1,929 matches
-
filozofică, o aplicare a dialecticii materialiste, la studiul societății umane. Marx analizează contradicțiile capitalismului, înlănțuirea și dezvoltarea lor, transformarea contradicțiilor, din factori de dezvoltare ai capitalismului, în factori ai negării și desființării sale. El aplică la studiul formațiunii capitaliste, logica dialectică, și cu deosebire metoda ridicării de la abstract, la concret (dezvoltând-o, în opoziție cu dialectica speculativă hegeliană, nu ca producere a realului, ci ca procedeu de reproducere pe plan logic a concretului real), precum și principiul unității dintre istoric și logic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și gătește, iar Basilică Sifilică, copilul moșneag cu inima de aur, face pe lacheul coroanei britanice. Conașul se lasă servit, asta le face bine pacienților... Analize, auzi! Analizeși sinteză, creierul pe bigudiuri și stetoscopul pe punga clientului. Analizele lor: materialism dialectic. Curat materialism, murdară dialectică, cum zicea popa Marx.“ Dar nu, uite, nu. Afară soarele străluce, nu suntem decât într-o luni de aprilie, poate 3, poate 23, zi care îi aduce aminte de o fată și de un liceu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
final, cu toată probabilitatea, la un simplu inventar al avantajelor sau dezavantajelor de a fi mort sau de a trăi pe vecie, delegații religiilor s-au prezentat formând un front comun În dorința de a stabili dezbaterea pe singurul teren dialectic care Îi interesa, adică, acceptarea explicită a faptului că moartea era absolut fundamentală pentru Înfăptuirea Împărăției lui dumnezeu și că, prin urmare, orice discuție despre un viitor fără moarte ar fi nu numai blasfemie, dar și absurdă, Întrucât ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
apei din acvariu, totuși, este de ajuns să citim din nou dialogul desfășurat În cele două pagini anterioare ca să recunoaștem că și contribuția ucenicului În ale filozofiei a avut influența ei În gestația interesantei idei, cel puțin În calitate de ascultător, factor dialectic indispensabil de la socrate Încoace, cum este prea bine știut. Un lucru, cel puțin, nu putea fi negat, și anume că ființele umane nu mureau, dar celelalte animale da. În ce privește vegetalele, orice om, chiar fără să știe deloc botanică, ar recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
C’est qu’entre l’homme et la femme... chers amis... ça ne colle pas“. Se discuta despre cuplu, despre divorț ca iluzie a Legii. Preocupat de problemele mele, participam la conversație cu căldură. Ne-am lăsat târâți În jocuri dialectice, vorbind noi, În timp ce Wagner tăcea, uitând că aveam În mijlocul nostru un oracol. Și cu un aer absorbit și cu un aer prefăcut și cu un aer melancolic dezinteres și ca și cum ar fi intervenit În conversație nefiind În temă, Wagner zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste. Aparatul lor conceptual, analitic și dialectic, prezintă o logică internă, o coerență riguroasă, dar ceea ce este pus în discuție este raportul lor efectiv cu realitatea, concretă și existențială. Aceste sisteme au apărut ca un soi de mari poeme ale gândirii umane, lumi speculative închise, teorii de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se clarifică și se definește pe sine. Ea a pus bazele mentalității critice, întrucât a scos la lumină caracterul neimediat, și deci problematic, al cunoașterii; a precizat ritmul și sensul gândirii concrete și a devenirii sale, adică a clarificat natura dialectică a procesului discursiv; prin intermediul dialecticii a evidențiat legătura dintre particular și universal, caracterizând-o ca pe un raport deductiv și furnizând astfel instrumentele tehnice necesare definiției și demonstrației; în sfârșit, a adus în atenție conștientizarea sapiențială a limitei oricărei sistematizări
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este teoretizarea activității umane, în timp ce istorismul este teoretizarea devenirii istorice. Aceste acțiuni, ca și rezultatele obținute, ajung să coincidă. Chiar și elementele ce intermediază rezultatele amintite, ca și instrumentele lor metodologice, sfârșesc prin a se identifica, toate, cu rezultatele procesului dialectic, ce dizolvă orice element contemplativ noetic, asumând analitica în același proces dialectic. Acțiunea teoretică greacă se structura pe realismul obiectiv, pentru care a cunoaște însemna a vedea. Inteligibilitatea ideii condiționa procesul dialectic-discursiv iar cunoașterea dialectică surprindea raporturile universale și necesare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ca și rezultatele obținute, ajung să coincidă. Chiar și elementele ce intermediază rezultatele amintite, ca și instrumentele lor metodologice, sfârșesc prin a se identifica, toate, cu rezultatele procesului dialectic, ce dizolvă orice element contemplativ noetic, asumând analitica în același proces dialectic. Acțiunea teoretică greacă se structura pe realismul obiectiv, pentru care a cunoaște însemna a vedea. Inteligibilitatea ideii condiționa procesul dialectic-discursiv iar cunoașterea dialectică surprindea raporturile universale și necesare ce făcea inteligibilă ființa și pe care gândirea le reproducea deductiv. Acțiunea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
