4,884 matches
-
la edițiile precedente, festivalul a culminat cu formația Trigon. Recitalul din septembrie 2008 a fost primul în care grupul basarabean a apărut într-o formulă de cvintet. Împreună cu violistul Anatol Ștefăneț, a cărui muzicalitate frizează genialitatea, au evoluat bravii săi discipoli: Dorel Burlacu/instrumente cu claviatură, muzicuță; Vali Bogheanu/sax, flugelhorn, trompetă, caval, fluiere, bas, voce, claviaturi; Gari Tverdohleb/baterie, percuție, xilofon. Din nou, intuiția lui Ștefăneț s-a dovedit imbatabilă, prin cooptarea "sta-ru-lui în ascensiune" Alexandru Arcuș, un poliinstrumentist deja
Culoare cosmopolită and discernămâCuloare cosmopolită and discernământ esteticnt estetic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7980_a_9305]
-
tranșat, am putut vedea în direct cum miza seniorilor se confirma sau nu prin rezultatele cadeților. Îi citisem pe toți acești tineri poeți și nu am avut surprize revelatorii. Dar am apreciat suplimentar faptul că maeștrii nu au căutat epigoni, discipoli servili, ci, adesea, poeți tineri aflați la antipodul propriei formule. Nici o trăsătură de unire nu se poate găsi între poezia lui Emil Brumaru și cea a lui Constantin Acosmei, între versurile marca Ioan Es. Pop și cele semnate de Claudiu
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
neașteptatul sentiment de comuniune colectivă încercat la Paștele din 1992, la vizita regelui Mihai în București; de la cele două tipuri de spaimă fără chip - spaima în fața sfîrșitului și angoasa remușcării - pînă la formele iubirii omenești: iubirea de tată, iubirea de discipol, iubirea de îndrăgostit și iubirea de copil; de la cele două forme de satisfacție umană - bucuria dată de micile plăceri ale vieții și marea bucurie, atît de rară, a clipelor de fericire totală, pînă la emoțiile provocate de amintirile vechi ale
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
că se petreceau evenimente excepționale și că trebuia cu orice preț să-și biruie teribila, paralizanta timiditate care-i stânjenea peste măsură în ocaziile cele mai importante. Eugen și cu mine suntem, ca prin minune, "vărsați" în grupul admiratorilor și discipolilor lui Lenny, tineri în jeanși, cu bărbiță și ochelari, care vorbesc fluent englezește și care se țin scai de el pe săli și culoare, pe oriunde trece; mai sunt și mulți alții de care nu îndrăznim să întrebăm nimic, dar
Amintiri cu Leonard Bernstein by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7576_a_8901]
-
Dicționarul în-țelepciunii de Theofil Simenschy, ediția fiind îngrijită și prefațată de eminentul istoric literar I. Oprișan, din comentariile căruia am preluat unele date documentare. Autorul acestei lucrări cu caracter enciclopedic, Theofil Simenschy, a fost profesor la Universitatea din Iași, printre discipolii săi numărându-se și prestigiosul clasicist Cicerone Poghirc. Din păcate, nu se știe când a început să elaboreze această vastă sinteză. Cert este că, în trecutele vremuri, până la stingerea sa din viață, la 15 decembrie 1968, strădania sa nu s-
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană și nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la sfîrșitul complicatelor procedee maieutice. "Anamneza" le prilejuiește revelații existențiale de esență și, implicit, devine un pretext pentru mutații majore de identitate. Waugh însuși - alcoolic suspectat de homosexualitate, în tinerețea studioasă de la Universitatea Oxford, ajuns, prin convertire, catolic
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
asediu, altele (particulare sau/și de stat) deschise în gherete preistorice, în cătune fără gară, iar altele (de stat) transformate în fabrici de diplome. Ingineri, subingineri, mecanici auto, femei de servici, agricultori Ťrecalificațiť pentru munca didactică. Amoruri (...) între maeștrii și discipolii lor (...). Nebunie, sărăcie, indiferență, mizerie, isterie, derută și, nu în ultimul rând, greață". După o analiză foarte profesionistă a situației din educație, concluzia profesorului Codrin Liviu Cuțitaru cade ca o ghilotină. Catastrofa din învățământ nu are la bază, cum s-
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
sonate datorate compozitorilor Mircea Istrate, Tiberiu Olah, lucrările maeștrilor prezentului, Cornel Țăranu, Dan Voiculescu, Alexandru Hrisanide, Sabin Pautza. Este o aventură captivantă pe parcursul căreia Nicolae Maxim, flautistul solist al Filarmonicii, a știut să capteze participarea mai tinerilor săi colegi și discipoli, flautiștii Ciprian Patride, Alin Apetroaie, Boldiszar Szabolcs. Un asemenea program este un concert-crez. Pe care puțini mai au curajul a-l susține. Relativ recent, Salonul de Muzică al Palatului Cantacuzino, Muzeul Național "George Enescu", a găzduit deschiderea unei stagiuni extraordinare
