772 matches
-
trebui să aibă o valoare terapeutică, să ducă la eliberarea de complexe. La Sandu luciditatea devine obsesie, efort chinuitor, confesiunea întreține suferința și alimentează durerea. 5. Dialogism și dramă Oricine utilizează episoduri, ce trimit la vis, intră într-o relație dialogică. Termenul dialogic, răspunde unei probleme de literatură estetică. Istoria episodului despre vis reprezintă o istorie a dezvoltării procedeelor de structurare poetică, care apropie o serie literară de un plan mistic. În vis se creează o relație intuitivă cu un sistem
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
aibă o valoare terapeutică, să ducă la eliberarea de complexe. La Sandu luciditatea devine obsesie, efort chinuitor, confesiunea întreține suferința și alimentează durerea. 5. Dialogism și dramă Oricine utilizează episoduri, ce trimit la vis, intră într-o relație dialogică. Termenul dialogic, răspunde unei probleme de literatură estetică. Istoria episodului despre vis reprezintă o istorie a dezvoltării procedeelor de structurare poetică, care apropie o serie literară de un plan mistic. În vis se creează o relație intuitivă cu un sistem de imagini
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
modificată a fantasticului. Termenul dialogism îi aparține lui M. Bahtin (1895 - 1975) și a fost utilizat în Probleme de literatură și estetică (1975), în care reia niște idei din prima sa carte, Problemele operei lui Dostoievski (1929). Teoria structurilor despre dialogic se fixează și în lucrarea din 1946, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere, terminată în 1940 și apărută în 1965. Termenul dialogism pare dezvoltat și ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. În poetica
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
opoziție cu istorismul, determinismul, sociologismul, care au limitat literatura la reflectarea mediului ideologic și la reflectarea existenței și a vieții și au dogmatizat și absolutizat elementele ideologice de bază reflectate de artist în conținut. “<footnote Marian Vasile, M. Bahtin discursul dialogic, Editura Atos, Bucuresti, 2001, p. 14 footnote> M. Bahtin introduce o metodă nouă, dincolo de semiotică, descoperind particularitațile și formele materialului ideologic ca material semnificant, deosebind utilizarea cuvântului în poezie, de aceea termenul a fost folosit pragmatic. Pornind de la cunoștințele filozofice
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
încadrare stilistică altfel organizată decât celelalte fragmente. Cu toate că aparține aceluiași autor, microfragmentul visului stabilește în limbajul stilistic al autorului un sistem de norme separat. În acest sistem de norme este vorba de o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic, de care macrotextul nu este conștient, tot așa microfragmentul literar, ce conține visul posedă un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. În acest fel, genul de discurs al microfragmentului
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nu privește numai prin Irina, așa cum remarca Al. Călinescu, ci privește prin toți Ceilalți. Eul își impune abominabila sa dominație asupra Tu-ului, nu mai crește la umbra acestuia, ci îi transmite acestuia spaima de abis. Tu-ul ca nivel dialogic al textului este transformat într-un simplu pol retoric, într-o entitate superfluă. 6. Tehnica scrisului. Antilirism, anticalofilie, sărăcia epicului Anton Holban putea figura la fel de bine ca membru al tribului Marcel, cât și ca membru al tribului André așa cum considera
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
bețișor de abanos și cu fundulețul de mătase la capăt!” Iulian Băicuș a asociat în studiul său Dublul Narcis acest face-à main cu ochelarii care apar în textul lui Proust. Dincolo de efectul involuntar comic pasajul pune în evidență absența tratamentului dialogic al personajului și neîntrerupta manipulare de către narator a personajului. Un personaj reprezentativ pentru această abordare a naratorului romanelor la persoana întâi este orbul din restaurant: „În mâini își strânsese toată sensibilitatea. Le plimba cu repeziciune și finețe pe obiectele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
specifice visului și importanța acestora în potențarea obsesiilor eroului. Termenul “dialogism” îi aparține lui Bahtin și apare ca un răspuns la metodele pozitiviste de tip structuralist. Microfragmentul literar ce conține visul stabilește o schimbare sintactică într-o formă de discurs dialogic și conține un element polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, naratorul renunțând la orice ornamente agreabile. Autorul mărturisește
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