identifica, toate, cu rezultatele procesului dialectic, ce dizolvă orice element contemplativ noetic, asumând analitica în același proces dialectic. Acțiunea teoretică greacă se structura pe realismul obiectiv, pentru care a cunoaște însemna a vedea. Inteligibilitatea ideii condiționa procesul dialectic-discursiv iar cunoașterea dialectică surprindea raporturile universale și necesare ce făcea inteligibilă ființa și pe care gândirea le reproducea deductiv. Acțiunea teoretică modernă-idealistă se structurează, în schimb, în jurul cunoașterii ca judecată. Judecata este activitatea inițială necondiționată, ceea ce înseamnă că ea nu este dedusă; locul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
raporturilor analitice; este o totalitate articulată după anumite linii conectate organic, a căror dinamică este anticipată și constantă și de la care fiecare fenomen își primește valoarea. Primatul structurii comportă considerarea fenomenelor vieții conștiente și ale activităților culturale evoluate (cu caracter dialectic) ca fenomene secundare. Strict vorbind, antropologia structurală conduce spre reducerea umanului la impersonalitate și, în caz extrem, la mecanismul analitic al structurii. Formele de analitică în care se articulează o bună parte a gândirii contemporane și despre care am făcut
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cer să fie interpretate. Hermeneutica, filosofia interpretării, este o cale ulterioară a gândirii contemporane, o cale care, într-un fel, poate repropune exigențele unei viziuni neștiințifice, și deci unidimensionale, a lumii și astfel să răspundă câtorva instanțe esențiale ale gândirii dialectice. Interpretarea are origini și în domeniul istoriei gândirii; e de ajuns să ne gândim la Despre interpretare a lui Aristotel, dar și mai înainte, la mitul platonic. În epoca patristică s-a dezvoltat ca tehnică a interpretării textelor sacre și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fundament și abandonat faptului pur de a fi prezent, și care cere să fie interpretat. Prin această instanță hermeneutică, filosofia, în sensul tare, va putea probabil să se reîntoarcă la viață, iar analitica însăși ar putea să se deschidă referințelor dialectice. Ar putea deveni, după o expresie frumoasă a lui Paul Ricoeur, o «analitică în ascultare». Funcția maieutică a răspunsului Am putut constata că a filosofa comportă a interoga, a investiga, a cerceta, dar este la fel de sigur că a face filosofie
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
egoism, și deci, umilință. Comunitatea personalistă, ca persoană de persoane, are o vocație proprie: să realizeze acele condiții care să permită fiecăruia să fie deplin personal, adică întotdeauna el însuși. Grupul în fuziune, despre care vorbește Sartre în Critica rațiunii dialectice, constituie elementul în baza căruia fiecare om regăsește, mai mult, se realizează deplin, în dimensiunea împlinitoare a comunității. Aceasta este făcută posibilă de conștientizarea că, în experiența luptei comune pentru o serie de revendicări, oamenii nu luptă pentru interese ale
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
comune ale experienței decât din indicații pozitive. Lumea simbolică, poetică, originară a experienței hippy, spre exemplu, se configurează prin intermediul unui soi de teologie negativă. Este contestată lumea istorică pentru o revenire la un eden vitalist, recunoscut mai ales prin contrapoziția dialectică cu «tristețea sufocantă» a unei lumi organizate în jurul ideii de funcționare. Universul vitalist și emotiv ce colorează experiența hippy duce și la practicarea unei ample liturgii de ritualuri primitive, de pelerinaje și de celebrări fantasmagorice menite să genereze o experiență
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
limitele cunoașterii științifice univoce, și deci, despre activitatea îndreptată către interpretarea sensurilor complexe pe care acele limite ne ajută să le descoperim. Din profilul teoretic, punctul central este caracterul reflexiv al gândirii umane. Nici o puritate intangibilă a actului, nici o absolutizare dialectică a discursului. A gândi înseamnă a media, a reflecta: a interpreta un dat într-un context de aprofundare, a-i înțelege sensul autentic într-o a doua lectură. Această înțelegere mai profundă este ascunsă în densitatea semantică a simbolului. Interpretarea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
