996 matches
-
ce ne spune Însă istoria naturală? Același lucru. În urmă cu sute de milioane de ani, strămoșii actualelor animale și plante erau Într’adevăr uriașe și, evident, primitive. Evoluția biologică a cizelat organismele și le-a micșorat talia. Comparați un dinozaur și o șopârlă, ori ferigile arborescente din carbonifer și plantele actuale, dintre care cele mai evoluate, monocotiledonatele, sunt În principal modeste ierburi. Tot mitologia română arată și cum s’au succedat aceste vârste umanoide. Anume fiecare a degradat, În felul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acesta e handicapul plantei, ea are un fel de drept al primului venit. Căci, când acum mai bine de 100 de milioane de ani, a apărut ceea ce numim obișnuit floare, omul nu exista nici măcar prin strămoșii săi, mamiferele. Abia dispăreau dinozaurii. Nebănuind pericolul, planta a dezvoltat, Încet-Încet, aceste splendori multicolore, de fapt tot atâtea mesaje pentru animalele chemate În ajutor pentru polenizare. Acest frumos devine efemer odată cu detașarea florii de plantă. E drept, unele specii permit o supraviețuire, de fapt o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de milioane de ani, și la nivelul Întregii biosfere, marile grupuri de organisme au apărut și dispărut ori intrat În declin, la fel, alternativ: apariția unor autotrofe, plante, a coincis cu dispariția unor heterotrofe, animale, și invers. De exemplu, dezvoltarea dinozaurilor, acum 200 milioane de ani, a coincis cu declinul ferigilor, iar dispariția lor, 100 de milioane de ani mai târziu, cu dezvoltarea coniferelor. Dar oscilațiile, fie sezoniere, fie mai ales pe termen lung, s’au produs În jurul unei tendințe. Adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lui era una superioară, de natură metafizică, estetică. Aceasta era starea de spirit (la care se adăuga senzația irepresibilă de epuizare fizică, foame și frig...) a fratelui meu când în camera de anchetă și-a făcut apariția un soi de dinozaur opac-înspăimântător. Era tovarășul Cameniță, Vlad l-a recunoscut de pe vremea când acesta conducea destinele micului nostru orășel. Cameniță s-a apropiat și, prin surprindere, în loc de bună ziua, l-a pocnit pe Vlad peste față. Fratelui meu i-a țâșnit sângele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
adevărul. Și să scutească presa și televiziunea de corvoada unor adresări imprecise, mincinoase și lirice, de tipul „domnul deputat“, „domnul senator“ sau „domnul ministru“. Dacă e șacal, să i se spună entității la modul propriu: șacal. Dacă e hipopotam, e dinozaur, e suină, asta-i situația. De ce să pierdem vremea cu delicatesuri, când politicienii ne invită să cunoaștem îndeaproape recensământul din Ferma Animalelor? Un înger La o onomastică unde majoritatea invitaților nu se cunosc între ei, un fost redactor de editură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în București, unde modestă mea locuința o lașasem lui Gheorghe Siretchi. M-am adaptat rapid la Constantă, unde am fost apreciat de șefi și colegi. În anul 1963 conducerea Procuraturii Regionale Constantă a fost preluată de către generația mea, înlocuind vechii dinozauri fără școală. Eu am fost numit procuror inspector, funcție pe care am deținut-o până în 1990. După anul 1990 am lucrat la judiciar unde am participat la procesele Petromin-Forum Maritime (101 nave în valoare de 2 miliarde USD ) și încercarea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93322]
-
tocmai Cristian Popes cu să fie cel care să demonstreze, prin exemplul propriu, eroarea „teoriei“ pe care-o susținea: prin 1994, a murit de tânăr. În ultimii ani, vorbele lui Cristian Popescu miau revenit periodic în minte, când vedeam cum dinozaurii nu numai că sunt foarte plini de viață și prosperi, dar au avut grijă să se și cloneze în exemplare tinere (unele chiar mai tinere decât mine și care, deci, îmi vor supraviețui). Un Ponta în politică, de exemplu, duce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
creat. Vă mai amintiți cum citea în fiecare seară, acum câțiva ani, cu evlavie și recunoștință, câte o poezie a „marelui poet“ Adrian Păunescu? Vă mai amintiți ce vajnic era împotriva celor care îndrăzneau să i calce pe coadă pe dinozauri și cum se gudu ra pe lângă cei de teapa lui? Vă mai amintiți de perioada în care oamenii respectabili se fereau săi frecventeze emisiunea, gândinduse că se compromit? Nui așa că nu vă mai amintiți? Este meritul lui Marius Tucă, clona
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
