1,082 matches
-
cea mai veche a fost a frigienilor, adică a pelasgilor din Asia Mică și că, prin urmare, aceștia sânt poporul anticvisim al lumii întregi „ (p. 706). 4. Nicolae Densusianu folosește toate datele despre limbă furnizate de antichitate pentru a construi dihotomia elen-neelen. Această opoziție este precizată prin termenii peregrin pentru elen (grec) și pelasg, barbar, rustic, latin pentru neelen. „Grecii nu erau socotiți între barbari, spune Densusianu, ei erau peregrini și limba lor peregrină”. „Limba barbară era cu totul diferită de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rase contra unei dominațiuni străine. Naturile generoase, adăuga el, țin cu cel slab. Astfel se sporește puterea acestuia” (Ms. 2257, XIII, 372). Avem aici explicația constituirii românismului din contradicția latini-traci, care a generat și celelalte schimbări etnolingvistice din Europa de est, astfel încât dihotomia inițială unică s-a multiplicat, ea însăși dispărând. Emulațiile care există astăzi între români și slavi, între români și maghiari, între români și turcici, între slavi și albanezi, între popoarele slave etc. au cu totul altă natură decât contradicția inițială
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o unificare, o agregare coerentă a evenimentelor, ci mai degrabă un conglomerat de acțiuni întâmplătoare care duc spre un fel de absență a narațiunii și fac din Endgame o dramă anti aristotelică. Monika Fludernik, în Narrative and Drama , arată că dihotomia narațiune dramă este un subiect refuzat de naratologia post-clasică și consideră că drama este, ca și alte genuri marginale cum ar fi lirica, pictura, muzica, hipertextul sau spectacolul cinematografic interactiv, o posibilă candidată la narativitate. Fludernik insistă, printre altele, pe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
măreață; dintre cele invizibile, cel mai mare este Dumnezeu. Dar că lumea este noi vedem; că Dumnezeu este, noi credem"66. Iar credința este adevărată când așteaptă cu speranță ceea ce încă nu a fost văzut în substanță 67. Reluând această dihotomie alegorică în eseul Israel în pustiu, Goethe avea să rezume tema istoriei în lupta dintre credință și necredință. La prima vedere, istoria lumii pare o succesiune fără noimă de generații și imperii. Văzut însă cu ochii credinței, cursul sinuos al
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o distincție între adevărurile necesare ale rațiunii și adevărurile contingente ale acțiunii, fără a separa subiectul cunoscător de obiectul său de studiu sau credința de rațiune, așa cum făcuseră Descartes și Spinoza și cum avea să procedeze mai târziu Kant prin dihotomia fapt-valoare. Adevărurile obținute din studiul istoriei, bazate pe experiență, sunt adevăruri contingente, ele putând servi ca bază pentru justificarea credinței creștine. În această logică, miracolele nu sunt o anulare a legilor naturii, ci doar o suspendare a lor în vederea unui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
avea o concepție creștină asupra naturii și sensului istoriei ca disciplină 149. Aproape toți gânditorii menționați au activat temeinic în mișcarea ecumenică, concepută ca o căutare a unei căi creștine în lumea modernă, o "a treia cale" care să transgreseze dihotomiile și să refuze alternativele curente. Barth, Brunner, Niebuhr și Florovski au fost vorbitori principali la înființarea Consiliului Mondial al Bisericilor, la Amsterdam (W.C.C.) în 1948, Florovski a făcut parte din Comitetul Central al W.C.C. și din Comisia pentru Credință și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Prin urmare, deoarece se desfășoară atât în timp, cât și în eternitate, Istoria Mântuirii nu este trecut, ci rămâne mereu contemporană, în timp ce istoria seculară poate fi îngropată sub vremuri 8, consideră Rust. Afirmația lui este numai pe jumătate adevărată, deoarece dihotomia istorie seculară-istorie sacră, întâlnită și la Löwith, nu poate fi plauzibilă, pentru simplul fapt că Iisus, prin jertfa sa, a răscumpărat nu doar omul, ci întreaga creație și deci întreaga istorie. Totuși, după Maritain, Istoria seculară aparține atât lui Dumnezeu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
actele intervenței Sale în istoria lui Israel, adică este mediat istoric. Numai că acest adevăr nu este epuizat în prezent, căci el indică mereu către viitor, atunci când va fi dezvăluit pe deplin sau, cum zice Apostolul, "față către față". Refuzând dihotomia subiect-obiect, fapt-valoare, eveniment-interpretare patentată de modernism, Pannenberg arată că fiecare eveniment are un sens diferit pentru fiecare subiect, care nu poate fi descoperit decât în contextul istoriei universale. Cu cât este mai temeinică cunoașterea contextului istoric tradițional al unui eveniment
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
