7,137 matches
-
face DACIA MARE (chiar mai mult decat România Mare...!!!) este un scop atât de sfânt pentru români, încât numai Mihai Viteazul ori Crăișorul Horia au mai putut să viseze și să-și pună visul pe firul tăișului spadei... Dar, firește, Diavolul te va umple de bale, ca măcar să te spurce, dacă nu-ți poate opri lucrarea cerească: „nebunul”, „sifiliticul„... - si asta pentru dezvăluirea afacerii „regale” („AFACEREA STROUSSBERG„, cu căile ferate...), pentru dezvăluirea „cârpelilor” liberale, cu „steagul Domnului Tudor„: „țin’te pânză
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
convenit dinainte de începerea bachanalei criminale și iresponsabile... dinaintea deșucherilororgiasticei dezlănțuiri a demonilor sabatici) să curme suferințele celui de pe Cruce... Numai că, pe Golgota, s-a folosit sulița, pe când în cazul lui Socrate și al Aminului - otravă...Orbii și smintiții de diavol! Ei nu-și dau seama că abia MUCENICIA, care i-a distrat atât de copios, este semnalul DIN CERURI al începutului lucrării mistice, de deasupra și de dedesubtul conștiinței celor orbiți de jocul dement al lumii, aflate în mijloc de
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
mănăstire a fost hirotonit diacon, și-a făcut studiile, iar după ce le-a terminat, patriarhul l-a numit consilier patriarhal la Cairo. În 1889, a fost hirotonit mitropolit pentru cetatea Pentapole, însă lucrul acesta nu a durat mult. Cred că diavolul a dezlănțuit o teribilă luptă cu el prin cei apropiați, prin frații lui și a trebuit să se întoarcă la Atena în 1890, sărac lipit pământului și să încerce să își găsească un loc acolo. A primit dreptul de a
Preotul Vasile Gavrilă: “Sfântul Nectarie Taumaturgul, omul care a trăit ca un înger în trup” [Corola-blog/BlogPost/93687_a_94979]
-
În spatele lor stă însă Dumnezeu. - Sfinții Părinți ne învață că atunci când încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim. - Împăcat cu mine, împăcat cu oamenii, împăcat cu Dumnezeu.Ce să-mi mai doresc în plus? - Împotriva lui Dumnezeu nu luptă decât diavolul și oamenii pe care a reușit să-i atragă de partea sa. - Dumnezeu se ascunde în faptele bune ale oamenilor. - Orice depărtare de Dumnezeu duce iremediabil la suferință și la moarte. - Sfârșitul lumii nu depinde atât de Dumnezeu cât de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
În spatele lor stă însă Dumnezeu.- Sfinții Părinți ne învață că atunci când încetăm să ne rugăm, începem să păcătuim.- Împăcat cu mine, împăcat cu oamenii, împăcat cu Dumnezeu.Ce să-mi mai doresc în plus?- Împotriva lui Dumnezeu nu luptă decât diavolul și oamenii pe care a reușit să-i atragă de partea sa.- Dumnezeu se ascunde în faptele bune ale oamenilor.- Orice depărtare de Dumnezeu duce iremediabil la suferință și la moarte.- Sfârșitul lumii nu depinde atât de Dumnezeu cât de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
Sigma. Doar de acolo puteați învăța asemenea neconcordanțe cu adevărul istoric și, zău, ați derapat rău! Nu știu în numele cui vorbiți, adresându-vă prin persoana a I-a plural și nici cine v-a delegat în postura de avocat al diavolului. Știu însă o întâmplare din viața lui Constantin Tănase, pe care v-o povestesc spre luare-aminte: cineva, dorind să facă o glumă (de prost gust) l-a ironizat pe marele artist printr-o epigramă aluzivă la mărimea nasului lui Constantin
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
ale cărților războiului era aspirația sa, răbdarea și temeinicia, ritualul său intelectual de la Ziua cea mai lungă, Ultima bătălie, Un pod prea îndepărtat de Cornelius Ryan, la Camarazi de război de Stephen Ambrose, Oamenii monumentelor de Robert M. Edsel, Alianța diavolilor de Roger Moorhouse, Nach Paris! de Louis Dumur și plănuita ediție a cărții lui Stephan Ambrose Cetățeni și soldați, trezind spiritul, cu noblețea cu care doar cărțile reușesc. Exclama un personaj din proza lui Mircea Eliade, în acest sens: Am
Comemorarea lui Nicolae Dan Cetină la PUNTI DE LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93194_a_94486]
-
unui colegiu spiritual: Rugul Aprins cu mari personalități ale spiritualității ortodoxe românești, activitate pe care a continuat-o și la Sihăstria Neamț. În 1958 este din nou arestat și încarcerat la Aiud. În urma torturilor care l-au înspăimântat și pe diavol, Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost ucis la 17 Nov. 1962. Vina? Aceeași: credința și iubirea de Dumnezeu și de Neam! Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost și este slova de foc a logosului dumnezeiesc, care a întrupat în constelații Rugul Aprins
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