umane se ajunge la absurditatea ca omul să fie neutru între ființă și neființă, adică între sine, între singurul său sine posibil, și altceva“. În același timp, există riscul de a rămâne fixat întro anumită logică și a pierde sensul dialogic al filozofiei. E un mod de a gândi ce ar ține de o formă căzută a filozofiei. Unele 140 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 139. 140. relații sunt înțelese ca simple polarități neutre, iar contradicția - de fapt, contrazicerea - ajunge în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
armonizarea binelui occidental cu cel românesc, a binelui Patriei cu cel familial și a binelui Familiei cu cel personal.Toate treptele prin care Mironescu coboară în afecțiunea și stima celorlalți, până la dispariția completă din cadru, sunt parcurse în aceeași complexitate dialogică și în același joc de perspective, desfăcând și refăcând romanul. În absența unei caracterizări auctoriale supra-ordonatoare, îi revine, practic, fiecărui personaj adult și adaptat plăcerea de a râde, în sinea lui, de capul atât de serios al familiei ; de a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de piese în cari e nimerit tonul și modul vorbirei claselor mai nalte; și citirea în gura mare a romanelor cari se mișcă în acest element de viață ar putea constitui un proscholiu minunat, mai ales însă în partea lor dialogică. Forma ideală, pe care-a nimerit-o d. es. Gothe în Guillom Meister, îi dă acestui roman aptitudinea de-a putea servi cu succes în multe din părțile sale pentru un studiu cu acest scop. Dintre drame am putea recomanda
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbirea fără să vrea în ritmul iambic. O pildă bătătoare la ochi e Ifigenia lui Gothe în proză, apărută de curând în forma ei primitivă, unde avântul poetic l-a dus pe autor adesea pe nesimțite în metrul iambic. Caracterul dialogic al iambului de cinci picioare nu trebuie însă să-l ademenească pe declamator ca să dizolve cu totul caracterul ritmic. Efectul său etic, pe care noi [îl așezăm] cu deosebire într-aceea că ne transpune în genere în regiunea ideală, acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ed.) (1986), „Symposium on the life story”, Folklife Annual, pp. 154-176. Jackson, B. (1987), Fieldwork, University of Illinois Press, Chicago. Johnson, J. (1990), Selecting ethnographic informants, Sage, Newbury Park, CA. Josselson, R. (1995), „Imagining the real: Empathy, narrative, and the dialogic self”, în R. Josselson și A. Lieblich (eds.), The narrative study of lives, vol. 3: Interpreting experience (pp. 27-44), Sage, Thousand Oaks, CA. Josselson, R. (ed.) (1996), The narrative study of lives, vol. 3: Ethics and process in the narrative
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Astfel, există abordare comportamentalista, axată pe acțiunea persuasiunii sau manipulării, detectabila în modelul propagandei, perspectiva funcționalista, care insistă pe relaționarea componentelor sistemice, în special între instituțiile sociale și mass-media, perspectiva interacționistă, cu accent pe simbolistică și pragmatică în comunicare, abordarea dialogica, în care comunicarea și strategia acțiunii se ghidează după jaloanele clasice de cercetare filosofica și sociologică.11 Reducționist, dar, în același timp, uniformizând teoriile privind comunicarea politică putem spune că, în linii generale, comunicarea politică reprezintă procesul discursiv prin intermediul căruia
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
ni l-o fi furat oare Genialul Grecotei? A doua la mână: Alexandru George, polemizând cu Iorgulescul "Marii trăncăneli", căuta să evidențieze părțile bune ale lumii caragialiene. De exemplu, pornind de la frecvența faticului "Mă înțelegi?", reliefa dorința de comunicare, nevoia dialogică, urbanitatea respectivelor personagii. Proprii mei studenți, cărora le dam în relectură "Două loturi", prin 1996, regăseau acolo toate grijile insului trăitor în societatea deschisă, bașca atracția pentru unul din cele patru tipuri de jocuri recenzate de Roger Caillois, regentate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de neînlocuit. Mutațiile sociale radicale de după 1947 accentuaseră decalajul. Era o lume opusă și apusă la care apelau nostalgic și compensativ. Acest tip de evadare devenise copleșitor, o adevărată „boală” ce se resuscita în sine, pe gânduri sau se defula dialogic în familie, seara, sau în ocazionale întâlniri, ale basarabenilor împrăștiați după 1944, în mai toate regiunile țării. Amintirile timpului trecut se împleteau resuscitând nostalgii și speranțe; prindeau contur rechemate în imaginar rude și prieteni de altădată, locuri dragi tot atâtea
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
se ajunge la absurditatea ca omul să fie neutru între ființă și neființă, adică între sine, între singurul său sine posibil, și altceva“. În același timp, există riscul de a rămâne fixat într-o anumită logică și a pierde sensul dialogic al filozofiei. E un mod de a gândi ce ar ține de o formă căzută a filozofiei. Unele 140 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 139. 140. relații sunt înțelese ca simple polarități neutre, iar contradicția - de fapt, contrazicerea - ajunge în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
