645 matches
-
noi vedem, iarăși, "muntenismul" său2 . Acest "muntenism" apare clar în ideile lui politice. Odobescu, sufletește, a fost un Alecsandri, cu toate deosebirile dintre dînșii: Odobescu - spirit disciplinat, capabil să se specializeze într-o ramură a științei; Alecsandri - tip ideal de diletant. Încolo, același epicureism și scepticism, aceeași plăcere a îndeletnicirii cu lucrurile frumoase, același aristocratism rafinat. Dacă Odobescu ar fi fost moldovean, ori ar fi trăit în Moldova, el chiar de ar fi fost un "părtaș din acea generație de la 1848
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nici în idei. Ideile duc la ideologie și ideologiile au devenit, în secolul al XX-lea, primejdioase. Scrie „totodată bătrânește și copilăros”, de aceea e mirat că este luat în serios și e socotit critic literar. Se consideră doar un diletant. Se răsfață, desigur, nu trebuie crezut la acest capitol. Scriitorii lui favoriți sunt Thomas Mann, Proust, Dostoievski, Charles Péguy, Jules Verne, Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Alphonse Daudet. Eticul și esteticul îi par noțiuni identice și, de când l-a citit pe
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de altădată poetul preferat al publicației bucureștene fiind M. Zamphirescu (1838? 1840?-1878), autorul satirei antijunimiste lipsită de haz și de har, Muza de la Borta Rece (1873). 58. Considerațiile lui Constantin Bacalbașa privitoare la limbă și literatură sunt ale unui diletant și trebuie primite cu rezerva cuvenită. 59. Lucrarea Observații sau băgări dă seamă asupra regulelor și orânduielilor gramaticii rumânești, adunate și alcătuite acum întâi dă dumnealui Ianache Văcărescul a apărut în două ediții, în 1787, prima la Râmnicu Vâlcea, iar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și aprobat de domnitor. În aceste condițiuni, lipsit de mijloace suficiente, pe lângă 85. Afișul este reprodus după TRC., an. IX, nr. 891, 11/23 februarie 1871, p. 3. Spectacolul acesta, în limba franceză - și altele asemănătoare - au fost organizate de diletanți din înalta societate ,,în profitul țăranilor și muncitorilor francezi, victime ale războiului“ și erau menite să exprime atitudinea de simpatie a opiniei publice românești față de Franța îngenuncheată de militarismul prusac. Traducerea ultimelor rânduri: Prețul locurilor. Loja I și II, 60
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primul volum din Noi, tracii, din care anterior a publicat fragmente în „Săptămîna”. (în Italia editează un buletin istoric cu același titlu.) L-a prezentat Vasile Florea, poleindu-l cu toate adjectivele. A vorbit și el, coerent, dar ca un diletant, despre „cromozomii dacici” și despre reminiscențele în toponimie ale lumii trace, niște aproximări aproape neserioase. Noi, tracii pleacă, mi se pare, din psihologia sa de individualist, învingător într-o lume dominată de concurență; din dorința de diferențiere. „Negrii”, probabil, au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că se repetă și se banalizează cu fiecare nouă apariție în public. Deși nu lucrează la „Propagandă”, O.V. aparține tipologiei activistului (ce-i drept, unul mai comod, mai astenic). În alte vremuri ar fi fost, probabil, popă și folclorist diletant, membru al PNȚ ori al Ligii Creștine, ar fi îmbrăcat la ocazii costumul național și și-ar fi pus în piept fundă tricoloră. Acum, în afară de faptul că e poet, „întîmpină”, în felul său, „timpurile noi”, e membru al „ăstora”, sensibil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără a face ceva pripit, să se obțină pe lângă un maxim de randament și liniștea opiniei publice, care este jenată de prezența lor. 2). [Însăși] românizarea întreprinderilor evreiești trebuie astfel organizată, încât să fie conduse de specialiști români, nu de diletanți, care nu pot acționa fără sprijin evreiesc. 3). Niciodată „Opinia Publică” nu va putea face deosebire între evreii legali scutiți de muncile obștești ca exceptați la muncă, așa că bănuielile, zvonurile și colportajul va continua să compromită cinstea funcționarilor români civili
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
lucrat ca redactor. În 1898, împreună cu frații Alexandru și George Em. Lahovary, întemeiază ziarul „La Roumanie”. A mai semnat cu pseudonimul Floflo. Inteligent și instruit, impresia pe care F. o lasă și în publicistică, și în literatură, este aceea de diletant. Ca autor dramatic, s-a bucurat la un moment dat de o mică faimă, aceea de creator al celei dintâi (sau al uneia dintre primele) piese de salon românești. Succesul reprezentațiilor cu Sanda (publicată prima dată în „Convorbiri literare”, apărută
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
