704 matches
-
timp; apoi i-am văzut și i-am auzit. MACABEUS (Pentru sine.): Putorile! (Pauză.) PARASCHIV: N-o să mai avem apă. MACABEUS (Furios.): Apă! Parcă fără apă... PARASCHIV: N-o să mai avem apă și mâncare. (Pauză.) Eu cred că ne-au dibuit. MACABEUS: Eu nu cred. PARASCHIV: Eu cred. MACABEUS: Eu nu cred, Poa’ să fie unu’ care s-ascunde. PARASCHIV: Vax. MAOABEUS: Ce? PARASCHIV: N-ai de unde să știi. MACABEUS: Ce? (Pauză.) Mă duc să văd. PARASCHIV: Te rade. MACABEUS (După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
liniște Încropită la vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea o stranie, o inexplicabilă Încordare. Privirea i se Îngustase, ochii, de un cenușiu mineral, Încremeniseră imobili În așteptare, În timp ce mâna dreaptă părăsi brațul fotoliului, Înaintând au ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de aceea am reușit să sesizez că pleoapa stângă i se zbătea uneori În reprize scurte, dar violente,urâțindu-i fața și dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
abatelui Saunière, În speță -, Îi are ca autori pe Claire Corbu și pe Antoine Captier. Prima este fiica lui Noel Corbu, iar al doilea, cine credeți că ar putea fi? Întrebarea suna a ghicitoare, dar nu era. Am Început să dibui prin memorie un răspuns. - Parcă un nepot sau ginerele lui, cam așa ceva... - Exact: ginerele lui. Dar nu numai atât, ci și, țineți-vă bine, fiul clopotarului care susținea pe toate drumurile că Bérenger Saunière se Îmbogățise datorită lui! Ca să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca tine? Apropierea de el Înseamnă sfârșitul, Înțelegi? Kaput! Aleluia! Ăsta ar fi adevăratul sfârșit al lumii! Fără recurs și fără amânare, neîndurător și definitiv. Șansa noastră este nedesăvârșirea noastră, nu pricepi? Atât timp cât rămânem În termenii și granițele ei, cât dibuim fără să găsim, experimentul merge mai departe și viața pe Pământ odată cu el, pentru că Ceilalți au Încă nevoie de noi. În clipa În care le vom arăta calea spre desăvârșire, scopul final al experimentului va fi atins, iar noi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a indus o spaimă nouă: dacă se termină piatra? Pe asta n-o mai verificasem la plecare. Și tot așa... Vreau să spun cu chestiile astea că, În momentul când am ajuns În fața ușii gigantice pe care, până la urmă, o dibuisem, eram destul de zdruncinat și de nervos. Adaugă Încărcătura emoțională inerentă - mă aflam la câțiva pași de peștera lui Ali Baba... figurativ vorbind, se-nțelege, nu mă refer la fanteziile cu comori ale Evelinei -, mai adaugă tracul și stinghereala provocate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încercând să descopăr pe fizionomia ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție. Era puțin probabil să fi dormit dusă și să nu-și fi imaginat că, În timpul nopții, Îmi bătusem capul, străduindu-mă să dibuiesc cine mi-a furat pistolul, și nu credeam că mă considera atât de subțire la cerebel Încât să excludă posibilitatea de a mă fi apropiat de răspunsul corect. Dincolo de șocul provocat de concluzia la care ajunsesem În urmă cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este străpuns câteodată, în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O priveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de beteuri, dar le avea în diplomat. L-am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo. Am dat să-i deschid servieta, proptită între burțile noastre. Ținea plasa cu albitură și geanta mea, studiind concentrat cum mă chinuiam să dibui deschizătorile diplomatului. Văzându-mă cum trag de clapele acelea care refuzau să se deschidă, dintr-odată s-a pornit: „Aoooleeeoooo! Hoții! Miliția! Jaf! Jaf! Jaf! Prindeți asasinuuuuu!“. Nici n-am apucat să-i dau una peste gură că a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de gătit, șase dulăpioare agățate în perete pentru vase, șase rânduri de oale... Ascultă zgomotele din casă apoi începu un joc ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o unealtă perfectă de care se serveau cei ce dirijau destinele noastre. Ai dreptate. Nu era singurul vinovat. În spatele lui se aflau alți neisprăviți, mult mai abili și mai influenți. Țara colcăia de asemenea specimene, însă era greu să-i dibui; se ascundeau perfect după anumite funcții de conducere. Domn profesor, dacă cei vinovați de moartea tatălui meu, s-au ascuns atât de bine în trecut, cum ați afirmat adineauri, după anumite funcții de conducere, nu cumva trebuie să ne întrebăm
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ochilor și-l auzea pe proful de matematică, chiar în clipa când lumea îi era mai dragă: Bidaru, de ce nu ești cuminte? Nu am făcut nimic, domn' profesor! Nu ești cu mintea la lecții. Într-adevăr, cum de l-a dibuit? Nu era cu gândul la lecții. O avea pe Mirela în față. Nu era mai atrăgător oare chipul ei, decât locul geometric al... nu se știe cărei figuri geometrice? Îi va scrie neapărat un bilet cu totul și cu totul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
până și eu, nu mai râdea nimeni din cartier, ascultând-o... Americanii au pregătit un spion pentru ruși. Ajunge spionul yankeu la Moscova, bea votcă pe rupte, dansează cazacioc în draci, vorbește rusește ca rușii, și totuși rușii l-au dibuit că-i spion american. Cum?... Mucoșii din clasă, tăcere de mormânt. Erau din cartierul meu. Doamna, navetistă de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei, zice doamna, zi-ne, că nu ne-am prins. Cum l-au dibuit? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
