4,260 matches
-
Am senzația că suntem doar noi doi, prizonieri ai timpului, blocați împreună parcă pentru o eternitate...!” Monologul Laurei în fața oglinzii dezvăluie adevăratele sentimente ale tinerei și acest procedeu de prospectare a conștiinței, mai puțin folosit în scrierile epice, aruncă lumini difuze asupra stilului acestui original autor care deja a scris câteva romane de dragoste. Și iată acum, acest roman de introspecție psihologică presărat cu scene de dragoste care au loc în subconștientul personajului Iustin, cât timp se află în comă. Autorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
sociale, ajutați de consilierii sovietici. Ulterior se vor forma cadre autohtone, adesea școlite la Moscova. Dacă în anii ’45-’60 tortura și bătaia erau principalele instrumente securistice, mai târziu metodele se vor rafina, supravegherea și delațiunea vor deveni unelte represive difuze dar nu mai puțin eficiente. Pe măsura scurgerii timpului, deși puterea devenea din ce în ce mai sigură pe poziția ocupată, aparatul Securității devenea și el din ce în ce mai stufos, semn că, paradoxal, frica regimului de propria populație creștea și ea. Duritatea metodelor aplicate în anchetele
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului plămânii pământului respiră solemn nonculori aerul incert îmi doarme ca un șarpe fără piele la piept crater siliconat avid de iubiri consumiste inspiră oxigen din lobul tău drept lumina difuză îmi șoptește erezii mă dezbrac de sentimente ca de niște aripi conabii cu mâinile îmbibate de verde instanțe supreme ale magmei din mine împart harul cuvintelor spânzurate dintre toți orbii cetății singur ochiul meu (ne)văzător simte mirosul de moarte
(LOG)OS DIAFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349430_a_350759]
-
unele de altele și fără organizare unică. Fiecare știință depinde de propriile norme, iar „religia” a devenit de mult un compartiment al culturii, pe aceeași direcție cu celelalte compartimente: științific, filosofic, psihologic, sociologic, estetic... Societatea devenită secularizată cunoaște o ideologie difuză, lipsită de constrângeri, dar, care pătrunde sufletele simple, mai cu seamă prin intermediul mass-media. Este, în acest fel, prezentat sistemul de lectură al unei lumi (de)limitate la ea însăși, un fel de empirism al vizibilului și de subiectivism al plăcerii
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
o acumulare semantică (nu o contaminare). Aceasta ni se pare a fi schema ideală a metaforei, în ce privește structurile formale. Analiza relevă, firește, o seamă de abateri de la acest tipar, abateri care, până la un punct, pot fi, ele însele, ordonate: coalescențe difuze, serii sinonimice, constelații metaforice, metafore implicate cu termenul figurat eliptic. Cât privește structura semantică, ne oprim la trei mari capitole: personificarea (nonuman - uman), de-personificarea (uman - nonuman) și transferul ontologic (nonuman - nonuman). Toate trei derivă din releul tutelar identitate - alteritate
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
sociale, ajutați de consilierii sovietici. Ulterior se vor forma cadre autohtone, adesea școlite la Moscova. Dacă în anii ’45 -’60 tortura și bătaia erau principalele instrumente securistice, mai târziu metodele se vor rafina, supravegherea și delațiunea vor deveni unelte represive difuze dar nu mai puțin eficiente. Pe măsura scurgerii timpului, deși puterea devenea din ce în ce mai sigură pe poziția ocupată, aparatul Securității devenea și el din ce în ce mai stufos, semn că, paradoxal, frica regimului de propria populație creștea și ea 7. Duritatea metodelor aplicate în
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
sociale, ajutați de consilierii sovietici. Ulterior se vor forma cadre autohtone, adesea școlite la Moscova. Dacă în anii ’45-’60 tortura și bătaia erau principalele instrumente securistice, mai târziu metodele se vor rafina, supravegherea și delațiunea vor deveni unelte represive difuze dar nu mai puțin eficiente. Pe măsura scurgerii timpului, deși puterea devenea din ce în ce mai sigură pe poziția ocupată, aparatul Securității devenea și el din ce în ce mai stufos, semn că, paradoxal, frica regimului de propria populație creștea și ea. Duritatea metodelor aplicate în anchetele
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
sociale, ajutați de consilierii sovietici. Ulterior se vor forma cadre autohtone, adesea școlite la Moscova. Dacă în anii ’45 -’60 tortura și bătaia erau principalele instrumente securistice, mai târziu metodele se vor rafina, supravegherea și delațiunea vor deveni unelte represive difuze dar nu mai puțin eficiente. Pe măsura scurgerii timpului, deși puterea devenea din ce în ce mai sigură pe poziția ocupată, aparatul Securității devenea și el din ce în ce mai stufos, semn că, paradoxal, frica regimului de propria populație creștea și ea. Duritatea metodelor aplicate în anchetele
