654 matches
-
piardă umbra, partea lor cea mai de preț, își pot vinde sufletul"58. Învestite, în mod aproape miraculos, cu o aură specială, pe care Marco Cugno o numește, umbră, adică o inimă ascunsă, aflată în stare latentă, pe care doar dibăcia artistului o poate readuce la viață, făcând-o să pulseze, în ritmul propriu, cuvintele nu pot fi transpuse în idei, fără intervenția sensibilului. În lipsa emoției, simpla lor formă, oricât de frumoasă, devine aridă de sens, de aceea "tocmai utilizarea cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Vorbim, astfel, despre o deconstrucție interioară, la nivelul propriilor toposuri poetice, realizată prin intermediul vârstelor. Deși considerată de Alexandru Piru ca făcând parte din cel de-al doilea val al Generației '6041, Ana Blandiana, fire inteligentă și sensibilă totodată, folosește cu dibăcie întreg arsenalul pus la dispoziție de neomodernism, apropiindu-se în egală măsură atât de modernitate, cât și de postmodernitate 42. Spre exemplu, iubirea, privită ca o "chintesență a năzuinței umane spre împlinirea de sine (...) văzută, în permanență, ca salt din
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
căință. Dar cine să-și deschidă inima uscată? Cine să-și plece fruntea? În orice caz, nu procleții pe care Dumnezeu, din rațiuni abisale, îi rabdă pînă cine știe cînd. Nu turnătorul, nu torționarul, care n-au remușcări, ci numai dibăcia mistificării. Ce să faci cu "adevărul" lor? Și ce e trist, îngrozitor de trist, este că și adevărul victimelor apare uneori înnegurat, căci viața, nu-i așa, își are complicațiile ei. E bine însă că bieții foști-oameni își doresc să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ridice salariile, care totuși nu vor aduce nici un folos lucrătorilor, căci vom face să se nască în același timp o scumpire aobiectelor de primă necesitate, datorită, vom spune noi, decăderii agriculturii și decăderii creșterii animalelor; mai mult, vom săpa cu dibăcie șiadânc izvoarele producției, obișnuind pe lucrători cu anarhia și cu băuturile spirtoase, și totodată luând măsurile posibile pentru a exila de pe proprietățile funciare pe creștinii inteligenți. Pentru a face ca situația să nu fie văzută, mai înainte de momentul cuvenit, sub
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
sau sentințelor. În privința divinației remarcăm că, deși există o tendință de a scientiza domeniul (mai ales în cazul astrologiei), se păstrează totuși cadrele tradiționale ale retoricii. Mulți dintre cei care au trăit experiența unei ședințe de divinație recunosc o anume dibăcie a prezicătorului de a domina relația ce se instituie între cei doi actori. Dincolo de gestică, mimică și limbaj, unii prezicători stăpânesc destul de bine și arta retoricii. Grație acesteia ei reușesc să mențină viu interesul clienților, să manipuleze și/sau să
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
aceste state au pornit pe calea instabilității fiind demolate din interior de economii șubrede, conflicte naționaliste, grupuri de interese interne sau externe, imaturitatea clasei politice ca și a vieții politice în general. Altele, cum este cazul Malaeziei, au profitat cu dibăcie de oportunitățile oferite de peisajul politico-economic al globalizării (reușind să creeze ceea ce numim astăzi „miracolul malaiezian” alături de Coreea de Sud, Hong-Kong și Singapore). Malaezia reprezintă al patrulea tigru al economiei sud-asiatice. În această țară indicele de sărăcie a populației a scăzut de la
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
presupus, limitîndu-mă la examinarea surselor scrise. În 1897, ziua de 10 Mai îi prilejuiește elogierea mărețelor realizări și a conducătorului iubit în ziarul conservator Epoca: "...nu puțin a contribuit la realizarea acestui bine concursul superioarei inteligențe, prudenței totdeauna deștepte, înaltei dibăcii politice a regelui Carol I" iar în 1906 încredințează lui Missir sincerele sale elogii pentru "strălucitele progrese ale națiunii române, pe toate terenurile vieții politice, sub înțeleapta domnie de patruzeci de ani a lui Carol-cel-Mare". Involuntara și sinistra expresivitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să-și stăpânească pofta de bani”945 , pretinzând a-i fi lui Andreuccio soră vitregă. Dovedește o imaginație bogată, dar și o forță persuasivă, văzându-și realizat visul. Este o donna demonicata malefică în intențiile ei, pe care reușește cu dibăcie să le materializeze, dar pierde din valențele pozitive pe care le dobândeau alte personaje din aceeași tipologie, datorită rapacității de care dă dovadă, urmărind doar finalitatea îmbogățirii personale, abuzând de încrederea și credulitatea celorlalți. Orgoliul și minciuna sunt alte