episod face pereche socială și narativă cu acela al reușitului coleg ce devine unul din gazetarii din suita permanentă a Odiosului. În ambele "cazuri"se cuvine semnalată grija autorului de a nu da numele celor care au semnat pactul cu diavolul; nu e vorba doar de simpla discreție, ci și de o cunoscută metodă de generalizare la care apelează proza, știind că regimul totalitar are forța de a compromite milioane de ființe, de a macula conștiințe, de a corupe și nărui
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
Reținusem și amănuntul că documentele, fiind vârâte pe sub stofa neagră, aceasta făcuse un pliu dedesupt... în aceeași clipă, mă gândisem că poate și în infern există asemenea posturi mascate, condamnații să nu vadă cu cine au de-a face, - cu Diavolul-șef. Așteptam de vreun sfert de oră. Ceilalți trecuseră cu toții dincolo. Numai pe noi ne opriseră. într-o germană de școală, cum recitam în liceu la Brașov poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
fost un an fast în care i s-au publicat peste o sută de articole. întoarcerea din rai trebuia să fie cel de-al treilea volum al ediției critice îngrijite de mine și de Mihai Dascal. Primul, Israel și apele diavolului, fusese tipărit în 1994, cel de-al doilea, Maitreyi în 1996. Dar Editura Minerva a fost privatizată și nu mai e interesată de editarea cărților lui Eliade, comilitonul meu a trecut în lumea umbrelor, așa că m-am hotărât să creionez
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
tulburător pe care ți-o lasă lectura acestui roman se datorește atmosferei și lumii ce zugrăvește sau artei scriitorului." (Opere, vol. 7, p. 37.) Șerban Cioculescu - deși aflat pe poziții ideologice diferite față de Eliade - a elogiat atât Isabel și apele diavolului, cât și Maitreyi. Cronica literară a întoarcerii din rai debutează și ea cu superlative: "Dl Mircea Eliade este cineva prin talent, inteligență și cultură (termeni care nu se exclud, dar nici nu se întrunesc laolaltă obișnuit." (Adevărul, 11 martie 1934
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
apolinice și dionisiace, de la Schoppenhauer - vesele și triste, de la Riemann - masculine și feminine, de la Greimas - narative și contemplative, iar odată cu Renașterea vorbim de muzici angelice și muzici diabolice. Dar cum se face că o muzică poate avea ceva din sufletul diavolului? Cum de o artă atât de dragă îngerilor s-a mânjit cu însemnele Necuratului? Dacă e să ne luăm după Denis de Rougemont, cel care, dezvoltând o intuiție baudelairiană, afirma că „scamatoria diavolului nu i-a reușit niciodată mai bine
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
o muzică poate avea ceva din sufletul diavolului? Cum de o artă atât de dragă îngerilor s-a mânjit cu însemnele Necuratului? Dacă e să ne luăm după Denis de Rougemont, cel care, dezvoltând o intuiție baudelairiană, afirma că „scamatoria diavolului nu i-a reușit niciodată mai bine decât în epoca contemporană” (Partea Diavolului, trad. Mircea Ivănescu, Ed. Anastasia, București, 1994, pag.11), atunci e clar că o felie consistentă din muzica secolului 20 s-a desacralizat în așa măsură încât
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
de dragă îngerilor s-a mânjit cu însemnele Necuratului? Dacă e să ne luăm după Denis de Rougemont, cel care, dezvoltând o intuiție baudelairiană, afirma că „scamatoria diavolului nu i-a reușit niciodată mai bine decât în epoca contemporană” (Partea Diavolului, trad. Mircea Ivănescu, Ed. Anastasia, București, 1994, pag.11), atunci e clar că o felie consistentă din muzica secolului 20 s-a desacralizat în așa măsură încât a etalat doar camuflajul ei profan, pierzând în bună măsură conștiința dimensiunii metafizice
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
fel de revoltă luciferică la consolidata desăvârșire a marii muzici renascentisto-baroco-clasice, delimitată liber și ferm de escaladele demonice. Georges Minois (autor care crede, culmea, că „Dracul este un mit căruia i-a trecut timpul”) are totuși o viziune suprarealistă a diavolului, ieșită cumva din negura unui ev mediu ahtiat după hiperbole, anticipând genul actual al monștrilor robotizați, excesiv de sonori. Aici în care se amestecă diavolul creștin, golemul iudaic, androidul anglo-saxon, toate într-o formulă ritmico- melodică asistată de ordinator: „un animal
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
că „Dracul este un mit căruia i-a trecut timpul”) are totuși o viziune suprarealistă a diavolului, ieșită cumva din negura unui ev mediu ahtiat după hiperbole, anticipând genul actual al monștrilor robotizați, excesiv de sonori. Aici în care se amestecă diavolul creștin, golemul iudaic, androidul anglo-saxon, toate într-o formulă ritmico- melodică asistată de ordinator: „un animal cu adevărat înspăimântător, atât prin mărimea exagerată a corpului său, cât și prin cruzimea sa; forța îi stă în șale, iar virtutea în buric