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE ŞI INDICII DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI SECURITATEA, ÎN PERIOADA REGIMULUI COMUNIST... PARTEA I de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/344374_a_345703]
-
există un,,noi''? Cred că fiecare s-a retras în cochilia lui ... cu gândul și tăcerea care răsună în minte.'' Sufletele noastre sînt zdrențuite de jale. Carmen simțea căldura soarelui pe față.Cu ochii închiși, simțea printre pleoape o lumină difuză. Încerca să descifreze nuanțele luminii, dar era imposibil. Și pentru că ochii începură s-o doară, renunță. Soarele părea că s-a acoperit cu o perdea.O perdea de lumină care începuse să-i facă rău.Coborând de pe stâncă,Carmen privi
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis și oglindă.Este acelaș peisaj care,în realitate poetul și-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
cînd mă trezeam noaptea. Mă uitam în sus. La luminița micii lămpi abia zăream ba umbra lăbărțată a unei mobile, ba un fel de piele de oaie atîrnînd într-un cuier, ba lustra ca un hultan cenușiu prăpăstuit către fereastra difuză. Și mai ales pereții erau minunați. Nu li se vedeau muchiile, colțurile, așa că nu mai eram într-o cameră pătrățoasă, ci mă aflam într-un fel de oval de aer albăstriu, ca într-o capsulă cosmică. Parcă pluteam pe niște
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
acasă, De cuvintele tale mereu răstignite Acolo străinilor nici nu le pasă! Drepturi depline nu au nici sfinții, Copiii la școală nu te învață, Doar atunci când se roagă părinții Cuprinși de tristețe în viață... Mi s-a spus, prin spații difuze, Unde nici iarba verde nu crește, Chiar dacă te arde pe buze Aici să nu vorbești românește! Nu judec graiul de lângă mine În care mă simt înjurat uneori, Sunt român și nu mi-e rușine Din zorii zilei și până în zori
SUNT ROMÂN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347733_a_349062]
-
sfârșea... Trecuse mai bine de două ceasuri și ea îl căuta alarmată, îi luase urma intrigată că cina se răcea. Amurgul făcuse loc unui întuneric de vid umplut cu funingine. Undeva, peste desișuri și contuiruri indefinite, zărera pete de lumină difuză, ca de soare la apus, mascat de relief. S-a lăsat condusă de susurul lichid și sursa de lumină... -Copilul dumneavoastră este cam străveziu... E aproape verde!... Deceți-l la pediatru doamnă! E parazitat și anemic, desigur.... -Nu, doamnă, copilul nostru
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
în curiozitate gnoseologică. Expertiza poeziei deschide perspective către viața supremă a spiritului, neavând nevoie de atitudini doctrinaire ori de simboluri dificile. Poezia adevărată poartă un mesaj de universală semnificație în care se ascunde filosofia ei.O filosofie latentă, dar eficace, difuză în substanța poemului. Astăzi după mâzga poetică postmodernistă care a fost la noi, noul curent globmodernul ne descoperă o savoare a poeziei gnomice în chiar supunerea neabătută a versurilor la o idee, în înlănțuirea lor necesară, în cadența lor previzibilă
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
Participanții au lăsat la ușa Salonului de piane, preferințele politice. Au pășit, liberi de toate acestea, parcă pe un alt tărâm. Poate în Țara Minunilor, precum Alice, eroina lui Lewis Carrol? Atmosferă romantică, acorduri suave de pian, baloane colorate, lumini difuze împrăștiate din lămpi și candelabre, partituri din abecedarul pianiștilor - Maria Cernovodeanu și Czerny, Anna Magdalena Bach, - studii de pian, șampanie, cafea bună, pereți drapați în mătăsuri, poezie, muzică, intimitate. Și un primar de nota zece. Sosit nu în investitura oficială
COMUNIUNI DE SPIRIT. SALONUL DE PIANE ŞI FRUMUSEŢEA CARE VA SALVA LUMEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362017_a_363346]
-
Teamă? De ce teamă, chiar dacă Se prăbușesc zorii peste mine/ pecete înfierată să-mi pună/ pe inima ce aleargă beteagă/ și-și caută rămășițele prin tine. Și ce dacă? Nu asta ne e menirea? Îndrăznesc să afirm că asemenea poeme trăiesc difuz, inexprimabil, în fiecare dintre noi, dar, din lipsa hainelor, nu pot ieși în lume. Se rostesc însă în noi, în ceasurile de meditație când, aparent, suntem singuri, dar de fapt în compania întregii lumi, a necuprinsului invitat la dialog. Abia
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