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
Paris și la Urt, între 26 octombrie 1977 și 15 septembrie 1979, Jurnalul de doliu conține 330 de fișe, așezate în ordine cronologică, titlul aparținând lui Roland Barthes. În ce măsură însă aceste note alcătuiesc un text de sine stătător? Eric Marty, discipolul lui Barthes, iar mai încoace și omul care i-a îngrijit Oeuvres complčtes, în 5 volume, la Seuil, este categoric: Avem un titlu, un act de nominalizare. În opinia mea, nu-i vorba de o efuziune, ci de un proiect
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
muzeograf literar la Bojdeuca Ion Creangă din "mahalaua tragi-cosmică }icău". În 2007 i se acordă titlul de doctor în filologie la Universitatea Al.I. Cuza, titlul tezei susținute și apoi publicate fiind "Rostirea postmodernă. Generația poetică '80 în literatura română". Discipol al profeticei modernități bacoviene, dar și al tragismului melodic postmodern al lui Cezar Ivănescu, Daniel Corbu ajunge, cfr. excelentului studiu introductiv semnat de Theodor Codreanu, la "această ezitare ironică între modernism și post-modernism", ceea ce atestă "un bun instinct artistic, care
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
Tudorel Urian Discipol al lui N. Steinhardt, fost deputat în Parlamentul României, poet și animator cultural, preotul bistrițean Ioan Pintea este un ierarh cum puțini am întâlnit pe la noi. Veșnic tânăr (și ferice, aproape că vine de la sine) mereu cu zâmbetul pe buze
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
Sugestiile au drept contrapunct informațiile oferite de membrii echipei de la Brigada Omucideri. A doua linie epică a cărții o formează aventura unui alt polițist, Tomas, prescurtat ca T., plecat la New York pentru o bursă ce ține de schimburile dintre poliții, discipol și un soi de fiu adoptiv al comisarului Pujol. T. descoperă un oraș complet neobișnuit ca geografie și ritm al vieții de zi ori de noapte, trăiește o poveste de iubire cu Suzana Ortega, de care-l separă aproape douăzeci
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
înrudiți între ei și solidari în momentele fundamentale. Și totuși, T. devenit P. reușește să se inflitreze și să fie acceptat, aici trăiește cea mai intensă luptă cu sine. Autorul a alternat planurile în care evoluează cei doi, comisarul și discipolul său, printr-o tehnică a contrapunctului. Pujol duce două vieți distincte: cea de comisar aflat la sfârșitul carierei și cea de bărbat care înțelege că are parte de o căsnicie fericită. Trăiește împăcat cu nevasta, cu sine și cu lumea
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
omenesc nu-i era străin, avea darul de-a da expresie absolută gîndurilor noastre și de-a dezlega probleme ce parcă ne sunt date ca să ne chinuim". De unde reiese ca-pa-citatea mentorului de-a se fi implicat în mecanismele sufletești ale discipolului, de a-l fi înzestrat cu "disciplina" a cărei lipsă o resimțea. Petre }uțea era "o namilă de om, cu verb potopitor de gigant", "un geniu verbal, singular în generația lui care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți", care
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
pe Vladimir Tismăneanu la concluzia expusă în Perfectul acrobat: "Programatic cameleonic, maestru al schimbărilor la față, Răutu a parcurs o suită de biografii în mod normal incompatibile, a fost succesiv partizanul Anei Pauker și al lui Dej, elevul lui Jdanov, discipolul lui Suslov și promotorul Declarației din aprilie 1964, groparul culturii românești și liderul propagandei în anii Ťdezghețuluiť de după 1963". De aici și titlul cărții, inspirat din niște versuri ale poetului Eugen Jebeleanu despre care se presupune că se referă chiar
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
pastor, își explică pasiunea pentru jocul de șah, pornind de aici își expune concepția despre necesitate și hazard, grație căruia a și făcut cunoștință cu tînărul Philippe, și se prezintă: Frédéric Stauff. Un nume care "îi spune ceva" viitorului său discipol. Dacă nu propria memorie, atunci întîmplarea este cea care-i vine în ajutor lui Philippe. Întîlnirea cu Raphael Rosetti, un tînăr profesor erudit ale cărui seminarii le frecventase la Sorbona, îi dezvăluie istoria secretă a lui Stauff. Căzut "azi aproape
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
și simpatie a reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de influența crescîndă pe care filozoful mizantrop o exercită asupră-i, Philippe simte pericolul îndepărtării sale de lume. Peripateticele întîlniri cu Stauff sunt dublate de cufundarea în studiu a discipolului, de investigații livrești, soldate pe de o parte cu un imens cîștig de cunoaștere, iar pe de alta, cu neglijarea frumoasei sale iubite Ariane, care va nutri la rîndul ei o admirație crescîndă față de spiritul acestui Diogene modern. Într-o