instrument în serviciul realității, contribuie, fără ca să vrea, la transformarea a ceea ce este pozitiv în ceva negativ și fatal». Rațiunea redusă la un cumul de relații logice, devine formalism. Momentul formalist marchează în istoria rațiunii, cum s-a spus, trecerea dialectică la noua mitologie și la consecințele ei barbare. Și asta deoarece, rațiunea formalizată este instrumentul prin care este redusă spontaneitatea omului la pura organizare funcțională. Progresul (legat de formalizare) a ridicat nivelul de trai, dar a indus omului «angoasa de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prejudecată, liberă, sinceră, va fi disponibilitatea pentru dezbatere ca și pentru o riguroasă exercitare a acesteia. Filosoful rămâne conștient de diversitatea celor două planuri amintite mai sus, nivelul transcendent al adevărului unic și cel istorico-existențial în care se dezvoltă demersul dialectic al dialogului, al confruntării, al conflictului dintre diferitele poziții, sau mai bine-zis, al interpretărilor. În acest caz, absolutul epistemologic rămâne un ideal normativ, în timp ce, ca dat interior, capătă profilul unei convingeri religioase. Viața celui care ar vrea să devină filosof
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
noastre profetice. Nu se poate separa autoconștiința de gândire. Gândirea duce la determinarea conținuturilor gândului și la exercitarea acestuia în realitatea concretă. Imposibilitatea unei determinări complete a gândirii la nivelul existențial al conștiinței umane, implică o continuă căutare în cadrul dezbaterii dialectice a interpretărilor și, în același timp, ridică problema transcendenței certitudinii-adevărului, care, pentru unii, s-ar prezenta ca o simplă exigență a vieții umane, în timp ce pentru alții se califică prin conținuturi metafizice sau devine expresia unei speranțe religioase. De ce filosofia? astăzi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mântuirii, rezultatul escatologic al istoriei cu Providența travestită în veșmintele «vicleniei rațiunii». Aceste concepte, evident transformate din adevăruri revelate, și-au pierdut totuși caracterul lor de mistere religioase, fiind complet raționalizate. Dinamismul lor intern a fost transformat într-o structură dialectică, elaborată în limitele unui anumit imanentism metafizic. Strict vorbind, sfântul Toma, ca filosof, nu este în mod necesar creștin, întrucât filosofia sa este o filosofie naturală. În schimb, Hegel este filosof creștin în sensul că conținuturile gândirii sale filosofice presupun
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cum se întâmplă și atunci când, se urmează cu fidelitate orientarea hegeliană a problemei, iar creștinismul este redus la lupta de eliberare politică. Și în acest caz, orice transcendență este epuizată în sfera temporală și în absolutizarea experienței istorice. În locul triadei dialectice se propune mobilitatea flexibilă a realității concrete, și se apelează la analitică pentru a-i clarifica conținuturile, rămânând totuși constantă transcrierea completă a adevărurilor creștine în sfera imanenței, și transpunerii urmărilor lor în sfera obiectivității etico-politice. Filosofia creștină «in dürftiger
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adevărului, de măștile multiple ale răului dar și de ancestralul chip al binelui. Plecând dinspre drama proprie, drama care-i dezvoltă o ascensiune și intensificare a profunzimii nebănuite anterior, cel damnat suferințelor de ordin spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fiind susceptibilă și de putința suspendării sau chiar anulării sale. El vede în fundamentarea transcendentă a mundaneității posibilitatea unei finalizări, a unei curmări ce ar stinge suferința sa dar și nedreptatea falsității întru răutate a majorității semenilor săi. Principiul conexării dialectice dintre bine și rău este aici privit ca semn al transcendenței active, ca simbol profetic al operării transcendente în imanent. Se speră, în acest context, că dinspre transcendență injustiția va fi anihilată, binele va fi restaurat iar răul proiectat într-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Jacob (1955), nu poate exista credință fără cult. Există și credințe cu caracter filosofic, dar ne îndoim că acestea s-ar putea numi „religii”. Cu toate acestea, prin dezvoltarea sa ordonată și, până la un anumit punct, rațională, cultul se pune dialectic în fața credinței și a pietății, în care, deseori, prevalează componenta irațională. Cu alte cuvinte, pentru a se exprima, credința și pietatea au nevoie, în mod aproape indispensabil, de cult, care, pe cont propriu, tinde să-și limiteze libertatea de exprimare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]