păcate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în gând statutul propriu și nu acționează. Pandar este cel care reușește, cu viclenie, afișând dragoste și devoțiune, să-i câștige încrederea și astfel să o conducă, să o arunce efectiv în această poveste de dragoste mai mult regizată cu dibăcie, decât trăită cu pasiune. Pandar, în calitate de unchi, și nu de verișor, ca în poemul italian, își va impune autoritatea masculină dominantă, fiind înzestrat cu mai multă forță persuasivă. Deoarece Cresida nu mai are soț, și nici tată, este firesc ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al unei vieți pline nu numai de speranță, ci și de o responsabilitate a existenței: „Orice zi trebuie orînduită ca și cum ar fi ultima” (P. Syrus). * „Nu există pe lume decît două feluri de a te ridica: ori prin propria ta dibăcie, ori prin prostia celorlalți.” (La Bruyère) Din păcate, „dibăcia” are Însă nu numai o dimensiune intelectuală, ci și una morală (fapt ilustrat de situația celui care Înțelege să speculeze În favoarea sa credulitatea/naivitatea altuia). * „Cine se servește singur e mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și de o responsabilitate a existenței: „Orice zi trebuie orînduită ca și cum ar fi ultima” (P. Syrus). * „Nu există pe lume decît două feluri de a te ridica: ori prin propria ta dibăcie, ori prin prostia celorlalți.” (La Bruyère) Din păcate, „dibăcia” are Însă nu numai o dimensiune intelectuală, ci și una morală (fapt ilustrat de situația celui care Înțelege să speculeze În favoarea sa credulitatea/naivitatea altuia). * „Cine se servește singur e mai bine servit.” (Ch.G. Etetienne) Pentru că numai tu poți fi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cele prin care poți fi liniștit.” (P. Syrus) Recomandarea aceasta se impune nu numai prin Înțelepciunea ei, ci și pentru motivul invocat de Solon: „Totdeauna vine, În cele din urmă, pedeapasa”. Conformism, oportunism atitudinal „Parveniții sînt ca maimuțele, avînd aceeași dibăcie ca ele; te uiți la ei de jos În sus, le admiți agilitatea la cățărat; dar cînd ajung la culme, nu mai vezi decît părțile lor rușinoase.” (H. de Balzac) Mediocritatea ajunsă sus, prin impostură, lasă, pînă la urmă, să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o mai fac astăzi. Dar despre el, într-un episod viitor. Învinșii lui sunt mult mai interesanți. Dan Cârlan este, neîndoielnic, un politician versat și abil, care a crescut constant în ultimii ani și care și-a cizelat cu destulă dibăcie imaginea și discursul. Prezent în media, cu activitate parlamentară foarte bună, cu câteva proiecte începute pentru Iași, el părea destinat unei cariere politice de lungă durata și încununată de multe succese. Ce anume însă i-a fost fatal e destul de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-a bazat ascensiunea domnului Cârlan în PD? Cred că, în principal, dincolo de recunoscutele sale calități de om politic (viclenia, capacitatea de comunicare, lipsa de scrupule), principala sa abilitate, cu care l-a eclipsat pe Dan Constantin Vasiliu, a fost dibăcia de a "convinge" oamenii de afaceri locali sau regionali să dea bani la partid. E nevoie pentru a reuși în politică de sume impresionante și, în lipsa providențialei mătuși Tamara, mijloacele de a le obține sunt relativ puține și, toate, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de facto ceea ce nu era prevăzut de jure, dar și atunci când conformarea riguroasă la reguli comun asumate ne-ar aduce un spor de credibilitate și ne-ar stabiliza viitoarele poziții de negociere. Putem deci spune, fără tăgadă, că nu totdeauna dibăcia de a răsuci ceea ce părea net și clar asumat ne este de folos. Mai ales în politică! Acum o sută și cinzeci de ani, însă, abilitățile de negociere ale elitei moldovene cu cea valahă și canalele de organizare și susținere
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prin intermediul Europei Libere erau mai curând percepute în țară drept un pigment exotic, amintire a unui timp revolut, un fragment resuscitat din cartea de istorie al cărui potențial subversiv era, din nefericire, mult mai scăzut decât colindele pe care, cu dibăcie, le transmiteau angajații secției românești ai acestui post de radio, excepțională armă de propagandă și luptă împotriva comunismului, inteligent finanțată de americani. Colindele erau de fapt interzise de comuniști pentru potențialul lor "obscurantist", care îi împiedica pe oamenii acelei Românii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