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
ca un cedru, nervii genitali sunt contractați, oasele îi sunt ca niște țevi, iar cartilajele ca niște lame de fier... Colții săi inspiră teamă, corpul său parcă ar fi din metal, plin de solzi așezați unui peste altul...” (Georges Minois: Diavolul, trad. Adrian Ene, Ed.Corint, București, 2003, pag.63). Parcă ar fi personajul central al unui videoclip rock ori eroul unui happening sau teatru instrumental. Nu de puține ori dracul alias Aghiuță, alias Michiduță, alias, Nichipercea, alias Sărsăilă, alias Scaraoțchi
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
climatul literar dominat de normele optimiste ale realismului socialist. Fără să fie ceea ce s-ar putea numi o reușită cap-coadă, romanul Atrium spune multe despre calitatea morală a autorului său, Norman Manea. Un autor care nu a făcut "pactul cu diavolul". A spus în cărțile sale exact ceea ce a avut de spus, iar în momentul în care nu a mai putut să o facă a ales calea exilului. Prin prisma acestei experiențe, nu foarte comune în anii comunismului, chiar și afirmațiile
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
privirile lor și ale noastre, din nimic, dintr-un covor strîns la mijloc într-o movilă și cîteva lumînări, Nekrosius face un cîmp fumegînd, un cîmp de luptă ca un sfîrșit de lume, ca un abis populat de duhuri, de diavoli, de moarte. Ideea supravegherii, a martorilor complici este prezentă în toate cele trei spectacole. Și în "Hamlet", și în "Othello", există permanent un plan secund în care joacă tăcerea. Personajele cheie sînt pe scenă mereu împreună, chiar dacă au sau nu
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
prim impediment - poetul nu are capacitatea plastică de a figura Răul, pe care îl stilizează și simplifică în felul în care procedează cu Binele. Ambele forțe, energii, teritorii sunt reproiectate naiv, cu un rafinament de carte poștală ilustrată. Îngerii și diavolii apar și dispar fără să lase vreo urmă în conștiința sau sensibilitatea lectorului; precum acele personaje translate din Biblie, dar vidate de conținut și cu trăsături convenționale, din lirica pe stoc a gândiriștilor. Schematică, simplistă este și reprezentarea omului rău
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
două, o modalitate flexibilă de a le observa, disocia, reintegra. Să citim această excelentă scenă a întâlnirii din tren, între colonelul Vasile Chiriță, fostul anchetator al lui Ilie Cazane, și un ins care seamănă cu ministrul Justiției, fiind în fond Diavolul: "- Puteți să dormiți chiar de-acum. Recuperați. Trenul trecu peste un grup de macazuri, iar omul care semăna cu ministrul Justiției săltă ca dezarticulat și clănțăni din dinți. Părerea mea este că oboseala naște în capul omului tot felul de
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
impulsul inițial îți împrumută destulă energie pentru a urmări ideile cărții pînă la capăt, și asta chiar dacă ele, judecate în raport cu zona agitației cotidiene, țin de un univers radical diferit. Cînd vorbești despre arborele sefirotic, despre simbolismul crucii, despre relația dintre diavol și simbol, despre ipostazele manifeste și nemanifeste ale ființei divine sau despre cele trei gune ale omului, cînd atingi așadar astfel de teme, e limpede că te așezi în zona puțin frecventată a culturii de nișă aristocratică. Dar să revin
În jurul lui Guénon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8415_a_9740]
-
al Radiodifuziunii a fost alcătuit din lucrări reprezentative ale repertoriului violonistic și cameral, pe care Enescu însuși le-a cântat cu mare succes pe marile scene ale lumii. În deschiderea recitalului, Gabriel Croitoru și Horia Mihail au interpretat Sonata „Trilul diavolului” de Giuseppe Tartini, capodoperă a genului, considerată de-a lungul timpului, grație inovațiilor aduse în tehnica instrumentului, o probă de încercare pentru violoniști. De la primele sunete, publicul a fost fascinat de frumusețea și noblețea sonorității violonistului, care a reușit să
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
bazează pe tehnica autoreferențialității (valabilitatea unei idei dispare în momentul în care e aplicată asupra ei înseși) sau pe schimbarea contextului. De pildă, logica argumentului ontologic, atunci cînd nu este aplicată în cazul existenței lui Dumnezeu, ci în cazul existenței diavolului, își arată imediat precaritatea: "Sfîntul Anselm de Canterbury a propus în secolul al XI-lea faimosul argument ontologic pentru demonstrarea existenței lui Dumnezeu. Conform acestui argument, pe care îl vom expune într-o formulare ceva mai rafinată decît cea a
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]