A. 2009. Grammatica diacronica del napoletano. Tübingen: Max Niemeyer Verlag. Ledgeway, A. 2011. "Syntactic and Morphosyntactic Typology and Change", în: M. Maiden, J. C. Smith, A. Ledgeway (eds), The Cambridge History of the Romance Languages. I. Structures. Cambridge / New York: Cambridge University Press, 382-471. Ledgeway

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Leiden, 28 mai. Nicolae, A. 2015e. "Constraints on Aspectual Complement Ellipsis. The View from Romanian" (sub tipar). Nicolae, A. 2016. "Word Order and Configurationality", în: SOR 2016 (sub tipar). Nicolae, A. în pregătire. Ordinea constituenților în limba română: o perspectivă diacronică. Grupul nominal. Discontinuități sintactice, ms. Nicolae, A., Niculescu, D. 2014. "On Clitics and Clitic Clusters in Old Romanian: Verb Movement and the Tobler-Mussafia Law", lucrare prezentată la al 14-lea Colocviu Anual al Departamentului de Lingvistică al Universității din București

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Editura Universității din București. Stan, C. 2007. "Notă gramaticală: conjuncția ca (...) să", Studii și cercetări lingvistice LVIII, 2, 451-458. Stan, C. 2009. "Ierarhia constituenților în grupul nominal", în: Zafiu, Croitor și Mihail (eds) 2009: 231-236. Stan, C. 2013. O sintaxă diacronică a limbii române vechi. București: Editura Universității din București. Stan, C. 2014. "Nominalized Structures in Old Romanian", Linguistica Atlantica 33, 2, 110−122. Stati, S. 1961. Limba latină în inscripțiile din Dacia și Scythia Minor. București: Editura Academiei. Stowell, T.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
If a given piece of PLD [= primary linguistic data] is P-ambiguous, there will be at least two representations for it, each corresponding to a different grammar, i.e. representing systems with distinct parameter values" (Roberts 2007: 233). Ambiguitatea parametrică se rezolvă diacronic. 22 FOFC = Final-over-Final Constraint (v., pentru o discuție mai recentă, Biberauer și Sheehan 2013; Sheehan 2013; Biberauer, Holmberg și Roberts 2014), vezi discuția în §2.3. 23 Simbolul "t" și coindexarea din exemple marchează urma constituenților extrași (engl. t = trace

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dat naștere la formele sintetice de viitor (și condițional) din limbile romanice (altele decât româna); în structura V-AUX, auxiliarul a fost reanalizat ca afix și apoi ca marcă flexionară a verbului (Roberts și Roussou 2003: 48-58). 5 Din perspectivă diacronică, vom arată în §IV.4 că, în structurile cu dislocare a formelor verbale compuse în care subiectul se plasează între auxiliar și verbul lexical (i), nu avem a face cu ridicarea auxiliarului la C, ci mai degrabă cu poziționarea joasă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
semantic generalizations about the meanings of NOM and ACC that have predictive power" (Pesetsky și Torrego 2011: 67, n. 16). 24 Evident, situația în care substantivele atribuie acuzativ este rară; toate formele tind către armonie categorială; dualitatea categorială se rezolvă diacronic (v. evoluția diacronică a supinului la Dragomirescu 2013a). 25 Disocierea atribuirii acuzativului de atribuirea nominativului este o chestiune empirică indiscutabilă, indiferent de analiza teoretică adoptată. Am ales să preluăm ipoteza de analiză prezentată de Pesetsky și Torrego (2001, 2004, 2007

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
the meanings of NOM and ACC that have predictive power" (Pesetsky și Torrego 2011: 67, n. 16). 24 Evident, situația în care substantivele atribuie acuzativ este rară; toate formele tind către armonie categorială; dualitatea categorială se rezolvă diacronic (v. evoluția diacronică a supinului la Dragomirescu 2013a). 25 Disocierea atribuirii acuzativului de atribuirea nominativului este o chestiune empirică indiscutabilă, indiferent de analiza teoretică adoptată. Am ales să preluăm ipoteza de analiză prezentată de Pesetsky și Torrego (2001, 2004, 2007, 2011), întrucât considerăm

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
spaniola veche prezentau o gramatică dublă, cliticele pronominale putând apărea atât la stânga negației (orientare spre C) (i), cât și la dreapta negației (orientare spre I) (ii); prima opțiune, prezentă cu totul rezidual și în propoziții principale (iii), a fost eliminată diacronic. Opțiunea de cliticizare orientată spre C explică (cel puțin unele dintre) cazurile de interpolare din spaniola veche (v. și §II.1.1.2, nota 18) (exemple de la Rivero 1997). (i) si me de ti non guardase (spaniola veche) dacă mă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fața pământului și născu feciori și fete și fu muncindu-se vreme ca la doao mii de ani. (PI.~1650: 6r) 7 Ledgeway (2011: 430) descrie legea Tobler-Mussafia ca fiind "ultimately a Romance-specific reanalysis of the Wackernagel Law". 8 Schimbarea diacronică a orientării pronumelor clitice este atestată; Rivero (1997) arată că propozițiile subordonate din spaniola veche prezentau atât pronume clitice orientate spre flexiune, cât și pronume clitice orientate spre complementizator, cele din urmă fiind eliminate diacronic. Vezi, pentru detalii, §III.3

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
the Wackernagel Law". 8 Schimbarea diacronică a orientării pronumelor clitice este atestată; Rivero (1997) arată că propozițiile subordonate din spaniola veche prezentau atât pronume clitice orientate spre flexiune, cât și pronume clitice orientate spre complementizator, cele din urmă fiind eliminate diacronic. Vezi, pentru detalii, §III.3.2 (text și note). 9 Intoleranța crescândă a românei față de hiat se poate observa în linearizarea postverbală a pronumelui de acuzativ feminin singular o în contexte în care auxiliarul începe în vocală: româna veche tolerează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]