17,651 matches
-
mult lemn, rezonanță de instrument muzical. Pășind în ea cu grijă, mi-l amintesc pe profesor, în anii războiului, '43-'44, punînd la Universitate note cu aerul unui bancher ce ar semna ordine mari de plată, în timp ce țigarea, strînsă între dinți, un Dunhill, îi fumega în colțul gurii, făcîndu-l des, în timp ce semna, să închidă un ochi cu un rictus aristocratic. Nimic nu mai e cum a fost. Totul aici dă impresia a fi ca altădată, dar semnele reînnoirii acoperă autenticitatea. Doar
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
la mâna a doua! Trecând peste toate aceste supoziții, am ajuns să contemplăm urmarea măsurilor decise în forță la cel mai înalt nivel. Înspăimântați de eficacitatea pistolului "Crvena Zastava 99", mai-marii poliției au trecut imediat la măsuri, înarmându-i până în dinți pe tradiționalii purtători de bulane. Spectacolul e ridicol, dar nu fără o notă de sinistru. S-a întâmplat să străbat, zilele trecute, țara de la sud la nord și, din goana mașinii, am fost uluit de cârdurile de polițai întâlniți peste
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
erau în fruntea clasamentelor, ca astăzi să nu-i găsești nicăieri, și autori obscuri, odinioară ignorați, pe care vremea și evoluția gustului literar i-au urcat foarte sus. Vreau să spun că zadarnic îți faci loc cu "ghiarele și cu dinții", timpul nu poate fi trișat. Mă întreb deseori cu ce ochi privea Blaga mărimile din anii cînd nu avea voie să publice sau cînd era ignorat cu bună știință. Și unde sînt astăzi Al. Toma, Eugen Frunză, Dumitru Corbea, Novicov
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în talazul mundan, edenicul basm: "Sunt eu ființa din oglindă/ Sau doar o formă umplută cu fapte/ Ca o păpușă de cîlți? Doamne,/ Cît mi-am dorit/ Să cresc mai repede,/ Să mă condamne/ Timpul real,/ Să ies din poveste,/ Dinții de lapte,/ Să mi se lepede,/ Să mă cuprindă/ Fără de veste/ Și să mă ducă/ Marele val" (Împletire). Iluzoriu situată pe un pisc al "fericirii", autoarea se arată conștientă de prețul sacrificial pe care trebuie să-l achite creației, preț
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți amar,/ Se scorojesc pe frunze/ Culorile mai noi/ Și de sub straturi rîncede de var/ Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți nisip,/ Mai binele dospește acru rime,/ Singur mi-e greu,/ Dar și mai greu mulțime,/ Mi-e greu să tac,/ Dar și mai greu să țip/ Un adevăr făcut fărîme" (Lamento). Întreaga sa creație constă din variațiuni pe această unică
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Alți îngeri" (Agățați în crengi). Să fie viziunea democratică doar o viziune transcendentă? Cîinele și copilul, gata să se hrănească din aceeași bucată de pîine, "Încolăciți și împăcați,/ Cu universul redus/ La bucata de pîine/ În care se mai văd/ Dinții îngerului" (Piața Buzești), precum o imagine a suferinței eterne, dau impresia a înclina balanța în favoarea visului irealizabil, indicînd totodată caracterul absolut al inadaptării pe care poezia Anei Blandiana ne-o înfățișează ca pe un stigmat. P.S.: Se pare că Nicolae
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
mai greu... (Către MĂSCĂRICI.) E periculos, zici? (Începe să râdă. Face un semn GARDIANULUI să desfacă primul pachet: o oală de noapte. Către MĂSCĂRICI.) Măscăriciule, ăsta este tronul tău! Vrei să fii și uns? (CURTENII izbucnesc în râs.) MĂSCĂRICIUL (printre dinți): Ești mai nebun ca mine! MAJESTATEA SA: Așează-te. Așează-te, am spus! (MĂSCĂRICIUL se supune. MAJESTATEA SA face semn să fie desfăcut al doilea pachet: un scaun pliant. Către MARELE PREOT.) Ăsta-i tronul tău. Îți va fi de
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
amînarea e un precedent sfînt, iar moștenirea-grea e primul cuvînt compus pe care îl rostesc miniștrii care-și iau portofoliul în primire, bineînțeles că "dosarele" trebuie cu atît mai abitir studiate. În timp ce vecini ai României și-au luat inima în dinți și au făcut reforma, aducîndu-i corecții pe parcurs, la noi funcționează din plin eșecurile Meșterului Manole, dacă le privim ca ipoteze de lucru. Fiindcă proiectele de reformă n-au avut viață lungă pînă cînd România n-a intrat în vizorul
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
prietenul Bălăiță, nici eu nu crezusem că amicul finlandez se va ține de cuvânt... Totuși, cu perseverența precum și cu încrederea pe care o mai păstrez și azi în oamenii de calitate și în cuvântul lor, mi-am luat inima în dinți și, trăgându-l după mine pe Bălăiță, intrarăm în banca din centru. A ținut, nici un minut. Fără nici o birocrație. La fel ca voiajurile pe căile ferate. Arătând pașapoartele... (mă și mirasem că trebuise să le mai arătăm!) primirăm, pe loc
