39,259 matches
-
sigur că am luat la cunoștință de anunțul că domnul Enrico Letta, președintele Consiliului de Miniștri italian, și-a dat demisia. Nu putem să comentăm cu privire la acest proces intern, care este democratic. Ceea ce pot să vă spun este că am discutat la telefon astăzi cu domnul Letta și i-am spus că am apreciat foarte mult cooperarea excelentă de care ne-am bucurat în această perioadă. Primul ministru al Italiei a arătat că este mereu un european angajat și e un
Barroso: România trebuie să adere la Schengen cât mai rapid [Corola-blog/BlogPost/94034_a_95326]
-
foarte mult cooperarea excelentă de care ne-am bucurat în această perioadă. Primul ministru al Italiei a arătat că este mereu un european angajat și e un om cu care îți face mare plăcere să lucrezi. Nu vreau acum să discut despre perspectivele noului guvern italian, dar întrucât ați vorbit despre domnul Renzi, vreau să vă spun că l-am întâlnit deja în repetate rânduri și mi se pare, de asemenea, o persoană foarte angajată față de Uniunea Europeană. Își dorește ca procesul
Barroso: România trebuie să adere la Schengen cât mai rapid [Corola-blog/BlogPost/94034_a_95326]
-
de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter îcomedii ale amenințării', mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar vechea teorie a genurilor, care separă drama de roman și poezie
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter îcomedii ale amenințării', mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar vechea teorie a genurilor, care separă drama de roman și poezie
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
să aibă (aproape fiecare om izbutește să aibă ce vrea, dacă se zbuciumă pentru ceea ce vrea), și nu vrea să aibă decît ceea ce poate să aibă, ceea ce merită să aibă este foarte probabil că, într-adevăr, voi fi citit și "discutat", că lucrurile de aici vor intra într-o anumită istorie literară (dacă istoria literară va mai fi), pentru un moment scurt. Pe de altă parte, cînd mă gîndesc că o mulțime de inși (în România chiar) se macină în mărunțișele
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
zoologia numește "țapi ispășitori". ...sept. 1954. Acuzațiile împotriva celor patru iau proporții. Nu se mai vorbește de sticluța de colonie, ci de faptul că inculpații aveau la ei o sticlă cu coniac, deci erau în stare de ebrietate. Problema e discutată și într-o adunare generală a anului IV. Inculpatul Cazimir ia cuvîntul și se declară incapabil de a demonstra prin ce transformări fonetice și semantice s-a ajuns de la colonie la coniac. Mare ilaritate în asistență. Graur, prezent la dezbateri
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
în care s-a produs această descleștare a liricii, - pe etape și cu accidente pe parcurs, până acolo unde s-a creat impresia că, spre deosebire de proză, lirica fusese lăsată de capul ei, dar și să se descurce singură, s-au discutat mult în ultima vreme, eseistul a socotit că nu are a stărui asupra acestui capitol, dat fiind și anii lungului său exil, alții puteau fi mai informați. Pe Ilie Constantin l-a atras studiul substanței poetice, pe profile, a unei
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
de papagal, unde Aderca scrisese pagini întregi sau chiar numere întregi din revistă. Ce ne-a uimit peste măsură era teama lor de a nu face ceva care ar fi putut să le atragă persecuția autorităților. Îmi amintesc că am discutat mult despre Blecher. Nu-l citisem. Și, fiindcă nu-mi plăcea să merg la Biblioteca Academiei, unde, la Fondul Special trebuia să aștepți mult până ți se dădea o carte, o rog pe Sanda Movilă să ne împrumute o carte
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
scriu o piesă de teatru în care să se reflecte unele din aspectele acestui proces."; " Tot în 1952 voi scrie o carte în versuri pentru copii despre ŤExpoziția permanentă I.V.Stalinť."; Petru Dumitriu: "Încă de peste un an de zile se discută în cercurile noastre scriitoricești, printre oamenii de cultură și iubitorii de literatură din publicul larg, despre un gol în tematica prozei noastre. Sectorul de bază al economiei noastre, industria grea, nu e reprezentat în proza noastră epică decât printr-o
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