adică să ne facă atenți și interesați de ea, unei lumi care nu părea a fi demnă de curiozitatea creatorilor. O lume a oamenilor obișnuiți, cu dramele, cu complexele, cu tandrețurile sau suferințele lor. O lume scoasă la iveală cu dibăcie, prin ochiurile unei urzeli textuale aparent foarte puțin elaborate, dar care, la o privire mai atentă, te poate pune pe gânduri. Dar sper că nu vă așteptați de la mine să mă apuc acum de critică literară și să vă dezvălui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lucruri fac parte dintr-o uriașă operațiune de manipulare mediatică stârnită de oamenii președintelui pentru a atinge un scop care, mie unuia, nu-mi este clar deloc. Marota eroului care lupta cu Moscova, lansată de Ceaușescu cu mult mai multă dibăcie și profesionalism, e azi complet răsuflată. Din planurile mărețe (cum spuneam, "din cuțite și pahară") legate de Strategia Mării Negre s-a ales, cum era și firesc, praful și ar fi cazul, la acest subiect, să pună mâna consilierii domnului președinte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lansase deja cu producții naționaliste în care refăcea, după indicațiile Comitetului Central și ale secției de propagandă a PCR, narațiunea oficială asupra trecutului. Trebuie însă spus că efortul său era în sine abil și că producțiile sale copiau, cu mare dibăcie, tehnici și mijloace hollywoodiene profitând de ausweiss-ul partidului și de faptul că publicul era în necunoștință de cauză, lipsit fiind de filmele originale, care nu se difuzau la noi, astfel încât faima domnului Nicolaescu a crescut rapid aici, în spatele Cortinei de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stabilitate, impersonale, să primeze: legea să fie pentru toți, deficitul bugetar să fie limitat prin Constituție, parlamentarii să nu îndrăznească, nici măcar în vis, să-și amnistieze complicii, instituțiile statului să fie funcționale și să-și facă datoria, indiferent de "carisma", dibăcia, vizibilitatea sau susținerea financiară a președintelui. Care n-are decât, din partea mea, dacă își asumă onest treaba lui de reprezentare și de echilibru în societate, să-și vadă discret și de problemele lui de alcov. Nu mai vreau "toți în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ci de iscusința cercetării neîncetate a realității, fără a privilegia propriul sine și, în mod deosebit, propriile angoase și frici. Mărturia Sf. Paul, «în picioare, în mijlocul Areopagului», nu dă dovadă doar de o mare forță, ci și de o rară dibăcie, iar această dibăcie nu este valabilă doar pentru «atenienii» din toate timpurile, ci și pentru ucenicii care încearcă să intre «în adevăr», acceptând să fie cernuți întru «veritate». Primul aspect pe care-l subliniază apostolul Paul în Areopag este această
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cercetării neîncetate a realității, fără a privilegia propriul sine și, în mod deosebit, propriile angoase și frici. Mărturia Sf. Paul, «în picioare, în mijlocul Areopagului», nu dă dovadă doar de o mare forță, ci și de o rară dibăcie, iar această dibăcie nu este valabilă doar pentru «atenienii» din toate timpurile, ci și pentru ucenicii care încearcă să intre «în adevăr», acceptând să fie cernuți întru «veritate». Primul aspect pe care-l subliniază apostolul Paul în Areopag este această constatate: «Din tot
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de un ritm al schimbării în fața căruia este greu să ții pasul, este nevoie, mai degrabă, de o reformatare decât de o reformă. Între acești doi termeni - unul antic, iar unul post-modern - se află termenul, prietenos și modest, plăsmuit cu dibăcie de Ioan al XXIII-lea: aggiornamento (actualizare). Actualizarea voită și promovată de Conciliul Vatican al II-lea nu se identifică cu stilul tradițional al «reformei». Ideea de reformă presupune, de obicei, ideea recuperării și a restaurării unui elan al trecutului
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care ne-ar putea constrânge să-i ținem în viață cu orice preț și uneori în mod patetic, ci ca un patrimoniu pe care trebuie să-l admitem cu gratitudine și pe care trebuie să-l administrăm cu inteligență și dibăcie. Ar fi bine să începem să ne gândim în termeni de «carismă regenerabilă», pentru a nu cădea în ispita de a reanima în mod artificial carismele care și-au trăit viața și nu mai au un impact profetic asupra istoriei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
genericul de medaliile Șaraga. Menționăm că medaliile Șaraga sunt pline de semnificații patriotice, că inițiatorii discern din noianul de personalități și fapte pe cele mereu prezente în inima și mintea neamului în care se integraseră editorii, că uneori găsesc cu dibăcie prilej de a pomeni de ele. Ilustrative în acest sens ni se par medalia oficială a Iașului, prilejuită de aniversarea dinastiei în 1906, care susține ideea latinității limbii și poporului român, precum și medalia închinată lui Cuza Vodă la 40 de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]