697 matches
-
vesel, însă cu o infamă expresie: te cunosc, ticălosule, parcă îmi spunea, nu ești ceea ce crezi și n-o să te poți ascunde de mine cât o să trăiești, orice-ai încerca tu să faci. Ieri ai fost universitar, și te-am dibuit și te-am trimis unde trebuie, acum ești aici și ai vrea să-ți pierzi urma, ai crezut ca tot ceea ce ți s-a întîmplat a fost un vis urât din care în sfârșit te-ai trezit și un viitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dalii roșietice și intrarăm apoi într-o încăpere fără ferestre și fără ziduri, ai fi zis un uriaș dulap din același lemn de lămâi sau de trandafir, și ne oprirăm lângă altă ușă, adică femeia se opri, și în semiântuneric dibui cu mâna într-un loc știut de ea. Auzii pocnetul unor comutatoare de două, de trei, de patru ori. Apoi deschise ușa și dădurăm într-un hol... Hol să fi fost?!... Era imens și puternic luminat. Rămăsei câteva clipe lângă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alții, din ceea ce reușise să păstreze; închiderea fabricii fusese pentru el un avertisment că în curând îi vor lua și casa, și o golise din timp de valori, cum ar fi tablouri, bijuterii, argintării, covoare, mobilă stil (nu-i fusese dibuit încă garajul, unde păstra Aubusson-uri, candelabre de Murano, Grigorești, Luchieni), pe care nu le vindea ieftin, cu frenezia smintită a unora care credeau că în curând vor veni anglo-americanii și vor recupera ei pe urmă totul cu vârf și îndesat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era teamă de domnul lup. Nici vorbă. Teama provenea din cauza lui Moș Martin, văzut adesea de pădurar pe acolo. Eh, pădurarul avea pușcă.... gîndeam invidios. Poteca sfîrșește într-o poieniță. Sau poate că nu sfîrșea chiar acolo, dar cum să dibui de unde reîncepe? Cu busola fixez direcția Nord-Est și din nou mă îngrijorez. Mai mult spre Nord sau mai mult spre Est? O dau la pace și merg pe bisectoarea unghiului drept. Contez pe informația că Poiana Mare este mare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pisoi de zăpadă. Iar acum, la căldura - la propriu și la figurat - din cabină, de pe blăniță Îmi picură aghiazmă. Chiar așa, căci asta e topitura omătului, zice Cristi prin hârtiuțele lui. O fi blasfemie a scotoci sacrul pentru a i dibui secretele, nu pentru mine, pisoi nedus la biserică, și nici pentru prietenul meu, lămurit de mine demult. Mieunam Înainte de Anul Nou - à propos: La mulți ani! - precum că omătul e un fel de cărăuș pentru negentropie, matrița care permite utilizarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
seara tot cu sacul acela, gol, lipit de spinare». Și nici na trebuit să și-o pună de două ori, pentru ca foarte curând Remus Budac să dispară de pe drumurile sale săptămânale obișnuite, ba chiar să se audă, că a fost dibuit tocmai când de sub o piatră anume, scosese o hârtie cu ceva însemnări și tocmai se pregătea să pună alta în loc. Era felul lui de a comunica cu «băieții din munți», evitând astfel întâlnirile directe, pentru că nu putea avea întotdeauna garanția
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
acest capitol: Vauvernague crede că "Maximele oamenilor dau pe față inima lor", așa că lectura cărții "Înger cu coarne" poate oferi, într-o addenda virtuală, și portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cu ascuțit simț al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparențe, moralist "cu mănuși", care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când cititorul râde, aș prefera să zâmbească". Cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și să știu, și uite după ce-mi curgeau mie balele. Sunt mort de sete și de foame. Andrei sforăie pe bancheta din fața mea. Și văru’ Laur, da, e-n compartimentul de alături. Caut În geantă pe Întuneric, bâjbâi și dibuiesc pâinea. Pâinea goală și Întunericul m-au salvat În mai multe rânduri. Am fugit și m-am ascuns de ei prin tot felul de demisoluri și hangare și hale Întunecoase, până ce vederea mea s-a deprins cu Întunericul. Fug mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