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
este mai degrabă iluzorie. Admițînd că intelectualul, în sensul modern și restrîns al termenului, este o invenție a secolului al XVIII-lea, de după marea criză a conștiinței europene examinată de Paul Hazard într-o carte pe nedrept uitată astăzi, cei dinții care au exercitat această funcție sînt luminiștii francezi, autorii Enciclopediei și ceilalți, Montesquieu, Diderot, Voltaire, D'Alembert, autorii morali ai Revoluției de la 1789, dar și Rousseau, care a stat la originea individualismului nostru. în secolul al XIX-lea, acestui sens
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
Dar acest lucru nu neagă identitatea urletului înregistrat și catalizat de durere. De o supliciere anume are parte gura: aceasta trebuie torturată, pentru că nu vorbește și nu vrea să spună "adevărul"; sau pentru că "adevărul" nu vrea să iasă de la sine. Dinții sunt sparți, iar limba este electrocutată. Scoaterea dinților unul câte unul trebuie să stimuleze "limba" supliciatului. Dar, cu gura mutilată, confesiunea este sângerândă și într-o limbă bolnavă, care nu îl satisface întotdeauna pe supliciator. Șocurile electrice aplicate în gură
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
și catalizat de durere. De o supliciere anume are parte gura: aceasta trebuie torturată, pentru că nu vorbește și nu vrea să spună "adevărul"; sau pentru că "adevărul" nu vrea să iasă de la sine. Dinții sunt sparți, iar limba este electrocutată. Scoaterea dinților unul câte unul trebuie să stimuleze "limba" supliciatului. Dar, cu gura mutilată, confesiunea este sângerândă și într-o limbă bolnavă, care nu îl satisface întotdeauna pe supliciator. Șocurile electrice aplicate în gură au scopul de a sili limba să articuleze
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
cu glasul lor pierdut. Uneori, victima știe că trebuie să tacă, deși îi vine să urle de durere: sonoritatea sa îndurerată ar stimula cruzimea supliciatorului, de aceea își mușcă buzele și limba, dar nu scoate o vorbă. Cu gura rănită (dinții smulși), supliciatul nu poate vorbi de durere; atunci când și limba îi este tăiată, gestul acesta echivalează cu o castrare. Logica torționarului este sălbatică: tăcerea obstinată a victimei va fi pedepsită printr-o castrare de cuvinte, oficiată de pedepsitorul autorizat. Uneori
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
avem operă. În ambele cazuri, ne erijăm în guru intelectual care se pricepe la toate problemele timupului și dă sfaturi tuturor. În lipsa eticului reclamăm esteticul. Și vicerversa. Suntem plini de complexe, frustrați și încrâncenați. Deseori din articolele noastre răzbate scrâșnitul dinților. Pe unii îi criticăm cu orice ocazie, pe alții îi ocolim elegant; admirăm negativ, nu pentru ci împotrivă, suntem farisei până la capăt dacă interesele o cer. Înjurăm o instituție la care, după un timp, ne depunem CV-ul de angajare
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
își transferă sinele asupra cîte unui personaj cheie sau chiar a protagonistului din fiecare roman, împrumutîndu-i multiple episoade autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba, în cazuri repetate, chiar și trăsăturile lui fizice: calviția, pungile de sub ochi, dinții neregulați. El este naivul intelectual Citrine ("hahaler al Leziunii de Oroare") din Darul lui Humboldt, el este frămîntatul decan Corde din Iarna Decanului, Chick, acidulatul biograf al lui Ravelstein; el este Herzog, prototipul intelectualului cu depozitele lui de idei filozofice
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
își transferă sinele asupra cîte unui personaj cheie sau chiar a protagonistului din fiecare roman, împrumutîndu-i multiple episoade autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba, în cazuri repetate, chiar și trăsăturile lui fizice: calviția, pungile de sub ochi, dinții neregulați. El este naivul intelectual Citrine ("hahaler al Leziunii de Oroare") din Darul lui Humboldt, el este frămîntatul decan Corde din Iarna Decanului, Chick, acidulatul biograf al lui Ravelstein; el este Herzog, prototipul intelectualului cu depozitele lui de idei filozofice
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
-l absoarbă, să-nghită mașturul, să-i umble jignița. Beiul leuprados îi dă atunci să-și răsfețe gura-i hămesită cu rămâniacul cel menit. Îl dezmiardă cu preadulci sărituri și-l mângâie cu vorvor de usârdnicii îl strânge ușure între dinți, ca și cum i-ar câmpoți tăria, apoi îl lasă volnic să se-ntoarcă la poarta zgăului cel teferic. Revărsarea e pe-aproape, o simte și Beiul, strigă și el vorbe arsâze, se scufundă în becirlâc, zlobir cum numai el știe să