trădează sufletul sensibil al poetei. De fapt, toate episoadele lirice din carte nu sunt decât jocuri în joi sau jocuri de doi, cu tot ce decurge din acestea. Deseori, inevitabil, poeta trăiește cu intensitate „spaimele orelor” în care „totul devine difuz, / totul se pierde în unghere întunecate unde - teama se ghemuiește / asemenea șerpilor cu limbi otrăvite / ce pândesc / fascicolul luminos / al gândului / gând ... ce va deveni victimă / a pasului necalculat ... De altfel, poeta se definește ca un „suflet singuratic - / printre poemele
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Urcăm treptele cu apăsarea omului năpăstuit de boală și de suferință. Trecem de ușile meticulous sculptate și intrăm în lăcașul care ne primește de fiecare dată când inimile nosatre bat mai tare decât trebuie, indiferent din ce motiv. O lumină difuză ne primește, gata să ne liniștească sufletele biciuite de gerul de afară, dar și de sfâșietoarea durere a unei ,,clepsidre sparte”... Pe catafalc întrezăresc sicriul care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
iar albastrul meu aleargă desculț pe umbre de lotus șchiopătând de atâtea veacuri neșterse. Se pripășește sub așternut de gânduri iar orizontu-l privește-nfricoșat. "De-atâtea ori te-ai povârnit sub tâmpla lui încât urmele tale au rămas un zbor difuz ca al unei păsări de borangic ce naște stoluri în bătaia timpului de-atunci, nesomnul nu te-a dezbrăcat și-ai găsit sensul pustiiri noastre în hârbul de scânteie lăsat pe trotuarele străzilor pavate cu mine. Întunericul asta îți va
«DESERT VERONÉS [‘DESERT VERONÉS'] DE MARIA ROIBU, TRADUCERE DIN ROMÂNĂ IN CATALÀ DE PERE BESSÓ de MARIA ROIBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366560_a_367889]
-
ca atare „înghițită forțat”!? Astfel, inițiativa susținerii unei sesiuni de comunicări științifice cu referate ale elevilor și profesorilor de la Liceul Rucăr putea fi una din modalitățile de a atrage simpatii și aderențe credibile, de a atenua și menaja susceptibilitățile încă difuze, indecise. Se începea cu mediile școlare, educaționale prin excelență și pe care se miza dintr-un considerent simplu : dacă odraslei îi place și găsește experimentul convenabil, influențarea părintelui n-ar mai fi o chestiune insurmontabilă, decât poate de timp și
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > STEPELE NOPȚII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 564 din 17 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Bate ploaia noaptea darabana Vânturile, caravane, șesul Viselor difuze înțelesul Dincolo de care doar capcana, vagi frânturi. Și două lumi deschise Totul e o goană de himere Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere Slujitorii regelui, permise? Spală noaptea draperii de ploaie Viața noastră plină de mizerii
STEPELE NOPŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366791_a_368120]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > STEPELE NOPȚII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Bate ploaia noaptea darabana Vânturile, caravane, șesul Viselor difuze înțelesul Dincolo de care doar capcana - vagi frânturi. Și două lumi deschise Totul e o goană de himere Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere Slujitorii regelui, permise? Spală noaptea draperii de ploaie Viața noastră plină de mizerii
STEPELE NOPŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361657_a_362986]
-
imginii abstracte peste ființa concretă, de lângă sine, dar tristețe, melancolie, lumea îngerilor trebuind să stea în separare față de oameni, „întinările” angelice scurt- circuitând cunoașterea, blocând-o în sentimente terestre, vulgare. De aceea, îngerul nu are chip de obicei, este prezență difuză, mai mult aripă, zbor și gând (cântec). Cu ajutorul femeii sau prin mijlocirea ei, poetul devine demiurg al lumii sale, construiește adică, o lume dând nume lucrurilor și ființelor, descoperă o mitologie ce sălăsluiește în această lume a sa (nu a
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Modelul Récamier Pe lângă memorii, în urma lui Juliette rămân și portretele ei. Cel dintâi pictor care a imortalizat-o a fost J.-L. David. Acesta a ales să o picteze pe doamna de Récamier într-o atmosferă"la Grecia antică - lumină difuză, doar câteva obiecte (de fapt, o încăpere goală în care se află o lampă și un divan, model cunoscut astăzi ca ‘recamier’). În această pânză, ea poartă o rochie tunică și are părul coafat în bucle. Sculpturile lui Antonio Canova
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350641_a_351970]
-
croncănind pe Altarul de gheață al Iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleșesc... inima-mi bate năvalnic, freamătând de iubire. Ferestrele-s pictate-n dalbe flori de gheață, focul încălzește căminul și lumina difuză creează magie... Împodobit cu globulețe și ghirlande din beteală bradul cu cetină de jad strălucește-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]