au dibuit că-i spion american. Cum?... Mucoșii din clasă, tăcere de mormânt. Erau din cartierul meu. Doamna, navetistă de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei, zice doamna, zi-ne, că nu ne-am prins. Cum l-au dibuit? Când am dat să deschid gura, am simțit că sunt pe buza unei mari prăpăstii. Cei din clasă amuțiseră... Hai, curaj, deschide și tu gura, măcar în limba română, ca să putem trece o notă aici... Mi-am luat inima-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și atunci vedea cînd o aură de sfînt, cînd două cornițe de Ucigă-l Toaca. CAPITOLUL V Mostre din malaxorul vieții Individ și gloată În zadar se vor face încercări de a se modela matematic comportamentul uman. Putem reuși să dibuim un model privind mulțimea de indivizi și să apreciem destul de exact reacția "gloatei", dar întotdeauna vor fi excepții care se îndepărtează enorm de regula generală. Adunați într-o sală somități din lumea științifică, urcați-vă la tribună și spuneți platitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că știe ea ce vrea publicul, că și cu Fiametta a pățit la fel și nu și-a făcut planul. „Și de la buric În jos se vede tîrgul frumos și-n inima tîrgului limba cocostîrcului.“ Era derutant. Nu-i puteam dibui criteriile morale după care acționa. Făcea referate de desfacere a contractului de muncă, cărora nu le dădea curs, doar așa ca să-i sperie să se Învețe minte să nu mai tragă chiulul. În schimb, Într-o iarna, cînd a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fragmentele, astea reprezentau o lume pe care o cunoșteam, o continuitate pe care o înțelegeam. Puteam să mă limitez la atât. Dar acum lucrurile erau diferite. Eu le făcusem diferite. Am băgat mâna în geanta de piele a lui Nimeni, dibuind după bucățile tăioase, de plastic rămase din dictafonul spart, scoțându-le una câte una. În cele din urmă, am găsit corpul principal al reportofonului călcat în picioare și-am extras cu băgare de seamă micuța casetă din locașul ei strivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sub ochii tăi, dar mintea are o plasă de siguranță: știi că o altă minte a creat acest scenariu, iar firul acțiunilor e ascuns cu grijă sub covor, În timp ce tu te uiți pe pereți, și mai știi că, dacă ai dibui locul În care el dispare, ai putea trage de capătul aflat acolo și totul ar deveni clar. Inexplicabilul ai cărui martori eram se juca Însă cu mințile noastre. Nu venea către noi, ci parcă ne momea, așteptând să ridicăm covoarele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și căldură, presimțind vocile și oamenii care vor alunga spre seară liniștea, foșnetul ramurilor stârnite de-abia de vântul de la asfințit. Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu mâna pe ochi sub un soare orbitor, cu greu dibuind calea, Îmbrăcat Într-un costum portocaliu, cu pantaloni scurți, cămășuță cu cravată albastră, petrecută cu un elastic pe după gulerul tare. Țintind să ajung cât mai departe, departe de bărbații și femeile care mă priveau din spate, de pe terasa albă, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu știu să spun cum Îi stătea Andreei moartă. * Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bune pentru așa ceva, dar trecurăm de ele, căci Vinas știa prea bine ce-i poate pielea Runei. Vindecătoarea aia blestemată avea să-i bănuiască tertipurile și vicleniile, așa că Runa trebuia să aleagă un loc pe care Vinas să nu-l dibuiască nicicum. - Acolo, spuse Runa deodată și ne arătă o stâncă găunoasă și mare, pe care abia dacă se putea urca un om Întreg, darămite unul ca Enkim. Numai că peste stâncă zăcea un copac prăvălit, găunos și uscat. - Zi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Udrea - Baconshi, cuplu bun, „ca doi ochi într-o lumină, ca doi frați într-o tulpină", vorba poetului. Iar Lumina se știe de unde vine, dacă privești atent spre Cotroceni... Cuplu rău: Vântu-Voiculescu. Nenea cel cu tichia de mărgăritar i-a dibuit imediat și a spus lumii prin trompeta sa, putătoare de cuvânt, că Vântu este un mișel, care vrea poșta, Voiculescu, alt mișel, care vrea sarea. Le-a găsit și nume pe măsură, primul e Nuș, celălalt e Felix. Ca semn
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai ales musculițele conțin proteine. Ajunși în vârf, ne-am aruncat la rădăcina unui molid răcoros. Mi-am scos tenișii și mi-am afundat tălpile printre frunzele de afin. Sabina și-a pus capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui crater năpădit de ierburi și căpițe de fân. În zare se vedeau munții transparenți suiți unul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gară la București. Rămăsese să ne aștepte în față la Informații. Nasol, a ratat o megașansă! Ne culcăm mai devreme, să prindem loc în față la coadă mâine. Eu dorm cu capul la picioarele Sabinei. Înnebunit de iureșul de bani, dibui și dau de Pepita. O mângâi pe creștet, o desfac cu degetul arătător și cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța? Mă pufnește râsul: bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]