comitetul de redacție al gazetei „Țara nouă”. Singularitatea acestui scriitor mult timp controversat și contestat vine din aceea că, autor al unei capodopere a teatrului nostru istoric, Vlaicu Vodă (1902), restul producției lui literare pare, cu puține excepții, al unui diletant. Poet, uneori, în Vlaicu Vodă, poate și în Sutașul Troian, D. nu este, altfel, decât un tehnician al stihuirii, dexter în combinații prozodice de o lejeră virtuozitate. Un oarecare ecou a avut Balada strămoșilor, în care „a neamului datină” și
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
graiurilor), cercetătorul realizează una dintre cele mai complete monografii folclorice, zona Vrancei fiind investigată dintr-o perspectivă largă, interdisciplinară. Particularitatea culegerilor sale începe de la modul de anchetare , care implică respingerea culegerilor făcute de-a valma. Folcloristul se delimitează de metodele diletanților epocii, în sensul că pune accent nu numai pe rigoarea culegerii, ci și pe cercetarea aprofundată, ceea ce îl ferește de aproximațiile folcloriștilor de cabinet. Culegerile lui D. se impun prin câteva dominante: selectarea fenomenelor semnificative și respingerea celor periferice, acribia
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
Țesând pe subiecte locale ori prelucrând texte străine (Zăpăciții, după Aug. von Kotzebue, Casierul, după A. Gill și G. Richard ș.a.m.d.), piesele, schematice, mereu cu finalitate educativă, au intrat în repertoriul de comedii și vodeviluri al trupelor de diletanți din Transilvania. Transpuneri în limba germană (Iacob Negruzzi, Miron und Florika, 1878; Rumänische Kunst-Dichtungen, 1880), traduceri în limba română (din J. Swift, H. Chr. Andersen, P. Mérimée ș.a.), multe rămase în paginile foilor editate de el, antologii de versuri (Blütenlese
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
public. Ele probează că pintre părinții noștri existau spirite cultivate distinse ce simțeau nevoia de a-și lua zborul în sfera ideilor înalte, însă nu erau seduse de prestigiul gloriei; căci lipseau mijloacele publicității. Poeții scriau pentru mulțămirea lor, precum diletanții fac muzică în singurătate și nu se îngrijeau de soarta manuscriselor. Consecința inevitabilă a multora asemenea nepăsări a fost perderea multor din autografe, care după moartea autorilor au servit a acoperi gavanoasele cu dulceți 78. Conotațiile pozitive ale acestui tip
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fac muzică în singurătate și nu se îngrijeau de soarta manuscriselor. Consecința inevitabilă a multora asemenea nepăsări a fost perderea multor din autografe, care după moartea autorilor au servit a acoperi gavanoasele cu dulceți 78. Conotațiile pozitive ale acestui tip "diletant" de dedicație poetică (plăcere, schimbare liberă a profilului activității, refuz al specializării) sunt dublate de note negative: risipă vitală, exprimare de sine posibilă, dar niciodată împlinită. Regimul acestei creativități particulare constă în ceea ce poetul a făcut și s-a pierdut
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
tipăriturilor românești nu se adresează publicului cititor, ci unei clici restrânse de partizani ai ideilor susținute de publicațiile în chestiune”. în țară, tirajul cel mare îl aveau ziarele de informație, pe când în exil „toate publicațiile sunt făcute de amatori și diletanți”. Primul număr a apărut la 10 februarie 1948. De regulă, ziarul avea între 12 și 14 pagini, conținând în general informații despre situația din România, dar și publicitate la anumite servicii oferite de românii de la Paris. Ziarul pleda pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Judecata de Apoi și să încep să mă bâlbâi! Va fi fiind, sper, o Instanță care să știe exact ce e cu mine. Fiindcă altfel, în imediat, după o descriere ca asta, se găsesc destui care să spună "e un diletant". Și de altfel, cuvântul "diletant" îmi convine. Pentru că definește, pur și simplu, pe cineva care face de preferință lucruri pe care le iubește, care-i fac plăcere. Cred că nimic din ce facem fără bucurie nu contează. (Emisiunea "Cap de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
încep să mă bâlbâi! Va fi fiind, sper, o Instanță care să știe exact ce e cu mine. Fiindcă altfel, în imediat, după o descriere ca asta, se găsesc destui care să spună "e un diletant". Și de altfel, cuvântul "diletant" îmi convine. Pentru că definește, pur și simplu, pe cineva care face de preferință lucruri pe care le iubește, care-i fac plăcere. Cred că nimic din ce facem fără bucurie nu contează. (Emisiunea "Cap de afiș", TVR 3, 2010) Norman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fără a face ceva pripit, să se obțină pe lângă un maxim de randament și liniștea opiniei publice, care este jenată de prezența lor. 2). Însuși românizarea întreprinderilor evreiești trebuie astfel organizată, încât să fie conduse de specialiști români, nu de diletanți, care nu pot acționa fără sprijin evreiesc. 3). Niciodată "Opinia Publică" nu va putea face deosebire între evreii legali scutiți de muncile obștești ca exceptați la muncă, așa că bănuielile, zvonurile și colportajul va continua să compromită cinstea funcționarilor români civili