Gallimard romanul, atunci... Și nu cred că era bine să-l fi publicat și să mai scrii altceva... Atunci mi-a povestit întâlnirea cu Brice Parrain, care-i citise Ferestrele... pentru Gallimard. Îl sunase și îl invitase la restaurant să discute după lectură. Vreo oră și ceva. - Vezi? nu inviți un tip la restaurant, i-am spus acum, în '97 sau '98, ca să-i comunici că nu-i publici cartea. Îi dai un telefon, și gata. Brice Parrain i-a pus
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
inumană. Inumanitatea ei credeam că l-a speriat atunci pe tînărul scriitor. Să vorbim despre ea, în 1997, sau '98, nu mai era, e drept, periculos și, curios, nici măcar delicat. - Nu cred că trebuia să te convoace, la restaurant, să discutați îndelung, ca să-ți spună așa ceva. - S-au scris atâtea critici elogioase, de acum și eu descopăr propria mea carte, prin ele. Sunt lucruri la care nu m-am gândit și nu le-am premeditat. Dar nimeni n-a spus asta
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
divinității, ideea binelui și a răului, chinul păcatului, normele legii, spre a împiedica alunecarea în abisul instinctelor (S. Damian, Intrarea în castel, Ed. Cartea Rom., 1970, p. 41). Mai citam și altădată paginile din Risipitorii (ed.I) în care Constanța discută cu dr. Sârbu despre lumea de mâine. Și apelează la o imagine din Adolescentul: Puține pagini sunt mai explicite, în acest sens, decât aceea care încheie ediția întâi a Risipitorilor. La mirarea doctorului Sîrbu că învățătoarea este încântată de Adolescentul
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
morală din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu Caragiale, iasma putreziciunii și fatalitatea Crailor”. Portretul lui de o mare plasticitate ni se impune ca unul dintre cele mai reușite din câte a conturat Vladimir Streinu în studiul pe care-l discutăm: “Atâta cumul de viciu, sminteală și boală, nu găsim nici în cele mai cumplite pagini ale lui Dostoievski, deși către acesta ni se îndreaptă gândul, închizând Craii de Curtea-Veche”. Și urmează strângerea într-un mănunchi a particularităților definitorii ale noului
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
-n slip, privind cururi dalbe pe nisipuri. Eu, cardiacul și nervosul, am început să beau țuici; votcă rusească nu există! Tamara Nikolaevna umblă desculță și domnul Axin (sau așa ceva; administratorul vilei) îi face ochi meliferi. La recepție am surprins „fetele” discutînd, scandalizate, că eu și cu nevastă-mea, culmea, sîntem căsătoriți! Toți credeau că-s c-o amantă! Mă salut, în continuare, cu Ion Caraion. Ce bine e, totuși! Oriunde mă duc, orice s-ar întîmpla (și mi se cam întîmplă
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
-i larg cea de-a treia ușă, îl lăsă ca să intre primul. Salonul era plin de lume. O duzină de persoane - bărbați și femei, tineri și mai vârstnici, dar și câțiva copii - stăteau pe scaune în jurul unei mese mari și discutau cu însuflețire despre arestările operate în rândul militanților sioniști. Tăcură însă brusc cu toții, cu ochii îndreptați circumspect înspre ușă, în clipa când Mișu Leibovici îl introduse în încăpere pe musafirul său. “Domnul Teodorescu, prietenul nostru”, vesti ceremonios ceasornicarul, oferindu-i
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Monografia realizată de Carmen Brăgaru este cea dintâi temeinică exegeză consacrată lui Dinu Pillat, oferindu-ne tot ceea ce se poate cunoaște până acum despre viața și opera sa.” Spațiul nostru e totuși limitat și nu îngăduie, pe cât aș dori, să discut activitatea lui Teodor Vârgolici în calitate de cronicar de ediție, poate cel mai devotat și mai prezent din viața noastră literară actuală. Observațiile lui țintesc și de astă dată ineditul, acele opere sau fragmente interzise în timpul regimului comunist. Așa se întâmplă cu
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă-n somn. * Stau cu creionul ascuțit în mînă și nu mai știu cum să continui. Prea
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
răsfăț de altădată păreau să fie câteva farfurii de porțelan, câteva pahare de cristal și un set de tacâmuri de argint, purtând toate stema familiei bătută în aur, dar nu erau niciodată scoase din fundul unui dulap și nu se discuta niciodată despre ele; trecutul era, de bună seamă, prea îndepărtat și prea străin pentru a mai însemna ceva. S-ar fi putut tot atât de bine, însă, ca aceste vestigii să nu fie altceva decât o modestă pradă de război din perioada