înainte de naționalizarea din 11 iunie 1948 câte o râșnită și cer acum o uzină electronizată, alți borfași politici și plevușcă clientelară, totul într-o componență pestriță, parșivă și reacționară. Pe rând, și cei de stânga și cei de dreapta „se dibuiesc la sânul țării/ca într-o bluză de femeie”, având ca deviză: „Hai la jaful cel Mare!”. La așa dreaptă, așa stângă! La un capitalism de cumetrie, o stângă asemenea: cumătrul Petre, cumătrul Adrian și cel care se vrea Cumătrul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Guvernul are șansa să pareze marile mișcări sociale care se prefigurează dacă, pe lângă un buget de austeritate, va strânge ban cu ban și va cheltui cu chibzuință. Salut orice și oricare măsură care va tăia macaroana lipitorilor care „s-au dibuit la sânul țării/ ca într-o bluză de femeie”. Deocamdată nu-i văd pe PSD-iști implicați în măsuri radicale, de stânga, aceste măsuri trec pe seama dreptei. Nu m-am dat și nu mă dau în vânt după Boc și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o să fiu un om obișnuit, și o să mă odihnesc, Dumnezeule, cât de mult doream să mă odihnesc! Și aceasta avea să-mi contopească sfârșitul cu începutul într-un fel care era predestinat și necesar. După \sta, exact după lucrul ăsta dibuiau instinctele mele când i-am uluit pe toți renunțând la cariera mea și venind aici, tocmai aici. Hartley și cu mine vom fi singuri, împreună, nu ne vom vedea cu nimeni și fidelitatea noastră, a unuia față de celălalt, va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Și securistul scria acolo: „Nu-l mai șicana, să nu te bănuiască”. Dar eu știam cine sunt cei care au dat declarații, ba după scris, ba după întâmplări... Unul singur se ținea de capul meu, pe care nu l-am dibuit, nu știam cine e... După ’89 v-a tentat politica? Nu. Adică, cum să vă spun, da. La Arad, Alianța Civică s-a format în biroul ăsta și eu am fost în comitetul Alianței Civice printre inițiatori, pentru că într-un
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Dac-o mărs la un serviciu... de ce-o primit-o? Dac-o mer’ la alt serviciu... să n-o primească. Abia a făcut un curs de calculatoare de un an la Politehnică... și nu știu cum a scăpat de n-a dibuit-o. Dar tot pe urma ei au fost și nu a lăsat să facă facultate... Băiatul meu o terminat școala de petrol și o dat la facultate la petrol... și n-a reușit, dar a venit acasă și-a intrat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
clonică (primară) și tonică (secundară). Bâlbâiala clonică este caracteristică prin întreruperea fluenței vorbirii de repetări de sunete sau silabe, în timp ce bâlbâiala tonică se manifestă printr-un blocaj tonic, efort deosebit spre a spune primul cuvânt fără repetări, uneori ezitând și dibuind începutul frazei. Sunt întâlnite adesea ambele aspecte (mixtă) denumită bâlbâiala tono-clonică, după aspectul care predomină. Între acestea se întâlnesc și alte forme de tranziție: cea respiratorie (convulsia blochează respirația, iar aerul se scurge pe nas), fonatorie (laringele are spasme, corzile
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în funcție de conținutul lexical al adverbului, sufixele exprimă un grad de intensitate relativă superioară sau inferioară, totdeauna marcate stilistic: binișor, încetișor, depărtișor, multișor, târzior, devremior, repejor, frumușel, curățel etc.: „De lumină ca tâlharii/Se ferește binișor,/ Pe ferești se suie noaptea/Dibuind încetișor.” (M. Eminescu, I, p. 108) SINTAXA ADVERBULUITC "SINTAXA ADVERBULUI" În desfășurarea sintagmatică a enunțului lingvistic, adverbul intră în relație cu aproape toate unitățile lexico-gramaticale ale limbii care au autonomie semantică și sintactică totodată, dar numai unele adverbe și numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul adormit Cu flori ușoare și rotunde, Acelasi dulce târâit De greieri tineri îi răspunde. Pe-un fir subțire, auriu, Se leagănă sub o sulfina Un mic paianjen străveziu, O picătură de lumină. Și, dibuind un gândăcel Cu poleitele antene Coboară pe un mușețel La umbră între buruiene... Vară de Elenă Dragoș Pictoriță-i vară, florile îmbracă În culori alese, tuturor să placă. Cerului cunună-i face, viorie, Verde pune iarbă, verde pune-n vie
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Bacău, peste care a pus palma să nu văd numele procurorului: „Îmi cere să fac reconstituirea la viol. Păi ăsta-i om normal? Mă duc cu bicicleta la Pojorâta să reconstitui violul!” A doua zi, rețeaua de hoți a fost dibuită. Tâlharii erau conduși de un polițist din Galați și operau în patru județe. Printre ei, erau frații Șiulică și Jicî Cataroi. Aveau automobile, telefoane mobile, treceau prin sate, ocheau buhaii cei mari, vacile, apoi alții veneau noaptea cu un tir