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
odată că sînt al nimănui./ Chiar tu cămașă/ bleastămă-mi gîtul ce te-amenință/ cu jegul tău omenesc/ cu reacredința viscerală./ Tu mașina mea de scris desprinde-te/ de jigăritele-mi falange/ și du-te prin birturi să mesteci pîine/ cu dinții tăi de acuma proscriși" (ibidem). Sacrificîndu-se prin abdicarea de la prerogativele unor țeluri pretențioase, ale unor ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o paradoxală demonie mîntuită. Revanșa sa nu se așează pe tărîmul Răului, ci, așa cum am văzut, pe
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
Mircea Mihăieș Am bănuit de multă vreme că trebuie să fii oareșcum într-o doagă pentru a intra într-un partid precum "România Mare". Am ridiculizat, ca mulți alții, pretențiile patrioților cu pumnale-n dinți și neobosita lor sete de scandaluri pe criterii etnice. Dar n-aș fi bănuit niciodată că voi avea o confirmare "la vârf" a ceea ce știau mulți români. Ei bine, a furnizat-o însuși Corneliu Vadim Tudor, în conferința de presă
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
noastre stupefiate, își scoase casca după ce-i de zlegă curelușa de sub bărbie - Doamne, ce cască frumoasă, albastră și rotundă ca o minge, avusese cândva și vizetă, acum era spartă, demontată, ne explică eroul acestui eveniment pufăitor. Era un bătrânel cu dinți rari, cu burta mare, buze groase, care atunci când vorbea (și vorbea într-un ritm ca rostogolirea unor butoaie din vârful muntelui, de nu se mai opreau, era puțin și bâlbâit) slobozea o ploaie de stropi de salivă, încât un-doi am
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
seria Golconde), kaufmanian (imaginea propriei persoane multiplicată în mii de exemplare este marca Being John Malkovich), cărtărescian (scena trecerii dintr-un cer într-altul prin fermoare uriașe trimite la imaginea finală din Ruletistul cu șirul de Dumnezei minori dispuși asemeni dinților unui fermoar universal care-l închid pe adevăratul Dumnezeu) sau chagallian (copilul Chagall agățat de șotronul zburător, precum și motivul cocoșului, al zoomorfismului). Dar iată câte un exemplu din fiecare: "Noimann avea impresia că la fiecare pas, trupul lui devenea tot
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
Forând cu sârg la cabinet și îngânând bine cunoscuta arie din Rigoletto, Noimann avea impresia că în fiecare nouă carie pe care o plomba o zidea și pe fosta sa nevastă. Pacienții îl priveau nedumeriți când îl auzeau murmurând printre dinții întredeschiși: ŤAcum, după atâta zbenguială, dragă Lilith, te vei odihni în pace!ť". Dacă volumul secund va rezolva neajunsurile formulate mai sus, rămâne totuși o problemă atât de construcție cât și de marketing editorial. Textul întregului roman ar fi trebuit
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
are o imagine proteiformă, din care se desprind obsesiv câteva trăsături ale pasiunii devoratoare: "Adorm cu privirile ei în cuget, cu privirile ei adânci și negre, care deodată se aprind de pâlpâiri fosforice și se înconjoară de un șirag de dinți albi ca de lup (...) și mă las devorat, cu o voluptate care mă înfioară, la acest ospăț al făpturei cu infinit de multiple, de frumoase, de nestatornice fețe, cu râs nemaistăpânit și sigur de norocul lui" (p. 137). Ragaiac este
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
și-a luat și ea un pateu cu varză, pentru că fostul ei lector, actualmente coleg, Mihai, o rugase să-i cumpere câteva pateuri cu varză. Dar a fost prima și ultima dată. După prima mușcătură simți ceva tare, metalic între dinți. A tras cu mâna și a apărut o frumoasă spirală metalică, desprinsă din pămătuful de curățit vase. Nu i-a spus însă colegului, să nu-i strice pofta de mâncare. Dar, de atunci, Camelia nu a mai încercat, să cumpere
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
fata strângându-i cu putere brațele sale viguroase. Acum Mircea, te rog, acum, nu mă mai chinui, te rog, fii dulce în continuare așa cum ai fost întreaga noapte. Mircea își retrase capul dintre șoldurile sale și cuprinzându-I buzele între dinți, intră din nou între coapse și o pătrunse cu toată forța bărbăției sale masculine, înainte ca valurile pasiunii s-o inunde, în timp ce fata îl prinse pe tânăr de mâini cu atâta forță strângându-I cu putere brațele viguroase, cu unghiile
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]