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
două variante moderne: respectarea unei clauze contractuale din partea prestatorului de servicii sau aplicarea sănătoasă a proverbului " Puține cuvinte și ispravă mai bună". Unde se situează, între aceste coordonate, bunul simț natural, amabilitatea genetică și buna creștere a subiecților, rămâne de discutat. Cu siguranță, ele n-au dispărut. Am observat acest lucru în urma unui, să-i spunem, exercițiu de amabilitate de mai lungă durată, în încrederea mea nu lipsită de modestie "Cum ți-e chipul, te poartă". Ceea ce m-a mirat, a
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
autoarei, fiind respectate canoanele impuse de aceasta", Faites ce que vous voulez madame (rezumatul, prezentat sub semnătura Doinei Jela e mai curînd un post-scriptum, un epilog la "cartea de debut"). Într-un dialog pentru radiocititori, Angela Marinescu și Cornel Regman discută despre literatura nouă - și despre volumul lui Grigore Șoitu pe care îl comentăm aici - inversînd rolurile: Angela Marinescu întreabă și Cornel Regman își definește opțiunile estetice. E reprodus și comentat un fragment dintr-un caiet de versuri din secolul XIX
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
bune poeme din ultimii 15 ani și din șase volume. Despre Gheorghe Izbășescu au scris Laurențiu Ulici, Al Cistelecan, Marin Mincu, Octavian Soviany, nume grele. Toți încearcă o încadrare în generație, poetul însuși se vrea optzecist - și ar fi de discutat, la nivel teoretic, această obstinație a generației, destul de pernicioasă după mine, care face ca cei mai buni poeți aparținând prin vârsta biologică unei generații de creație să reitereze la nesfârșit și motivele acesteia - criticii l-au ambalat în adjective generale
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
S. Damian Evadat din vâltoarea războiului, G. Călinescu se bucurase ca profesor universitar, ca istoric literar și ca romancier de un imens prestigiu. Istoria literaturii române, editată în anul 1941, putea fi discutată acum liber și era cotată de iubitorii de carte ca un reper, venerată de unii ca o biblie. Se stinseseră polemicile de la momentul apariției și în ciuda unor obiecții plauzibile la diferite caracterizări și ierarhizări, se impusese opinia că masivul volum
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții cotidiene, ele pot fi asociate Paginilor bizare urmuziene, dar și literaturii rusului Daniil Harms, ale cărei ingrediente de sadism suav (băbuțe sărind de la etaj, sub privirile condescendente ale trecătorilor; indivizi care, după ce discută amical despre vreme, se bat pentru un calup de unt; bărbați care își calcă în picioare nevestele, fără motiv etc.) se regăsesc și la Monciu-Sudinski. În combinația de violență și poeticitate umană, ele trimit deopotrivă la literatura Angry Young Men
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
decît din prozele colectivizării și industrializării ale "obsedantului deceniu" (pline de activiști omenoși și infailibili, tineri superdotați și muncitori titanici mergînd benevol și entuziast pe șantierele comuniste) sau din romanele politice șaptezeciste (bîntuite de activiști cu probleme de conștiință, care discută cu nevestele sau amantele despre putere și adevăr, libertate și necesitate, critică și autocritică). De altfel, Rebarbor poate fi considerată prima carte de proză din literatura română care nu mai tratează nivelul activiștilor comuniști autohtoni (fie ei omniscienți sau failibili
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
oglinzii se regăsește în artă, în pictură (referințele picturale sunt abundente în Remember) unde imaginea reflectată durează după ce realitatea care a prilejuit-o a dispărut de mult. Un portret este o potențială stafie. (Fotografia și moartea e o temă subtil discutată în eseul lui Roland Barthes La chambre claire.4)) La Mateiu Caragiale raporturile dintre pictură și viață/moarte sunt inspirate, cum s-a spus adeseori, din sfera de preocupări literare romantico-decadente, ca în William Wilson sau în Portretul oval de
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]