concepția fericirii materiale și cea a fericirii spirituale. Una pune accentul pe dobândirea de bunuri de piață, cealaltă pe perfecționarea conștiinței; una dă prioritate averii, cealaltă ființei. Dar ceea ce este adevărat la nivelul principiilor este și pe celelalte planuri? Aceste dihotomii sunt atât de profunde, atât de radicale precum afirmă adepții înțelepciunii new age? Avem câteva motive să ne îndoim, cei din urmă luând parte, din multe puncte de vedere, la ceea ce refuză. „Valorile esențiale” sunt exaltate, dar, în realitate, schimbarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a tuturor dorințelor, la satisfacerea deplină și fără limite. Dar este oare această mutație sinonimă cu un proces de „egalizare a satisfacțiilor” sub semnul „imperativului satisfacției depline”38? Cum să nu observăm că în imperiul deplinei înfloriri există o netă dihotomie între cei a căror principală motivație este de a crește numărul satisfacțiilor materiale și de divertisment și cei ale căror țeluri în viață implică mereu efort și metodă, îndrăzneală și risc, invenție și creație? În această privință, viitorul democratizării consumului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
liberal! E interesant de observat că, în această privință, Cehia se aseamănă mult mai bine cu Franța decât cu Polonia.... În schimb, paradigma lui Rokkan permite comparația pe baza unor termeni univoci; permite chiar interpretarea într-o manieră comparativă a dihotomiei dreapta/stânga drept un clivaj de tipul posesori/muncitori (owners vs. workers). Atunci când ne distanțăm de two party system un caz aparte tipic englez dar nu și scoțian sau francez sau de înfruntarea între două coaliții, așa cum se întâmplă în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
în lucrările precursoare ale lui Michels, Ostrogorsky și Augustin Cochin și, pe de altă parte, în sociologia lui Max Weber. Această abordare reflectă astăzi, când beneficiem de un anumit recul în acest domeniu, evoluția marilor organizații de partid: Duverger și dihotomia partide de masă/de cadre în t1; Kirchheimer și catch -all party în t2; Panebianco și tipurile de partide birocratice ale maselor/electoral profesional în t3; Mair și organizarea partidelor în carteluri în t4. În ultimul rând, analiza comparată a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
nimic din ceea ce au evidențiat unii analiști intuitivi; cel de-al doilea în schimb, permite observarea unor "liberali" care se opun patronatului sau "social democrați" care nu au nicio legătură cu mișcarea muncitorească. Modelul astfel construit introduce o a patra dihotomie în procesul structurării clivajelor și sociogenezei partidelor politice: Rokkan considera că cele trei dihotomii au apărut succesiv, începând cu Reforma, trecând apoi prin democratizare și apoi, în final, prin industrializare (pp. 36-41). O vom adăuga pe cea care ține de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
permite observarea unor "liberali" care se opun patronatului sau "social democrați" care nu au nicio legătură cu mișcarea muncitorească. Modelul astfel construit introduce o a patra dihotomie în procesul structurării clivajelor și sociogenezei partidelor politice: Rokkan considera că cele trei dihotomii au apărut succesiv, începând cu Reforma, trecând apoi prin democratizare și apoi, în final, prin industrializare (pp. 36-41). O vom adăuga pe cea care ține de tranziție. Aceasta opune de fapt interese, poziții și afecte care sunt structurate potrivit perioadei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
comunism". În consecință, modelul acestor clivaje nu se aplică decât acelor foste democrații populare care au cunoscut Reforma sau Contrareforma tridentină democratizarea liberală și revoluția industrială. Doar în cazul Cehiei, Sloveniei și Slovaciei putem observa o asemenea înlănțuire completă a dihotomiilor, adăugând acestora regiunile poloneze Poznania și Silezia integrate Prusiei și Galiția încorporată Cisleithaniei. Ungaria și parțial Croația rămân departe de industrializarea care cuprinsese Europa Centrală, instaurând în perioada Imperiului austro ungar un regim parlamentar oligarhic cenzitar care favoriza majoritatea maghiară
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
încorporată Cisleithaniei. Ungaria și parțial Croația rămân departe de industrializarea care cuprinsese Europa Centrală, instaurând în perioada Imperiului austro ungar un regim parlamentar oligarhic cenzitar care favoriza majoritatea maghiară. În schimb, teritoriile supuse Imperiului țarist nu au cunoscut decât prima dihotomie, în cazul țărilor baltice și o schiță a celei de-a doua pentru restul Poloniei "Congresului" care a cunoscut o regresie acută în secolul al XIX-lea. În ceea ce privește lumea ortodoxă și lumea otomană, acestora nu li se potrivește paradigma clivajelor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
generatoare de laicitate), la Vest, și creștinismul bizantin (cezaropapism autocefal trăind în simbioză cu puterea publică, generator de identitate națională), la Est, se vădește a fi una edificatoare. Lucrarea fundamentală a lui Bertrand Badie extinde în lumea arabo musulmană etapele, dihotomiile pe care Stein Rokkan le identifică în cadrul procesului de structurare a revoluțiilor și a efectelor ecestora asupra genezei clivajelor politice și a sistemelor de partide. În definitiv, pentru Rokkan, paradigma clivajelor reprezintă un moment, o fază, în construcția unui model