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
este pregătit. Philippe îi indică locul unde să se așeze și, calculînd relația dintre direcția vîntului și poziția pînzei, dă drumul velei care izbește victima din plin. Stauff moare pe loc sub forța izbiturii, cade peste bord și, sub privirile discipolului său, se scufundă în cîteva minute care i se par făptașului interminabile. Totul este înscenat ca un simplu accident. Revenit la vila unde îl aștepta Ariane, își amintește că Stauff îi vorbise în ajun despre o scrisoare. Și într-adevăr
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
ajun despre o scrisoare. Și într-adevăr, în vestibul descoperă plicul care-i este adresat. Scrisoarea îl deconspiră pe Philippe, căci Stauff nu numai că știa că va muri, ci el însuși își pusese la cale dispariția, slujindu-se de discipolul său ca de un simplu instrument. Cine propovăduiește sinuciderea ca fiind singura ieșire onorabilă din existență, dar nu o face atunci cînd a sosit timpul, nu este cumva un jalnic impostor? Știam că vei reuși. Am așteptat cu nerăbdare clipa
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
de un simplu instrument. Cine propovăduiește sinuciderea ca fiind singura ieșire onorabilă din existență, dar nu o face atunci cînd a sosit timpul, nu este cumva un jalnic impostor? Știam că vei reuși. Am așteptat cu nerăbdare clipa în care discipolul va cere socoteală maestrului său, derutat de butadele acestuia, îi va întinde capcane pentru a-și verifica îndoielile. Nu ați fost nepriceput, dar nu ați avut nici statura necesară pentru a lupta cu un cinic ca mine. În mod deliberat
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
alimentat suspiciunea crescîndă, am furnizat motive îndoielilor pe care le-ați avut. Am vrut să vă aduc în situația de a mă disprețui." Conducîndu-l pas cu pas pe Philippe spre atingerea țelului său secret, Stauff își vede îndeplinită misiunea, lăsîndu-și discipolul "să se dedice dificilei meniri de a trăi și apoi de a muri cu demnitate." Romanul lui Bruno de Cessole este o carte admirabilă, un roman inițiatic, un manual de educație filozofică și intelectuală, un exercițiu de admirație critică față de
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
dusă împotriva lui de chiar foștii săi prieteni, Stauff se consideră "mort" pentru această lume. El nu mai publică nimic, se îndîrjește să nu mai "reușească", urmînd astfel exemplul unor "magnifici ratați" pe care-i va propune ulterior drept "model" discipolului său Montclar: de la Senancour la Walser, trecînd prin Bloy, Schopenhauer, Leopardi etc. În tradiția lui Nietzsche, Stauff consideră că un gînditor se înscrie într-o genealogie spirituală și își revendică drept strămoși cinicii și stoicii greci, pe Lucrețiu, Boetius, pe
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
Friedgard Thoma, să se regăsească, firește într-un cu totul alt regim, vădit ficțional, și în roman - mă gîndeam la relația dintre Stauff și Ariane, iubita lui Philippe. Putem merge și mai departe: plimbarea prin cimitir a maestrului și a discipolului său corespunde aproape miraculos unei plimbări pe care Cioran o făcuse cu Friedgard, o scenă dramatică în care filozoful se rătăcește nemaigăsind locul, piatra funerară, care-i fuseseră deja pregătite din timpul vieții... Scena este descrisă în romanul epistolar Um
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
avut-o asupra dumneavoastră ar fi fost aceeași cu cea pe care Stauff a exercitat-o asupra lui Philippe? Și într-un atare caz, nu cumva Philippe ar fi și alter ego-ul dumneavoastră? B.de C.: Nu am fost niciodată discipolul unei persoane vii, am fost dator doar celor morți despre care cred că sunt adesea mai vii decît mulți dintre contemporanii noștri, aceștia din urmă morți deja fără să știe...Un mare gînditor sau scriitor este pentru mine un veșnic
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
nuanțând prin comentarii proprii de mare rafinament sintagme precum "etnicismul estetizant al lui Blaga", "tradiționalismul decorativ al lui Pillat", "suprafața autohtonistă a lui Voiculescu", "ortodoxismul cu inflexiuni semănătoriste al lui Crainic, "bizantinismul estetizant al lui Maniu". În cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Isus în țara mea","Sensul teologic al frumosului"); se oferă argumente pentru orfismul poeziei blagiene sau al sinelui profund, poetic și cosmic, în defavoarea
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]