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
știam că sunt puternice. La un moment dat, am intervenit totuși în sensul că am pus stop. Ele ar fi continuat așa până la ziuă (că totul se petrece în noaptea dinaintea unei nunți). Mi-au trebuit câteva luni până am dibuit continuarea. Dacă în prima parte e multă gălăgie (cinci femei, chiar dacă una dintre ele e moartă, pot face destul tărăboi), în partea a doua e foarte multă tăcere. I-am dat jos șosetele miresei și am lăsat-o singură. Mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
dar se întoarse spre ceilalți, ținând stingherit pușca pe braț, cerându-le parcă să nu-l învinovățească. — Puteți pleca, spuse fermierul drept încheiere. După o clipă, spațiul din fața lui era gol, și nu se mai auzi decât lipăitul pașilor desculți dibuind prin întuneric drumul de-a lungul potecilor, și frânturi de vorbe din ce în ce mai mânioase. Jonas rămase lângă el. — Ei bine, Jonas? — Anul ăsta nu vreau să trag. Fermierul așteptă o explicație. Nu îl neliniștea ordinul pe care-l dăduse. În toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
nici pentru vânătoare. Ai să iei pușca și anul ăsta, ca de obicei. Noapte bună. Și intră, lăsând grădina cu potecile înecate în beznă. Jonas rămase pe loc, așteptând să i se obișnuiască ochii cu întunericul, și porni în josul potecii, dibuindu-și drumul după pietrele desprinse care i se mișcau sub tălpi. Încă nu mâncase, însă când ajunse în apropierea taberei, simți că nu poate merge mai departe. Se opri și privi la măruntele colibe care se profilau negre în pâlpâirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
becaliadă sinistră, la fel de ridicolă și compromițătoare, pe termen lung, ca și vechea Daciadă. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Portocalia, bis Să recapitulez din numărul trecut cum, deși nu-s capabilă de amoruri la prima vedere (fiindcă am multe dioptrii și nu dibui bine un chip nici măcar cu ochelarii pe nas), Portugalia m-a lovit în moalele capului de cum am zărit-o. Am povestit ce-am căutat la Lisabona și-n împrejurimi între 7 și 12 martie și-am decupat din puzderia de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
buni psihologi, te înțeleg din două priviri cu ce răsufli. Mie, ca la orice slujitor, mi se adresează mulți cu diferite probleme: unul n-are de încălțat, altul n-are de îmbrăcat, altul n-are ce mînca. Acest deținut a dibuit că am obosit de toate acestea. Să vedeți ce a făcut, a deschis cîteva dulapuri și mi-a arătat tot ce aveau acolo: de la cele mai mici mărunțișuri pînă la cele mai scumpe băuturi. Îmi spune: "Vezi? Avem de toate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Cu ce mașină să trimitem, câți bani ia pe kilogram, de la ce magazin să luăm dulciuri la ofertă... Între timp am aflat că există și o biserică unde de două ori pe săptămână slujește un preot român. Rămâne s-o dibuiesc. Dacă voi putea să aprind o lumânare... Scrisoarea 121 Oare tu știi ce înseamnă „luatul pe datorie” sau „luatul pe caiet”? Situația ta economică e mai bună (poate mă înșel) și oamenii pe care i-ai frecventat sunt mai „răsăriți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
personal, imaginat de James, și împinge rând pe iând arhetipurile îii conștiință. „S-ar putea spune, zice doctorul Jung că o matcă de fluviu s-a săpat adânc în sufletul nostru și că, în această matcă, viața care mai înainte dibuia în nesiguranță și se răspândea pe suprafețe vaste, dar puțin profunde, se găsește târâtă brusc de un val puternic, după ce a atins înlănțuirea particulară a împrejurărilor care, din totdeauna, au contribuit la producerea imaginii primitive”(C.G. Jung: Essais de Psychologie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unic fără de semințe. Înaltul simbol al androginului, care nu e o idee obișnuită, ar părea, poate, prea ezoteric, prea enigmatic, dacă poetul nu i-ar înlesni înțelegerea prin lămurirea din ultima strofă: Prefigurez un gând zeiesc al lumii Ce-și dibuie pe forme bucuria Și răsădește-n moliciunea humii Tăria tainei mele, fecioria. Cuvântul fecioria aruncă în urma lui, peste toată poesia, lumina fragedă a neprihanei veșnice și învăluie acest simbol în nu știu ce bură de aur și în nu știu ce prestigiu de paradis
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]