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
suplimentul ,Ramurilor" (p. 233). Își recitește frecvent romanul, ajungând la aceeași concluzie optimistă: ,În ce mă privește, și știind tot ce știu, după Joyce nu văd alt romancier care să se poată măsura cu mine, Faulkner și Hemingway sunt cam diletanți, iar despre francezi, italieni etc. nici nu se poate vorbi, prea sunt din cale afară de modești. Îmi face bine constatarea? Posibil, dar nu e mai puțin o constatare" (p. 262). Se verifică prin lectura cu voce tare a soției sau
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
ei xeroxată, citești această învățătură: , De multă vreme nu mai lucrez decât dimineața. Și nu cred că alcoolul aduce inspirație, după cum nu cred în inspirație. Ceea ce se numește în general așa, îmi face impresia a fi un lucru bun pentru diletanți care nu au nimic de a face cu adevărata creație. Cine se încrede în așa-zisa inspirație, acela nu este artist cu adevărat. Inspirația nu înseamnă beție. Inspirația înseamnă noapte bine dormită, prospețime, lucru în fiecare zi, plimbare, aer curat
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
Niculescu își face cunoscute rezultatele propriilor investigații. Pe un exemplar al traducerii paharnicului Iordache Slătineanu, aflat la Biblioteca Academiei, descoperă o însemnare pe care "o citește" ca indicație pentru distribuirea rolurilor; în sala de la Cișmeaua roșie "răsar zorile teatrului cult diletant în Muntenia cu spectacolul Hecuba de Euripide, în toamna lui 1819. În rolul Hecubei joacă în travesti, școlarul de 17 ani, Ion Heliade-Rădulescu." Își pune întrebări referitoare la un posibil teatru în București, în 1814, după descoperirea unei medalii comemorative
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
model pentru viitorul culturii și societății românești. Unii caută să persuadeze că măruntul și malignul Nae Ionescu ar fi un geniu de mare talie... Alții, în chip și mai bizar, au stîrnit valul de entuziasm care l-a înălțat pe diletantul Petre Țuțea la nivelul de zeitate națională. Alt caz, politic mai grav, rămîne încercarea de a institui o continuitate legitimatoare (alternativa monarhiei constituționale) prin glorificarea dictaturii militare a lui Ion Antonescu". Și, apoi, descrie luările de atitudine contrarii, citîndu-i pe
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
s-a datorat reprezentanței căpătate, prin naziști, a lui I.G. Farbenindustrie în România, gras plătită, plus un automobil Mercedes, cu șofer angajat de firmă. Beldie mărturisește că n-a ascultat sfatul prietenului său Nae Ionescu, el rămînînd toată viața un diletant cu inimă iubeață de licean. Diletant, deși așa se recomandă, n-a prea fost, cultivînd femeia, de obicei tînără, constant și cu stăruință. Cu unele dintre aceste amoruri , cum a fost cel cu Cora Irineu (un extraordinar reporter de atmosferă
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
naziști, a lui I.G. Farbenindustrie în România, gras plătită, plus un automobil Mercedes, cu șofer angajat de firmă. Beldie mărturisește că n-a ascultat sfatul prietenului său Nae Ionescu, el rămînînd toată viața un diletant cu inimă iubeață de licean. Diletant, deși așa se recomandă, n-a prea fost, cultivînd femeia, de obicei tînără, constant și cu stăruință. Cu unele dintre aceste amoruri , cum a fost cel cu Cora Irineu (un extraordinar reporter de atmosferă al timpului), a știut să-și
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
exact ca un propagandist amator înflăcărat de ,,patriotism" și scuturat de frisonul marilor descoperiri, reacția lucidă și profesională i se pare lui Grid Modorcea cel puțin un act antinațional și un atentat la patrimoniu. Dar cum gesticulația sa de cercetător diletant este tot atît de haotică pe cît de nepieptănată îi este retorica, doar un exercițiu elementar, de contabilitate școlărească, poate face aici puțină ordine. Așadar: 1. faptul că Modorcea este autorul unor cărți ,,de specialitate după care se predă la
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
avut niciodată un proiect. Vreau să spun, ca scriitor. Proiecte am fost nevoit să-mi fac în viața de toate zilele - inclusiv în aceea de critic -, dar nu le-am numit proiecte, ci corvezi. Scriitor fără proiecte, mă consider un diletant. Țin mult la cuvântul acesta, mi-e printre cele mai dragi. Înțeleg prin a fi diletant să nu ai nici o obligație, nici față de tine însuți. Nu știi niciodată ce urmează să scrii; scrii numai ce îți trece prin cap. La
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]