estrul său - și, astfel, să devină mult mai eficient pentru cauză. Sub pojghița actuală de jurnalist cu vederi liberale și careși face meseria dezinteresat se află, însă, tot individul creat săi apere interesele stăpânului său, Dan Voiculescu. În practica clonării dinozaurilor se înregistrează, mai nou, un alt fenomen interesant: autoclonarea. Au apărut exemplare care nu mai sunt creația unui vechi tovarăș (care săși plămădesc un individ după chipul și asemănarea lui pentru al pune de pază la bunurile proprii și ași
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un individ după chipul și asemănarea lui pentru al pune de pază la bunurile proprii și ași asigura totodată posteritatea), ci care au ajuns să se cloneze din proprie inițiativă. Ba mai mult, unii îi iau ca model nu pe dinozaurii propriuziși, ci clonele acestora. Este tristul caz al lui Mihai Gâdea. Băiatul acesta avea toate da tele să fie luat în vizor de tovarăși și făcut un om deai lor încă de pe vremea emisiunii de la Realitatea TV, În centrul atenției
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Există doar câțiva cineaști în afara concursului câțiva, încap într-o singură mână (bună) ; i am amintit deja într-un top, îi voi mai aminti o dată : Pintilie, firește, Veroiu, Daneliuc, Pița (la început), și cam asta, din păcate, e tot Fiind dinozaurii noștri, au și ei uneori dreptul să ațipească : e limpede pentru oricare cinefil cinstit că Balanța, de pildă, nu este Reconstituirea însă (fatalitate !) Balanța rămâne cel mai bun film românesc de după decembrie 89 ! (De ce trag clopotele, Mitică ? intră în categoria
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și Höfer, cărora le putem adăuga numele debutantului Radu Muntean, al cărui film Furia are șanse să intre în 2003 în atenția spectatorilor câtorva festivaluri internaționale, fac mai mult decât o breșă într-o cinematografie anemică și subsidiată, dominată de dinozauri bugetivori, manieriști și megalomani și de mici învârteli clientelare în sfera de influență a CNC. Ei impun un posibil model de Cinema, care se opune vădit reciclărilor sclerozate ale maeștrilor de mai an. Un Cinema viu, vital și branșat la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cunoaște, îl iubește. El nu urmează drumul celorlalți. La un moment dat, la începuturi, mulți dintre ceilalți păreau că urmează drumul lui Nae. Cred că tu l-ai numit pe Nae suspendat între două epoci ale filmului românesc. Undeva între dinozauri și puști, se află Nae. Singurătatea lui în acest sens mi se pare splendidă. Și faptul că nu se trădează pe sine e admirabil. Nae are crezul lui artistic, are talentul lui cu totul unic și asta îmi place la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
colegi din MAE, pentru motive știute numai de "Cabinetul 2 ", aveam să revin în diplomație în martie 1990. La revenire am găsit ministerul bine dotat cu "lupi tineri" care, sprinteni la limbă, aveau să eticheteze vechea generație de diplomați drept "dinozauri", în cadrul "speciei", noi cei dați afară și reangajați după Decembrie 89, formând o categorie aparte, denumită, după mine simpatic, "dinozauri reșapați". "Ab ovo", n-o să accept niciodată nașterea mea dintr-o găoace de locatar al Mezozoicului, întrucât am fost mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am găsit ministerul bine dotat cu "lupi tineri" care, sprinteni la limbă, aveau să eticheteze vechea generație de diplomați drept "dinozauri", în cadrul "speciei", noi cei dați afară și reangajați după Decembrie 89, formând o categorie aparte, denumită, după mine simpatic, "dinozauri reșapați". "Ab ovo", n-o să accept niciodată nașterea mea dintr-o găoace de locatar al Mezozoicului, întrucât am fost mereu convins c-am "apărut" dintr-un ou Faberger, din acele "cu totul și cu totul de aur și împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
azi pentru felul în care am acționat la realizarea respectivei vizite, acesta putând constitui un "model" de predat la Academia de studii diplomatice pentru generațiile viitoare de ambasadori! (deși nu cred că mai au ei ceva de învățat de la un "dinozaur reșapat", în ultimii ani Excelențele recrutându-se direct din grădinițele pentru "superdotați"!) Trecute acreditările și vizitele de " gradul O", Excelența Sa a revenit la o ocupație practicată în perioada vacanțelor studențești aceea de constructor. Obținusem de la MAE aprobarea pentru lucrări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