logica vaselor comunicante ce permite circulația atâtor teme și obsesii dinspre literatură înspre acest domeniu al prozei grafice. Atunci când se desprinde de tentația ilustrării naive a unor aventuri sângeroase și decebrate, atunci când se încarcă de o energie culturală intertextuală și dialogică, banda desenată este capabilă de a produce nu doar obiecte ale imaginației, ci și autentice mituri moderne. Tintin, Blake și Mortimer, Corto Maltese sunt tot atâtea ipostaze ale unei vocații creatoare de mitologie recuperabile în banda desenată. Hainele umile nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vrem să fim doar trași de limbă la alegeri, vrem să insti tuim un limbaj al comunicării sociale comune și permanente. Iar acest „limbaj” nu este apolitic, ci îl refuză doar pe cel hegemonic al politicianismului, pentru a recuceri spațiul dialogic al politicului. Apolitizată prin dispreț și blazare, această nouă generație revine la politic, dar învățînd pe cont propriu Limba gîndirii critice, din care visează să facă noul suport al jocului politic în România și prin care înțelege să-și afirme
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin el atât vorbirea personajelor, cât și pe aceea a naratorului, este principala sursă a umorului la Creangă. El este în același timp și una dintre modalitățile esențiale prin care eroii basmelor sunt individualizați. Poveștile lui Creangă au o structură dialogică specifică, ceea ce le dă o mare putere de reprezentare scenică. Spre deosebire de creatorul popular de basme, care e interesat mai curând de latura epică, de evenimențialul în sine, Creangă manifestă o preferință netăgăduită pentru plăcerea de a reda întâmplările prin dialog
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
creat, se producea o confuzie periculoasă nu numai în rândul credincioșilor ortodocși români, la nivelul modalității de percepție a spiritului Ortodoxiei, dar și în rândul lumii creștine, consecințele directe ale acestei practici patriarhale fiind, practic, incalculabile, mai ales în contextul dialogic dintre Ortodoxie și Catolicism 16. Simbolistica gestului patriarhal, prin arborarea mănușilor roșii, nu presupune numai mărturisirea indelebilă a inferiorității Ortodoxiei, ci și o schimonosire a Apusului catolic, unde astfel de însemne au o semnificație precisă, "peste care nu se poate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate intra într-o relație dialogică cu Divinitatea. De fapt, întreaga Tradiție subliniază importanța creării unui astfel de trup prin practica isihastă a rugăciunii minții și a inimii care să relaționeze cu Puterea divină, în vederea desăvârșirii și atingerii treptelor de sfințenie. Revoluția spirituală trebuie să plece
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
face fără ajutorul Duhului Sfânt. Ea este a doua treaptă a urcușului duhovnicesc"4. Puterea soteriologică a rugăciunii inimii și a minții revelată de Sfântul Maxim Mărturisitorul 5 apare și în gândirea lui Evagrie Ponticul, în sensul stabilirii unui mediu dialogic autentic cu Divinitatea, rugăciune ipostaziată drept urcușul minții spre Dumnezeu 6 Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind prin pilde despre Împărăția Cerurilor, o aseamănă cu o comoară ascunsă în țarină pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, și de bucuria
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
revelarea unor virtuți creștine: cinstea, onoarea, dragostea, curățenia, dreptatea și, de ce nu, Adevărul majusculat, fundamente indiscutabile ale refacerii spirituale individuale și colective. Cât timp omul va fi conștient de faptul că miza existenței sale este sotiria sau sympathia colectivă, mântuirea, dialogicul dintre Creator și creatură va funcționa în sensul acelei revoluții spirituale individuale. Revoluția spirituală reprezintă oportunitatea de refacere a unei națiuni distruse de o doctrină ateistă, precum și asigurarea permanenței esenței ontologice în contact cu Transcendența, a mijlocirii relației dintre scara
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
precum: Pr. Arsenie Boca, Pr. Ilie Cleopa, Pr. Ilarion Argatu, Pr. Sofian Boghiu, Pr. Paisie Olaru, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Justin Pârvu și mulți alții, au întreținut flacăra vie a credinței ortodoxe și care, prin practica lor isihastă, au conferit dialogicului, la un mod teandric, valoarea supremă a conlucrării harice dintre Dumnezeu și om. La nivelul discursului subversiv, de factură elitistă, se cuvine să amintim și cazul filosofului Constantin Noica care, în buna tradiție a Maestrului său, Nae Ionescu, a creat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]