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Ni se pare în mod larg supraevaluat pentru ceea ce este importanța sa societală, totuși trebuie să constatăm că el continuă în timp și produce, sau tinde să producă anumite efecte. Sigur, de o parte KSČM este efectiv "ghetoizat". Totuși, această dihotomie a spațiului politic și în fond desemnarea actorilor legitimi se vădește a fi o armă cu două tăișuri (anumiți membri, uneori importanți ai partidelor necomuniste ai ODS de exemplu își făcuseră debutul în sânul KSČ) și utilizată în situații paradoxale
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
ani27. Pe de altă parte, care aproape că nu se bazează pe acest clivaj rămân cantonate în rezultate infime. În sfârșit, trebuie să constatăm că această linie de separare rămâne parțial pertinentă, ea tinde din ce în ce mai mult să fie înlocuită prin dihotomia dreapta/stânga sau, dacă se preferă, prin clivajul proprietari/muncitori (ar fi aceasta, în mutația sa, maximaliști/minimaliști). Linia clivajului dreapta-stânga este fără îndoială una dintre acelea în care reculul este absolut necesar pentru cercetător: cine ar fi prevăzut încă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
la P. GRilli Di Cortona, Le Cristi politiche nei regimi comunisti. Ungheria, Cecoslovaccia et Polona da Stalin agli anni ottanta, Franco, Angelico Milan. 79 În timpul campaniei electorale din 2000, președintele Partidului național Liberal, Taleriu Stoica, a proclamat irelevanța politică a dihotomiei excomuniști/anticomuniști. 80 J. Linz, Totalitarian and Authoritarian Regimes, Lynne Rienner, Boulder și Londra, 2000, p. 107. 81 C. Coposu, op. cit., p. 127, clasifică limbajul dublu drept un "complex de rea credință". 82 D. Kideckel, op. cit., p. 226. 83 G.
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
sensul reperelor clasice. Consensul împiedică o atare orientare întrucât substitutele clivajelor ignoră aceste poziționări și manipulează niște automatisme, în realitate foarte puțin furnizate de către exemple concrete de uneltiri ale partidelor. Ni se pare imposibil să judecăm lucrurile în acești termeni, dihotomia stânga-dreapta nefiind un reper comun spațiului politic românesc. Topografia parlamentară românească ascultă de o logică care depășește această diadă și care presupune linii distincte pe durată determinată. Fragilitatea sistemului partidelor românești se explică astfel prin incapacitatea unei identități în corespondență
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
locul unde viețuiesc, uneori supraviețuiesc, masele nevoiașe. Cum pot funcționa împreună aceste două entități urbane într-o aglomerare în care nucleul central pare a fi atît de îndepărtat de împrejurimile sale imediate? Ultimul capitol va trage concluziile asupra dificultăților acestei dihotomii care marchează profund spiritele. Orașul este produsul unei interacțiuni permanente între socialul obiectivat în edificii, forme urbane, instituții și reglementări și socialul încorporat în locuitori. Fie că vorbim de alcătuirea socială, de comportamentele electorale sau de raporturile cu periferia, viața
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
prestigiu și a competențelor care li se asociază produce un efect exponențial asupra capitalului social, asupra bogăției relațiilor și colaborărilor care sînt de așteptat și pot fi construite pornind de la un asemenea context social. Astfel, în chiar sînul marii burghezii dihotomia Paris-provincie rămîne un principiu de ierarhizare. Paris pol al excelenței? La Paris, activitățile din domeniul privat se situează în medie la un nivel mai ridicat față de restul țării. Laurent Davezies a delimitat trei sectoare care reprezintă 783 000 din cele
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
făcut cîteva observații, scorul lor național fiind de 7,4 %. Asta în timp ce Partidul Socialist obține aici un rezultat inferior cu două puncte față de acela obținut în ansamblul Franței (26,9 % față de 28,9 %). În pofida gentrificării cartierelor altădată muncitorești, voturile confirmă dihotomia est-vest. Astfel, la alegerile europene din 2004, stînga (PS, Verzii, PC, extrema stîngă) cumulează 16 % din voturi în arondismentul 16 și 58 % în arondismentul 20. Procentajul se inversează pentru dreapta parlamentară (Uniunea pentru o Mișcare Populară și Uniunea pentru Democrația
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
se încăpățânează să-și conserve autarhia, fără a-și valorifica din punct de vedere estetic marginalitatea. Spun că în Moldova, deși ne-am câștigat libertatea de expresie, mentalitățile sunt departe de a se fi schimbat, ceea ce se reflectă și în dihotomiile din câmpul literaturii. Sunt întrebat despre relațiile noastre cu literatura română, „care este scrisă în aceeași limbă, nu-i așa?“ Moderatorul spaniol, evident, cunoaște „secretul” identității moldovenești și cred că îmi pune această întrebare mai mult pentru uzul auditoriului. Acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]