asemănarea sa", cu barbă pe vremea domnului Pleșu și "ras" la vremurile domnului Ungureanu, au apărut afirmații cu privire la "raderea" unor misiuni diplomatice și deschiderea de misiuni în noi state (Khirghizstan, Uzbechistan, Kazahstan...). A început și o campanie de presă împotriva "dinozaurilor" din MAE, cerându-se înlocuirea "putregaiurilor", cu sânge proaspăt, nici roșu, dar nici albastru, acestea fiind cele două culori deranjante (în cunoștință de cauză, o afirm că, deși întinerit 100%, MAE este acum mai roșu și mai albastru ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decizia de pensionare "cu data de 31 martie 2005".) Pe culoare, figuri necunoscute, tineri și tinere îmbrăcați ca pentru discotecă, mestecând gumă, râzând și vorbind în gura mare. Eu, cu părul grizonat, pus la costum și cravată, păream exact un "dinozaur" printre ei, venit dintr-o altă lume. Nu mai era ministerul "meu", pe care-l îndrăgisem și în care mă simțeam "acasă". Mi-am depus pașaportul, așa cum erau regulile, legitimația, am completat niște formulare de lichidare financiară, mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
financiară, mi-am ridicat cartea de muncă și am ieșit "la aer". În Balta mi-am revăzut vecinii, am dat o raită prin piață ca să iau pulsul "țării" și apoi am început căutarea colegilor și prietenilor. Am dat peste alți "dinozauri", cu care mă știam de ani și ani, toți "foști" diplomați și în actualitate "tineri pensionari". Aveau alte preocupări și interese și de minister nici nu vroiau să mai discute. Se simțeau la fel de străini și de distanțați de instituția onorabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decembrie 1948, din 513 salariați bugetari au mai rămas, din dispoziția "tovarășei Ana", doar 43, fiind angajați 471 salariați "personal bugetar nou". Pe aceleași diferențieri stranii "nou" și "vechi" s-a operat în politica de personal și după 2005, când "dinozaurii" au fost trecuți în "preistorie". Se afirmă că diplomații nu trebuie să fie înregimentați politic, singura lor politică fiind cea a "Patriei". Mă întreb atunci pentru ce motive atare schimbări bruște de personal, în momente când țara se află într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
oportun) Întâlnire. Ne-a atins doar mâinile, a privit dincolo de noi și a plecat. Nelson Rockefeller suferea de aceeasi boal). Numai senatorii b)trâni, f)r) aspirații la președinție, nu se gr)beau s) treac) de la un invitat la altul. Dinozaurii plini de riduri, precum Hugh Scott, așteptau r)bd)tori s) vin) mâncarea. Alexandra mi-a zâmbit, spunându-mi: „Senatorul Humphrey nu te-a recunoscut”. La mas), a stat Ins) lang) el și mi-a spus dup) dineu c) și-
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
debutanta“ Barbara Frittoli, azi diva absolută a scenei italiene). Simțeam că nu mai puteam prelungi incertitudinea situației de la Național, unde nu mai aveam speranța unei transformări care să vină din interior. Singura soluție ar fi fost schimbarea radicală a vechiului dinozaur instituțional! Dar Îmi era imposibil să aplic alternativa tăierii cu bisturiul În carne vie. Cum nu suportam ideea de a veni din America să pun pe tușă oameni care aveau de susținut familii, cu un salariu oricum de mizerie, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în această excursie, întreprinsă într-o zi de Paști, din inițiativa direcției manageriale și medicale a Socolei. Cred că, în urmă cu vreo zece ani încă, aș fi fost reținut, poate suspicios; dar experiența nu te transformă obligatoriu într-un "dinozaur", experiența îți deschide și perspective noi, mai largi și mai tolerante. Am acceptat cu entuziasm și m-am simțit cinstit să însoțesc acest grup alături de câteva doamne și câțiva tineri asistenți. Nu ignoram eventualitatea unor incidente. Oamenii bolnavi, cronic bolnavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
obiectivă a bolnavului; mi s-a părut o slăbiciune a mea. Acum, după mulți ani de practică medicală, știu că este o calitate importantă atașamentul afectiv față de bolnav. Au fost însă ieri zece ore în care mentalitatea mea de (eventual) dinozaur medical s-a transformat, ieșind la suprafață (cum spun în titlul acestei tablete) partea de poveste. Pentru că sumbra existență a acestor oameni s-a luminat deodată. Fiecare, în felul său, uneori naiv sau ridicol, unii extrem de simplist, pe măsura minții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
comunismului, mult mai consistente, mult mai plină de oameni obișnuiți, nu doar de structuri și nomenclaturiști. Poate în felul acesta, generația copiilor noștri o să înțeleagă câte ceva despre viețile noastre și nu ne va mai trata angro, fie ca pe niște dinozauri neinteligibili, fie ca la niște biete victime, fie ca la niște ființe lipsite de demnitate și demne de dispreț, fie ca pe niște monștri. Poate vor înțelege în ce lume am trăit, ce și de ce am făcut în acea lume
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]