912 matches
-
fost scurt și definitiv: Do or die. Asta simțise atunci cînd își pusese în cap că trebuie să-și aprindă țigara de la bec: face lucrul acesta sau moare. Uluitor este astăzi, în 2003, că anii de lagăr, azil psihiatric și disidență în Rusia, de la 16 la 34 de ani, cei 25 de ani de cînd trăiește în exil, la Cambridge, suferința, primejdia, celebriatea nu l-au schimbat în nici o privință pe Vladimir Bukovski. De aceea, unii vor fi găsind poate repetitive
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
se înțeleagă că și unii și alții urmăreau cam același lucru: să-și scoată din joc adversarii pentru a influența numai ei deciziile partidului. Nu toți au luptat pentru atât, ci pentru mai mult. Au fost și acte reale de disidență, ieșiri din rând în niciun fel convenabile puterii, au fost și opuneri, nu atât de multe și de răsunătoare ca în alte țări din Est, dar au fost. Nu le uită nici Mircea Iorgulescu, dar eu le-aș fi subliniat
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
orice fel sunt suspendate de către guvern, pregătind dictatura regală. Dar Mihail Sadoveanu a avut aproximativ trei ani (1934-1937) satisfacția de a conduce, ca Mare Maestru Federal, Francmasoneria Română Unită, deținând în continuare și demnitatea de Mare Maestru al MLNR. Însă disidențele au fost multe, destule loji rămânând pe dinafara obedienței față de Federație și chiar înverșunându-se împotriva lui Sadoveanu. O parte din MLNR, sub conducerea principelui George Valentin Bibescu, rămâne pe dinafara Federației. Se pare că Mihail Sadoveanu este într-atât
Sadoveanu francmason by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8677_a_10002]
-
avut prilejul, actele de curaj și de demnitate ale scriitorilor români care s-au opus într-un fel sau într-altul regimului comunist. Nu am avea decât să conspectăm cărțile lor pentru a culege o mulțime de exemple de subversiune, disidență sau opoziție. După 1989, critica literară din țară a comentat alte asemenea exemple, care dovedesc că nu toți scriitorii români au fost oportuniști și penibil supuși regimului comunist. Unii doar au evitat colaborarea, alții s-au opus, au protestat și
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
mort în 1975, prima lui detenție se datorează apartenenței la legionarism), și Nichifor Crainic (1972), pentru că ei vin dinspre extrema dreaptă interbelică. Dar, după V. Voiculescu și Mircea Vulcănescu, l-aș așeza pe Petre Pandrea (1968), un caz interesant de disidență de stânga, critic acerb al comuniștilor români. Am răspuns cu câteva săptămâni în urmă, tot în această pagină, la întrebarea A existat disidență înainte de Paul Goma? și am invocat atunci cazurile unor scriitori condamnați la moarte pentru literatura lor anticomunistă
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
după V. Voiculescu și Mircea Vulcănescu, l-aș așeza pe Petre Pandrea (1968), un caz interesant de disidență de stânga, critic acerb al comuniștilor români. Am răspuns cu câteva săptămâni în urmă, tot în această pagină, la întrebarea A existat disidență înainte de Paul Goma? și am invocat atunci cazurile unor scriitori condamnați la moarte pentru literatura lor anticomunistă: Victor Valeriu Martinescu, Păstorel Teodoreanu și Radu Gyr (închis a doua oară și condamnat la moarte pentru poemul care îndeamnă la răzvrătire Ridică
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
Sergiu Grossu, Emil Gulian, Pan Halipa, Al. Marcu, Pericle Martinescu, Teohar Mihadaș etc. Un dicționar cuprinzător este Victimele terorii comuniste, realizat de Cicerone Ionițoiu, din care am putea extrage o listă impresionantă de scriitori, filosofi, istorici etc. Mergând pe firul disidenței spre ultimele două decenii ale regimului comunist, trebuie să-i notăm, între cazurile cele mai prestigioase pe Paul Goma, Dumitru }epeneag, Bujor Nedelcovici, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu, la care trebuie să adăugăm situațiile celor dinafara literaturii (Gheorghe Ursu etc.). Exercițiul
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
așteptarea unui nou mandat, ci a unui loc în istorie. Un loc pe care trebuie să-l gestioneze cu băgare de seamă, atît ca președinte cît și ca fost șef de partid. Nucred că dl Iliescu încurajează apariția unor viitoare disidențe în PSD și a unor mici furtuni politice pentru a slăbi poziția premierului. Ion Iliescu e, adeseori, pripit în declarații, dar nu e un politician prost. Ce interes politic ar avea Ion Iliescu să zgîlțîie scaunul premierului? Ca să provoace o
Divergențele dintre Iliescu și Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15704_a_17029]
-
ăsta a zis că o să ajungi scriitor! Ce-i cu tine?. Cred că-ți dai seama că, din acel moment, mi s-a urcat la cap. Am și scris, undeva, că destinul meu a fost un extemporal. Eu am făcut disidență mentală Iată, așadar, două premonițiuni fantastice. Pe urmă, viața mea a fost bulversată de comunism. Totuși, marea șansă a fost că am lucrat la Editura de Stat. Deși fusesem exclus din partid, chiar la dorința mea, pentru că nu mai suportam
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
o perioadă care nu mai avea timp cu oamenii, într-o lume urâțită până la extrem, v-ați refugiat în literatură. - Am traversat epoca proletcultistă citind marii autori clasici și în sufletul meu au rodit cele trei grăunțe. Eu am făcut disidență mentală; o opoziție intrinsecă și structurantă. Eram total abstras, încât uneori, la editură, mă strigau: Țoiule, n-auzi? Ăsta e surd!, pentru că eu mă gândeam la ale mele, eram plonjat în propria mea imaginație. Atunci am citit cel mai mult
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
modernă. Autorul romanului este un tip original, pasionat de acrobațiile aeriene și de figura unui pilot de curse din anii 1930, John Livingston, care avea să-i sugereze numele personajului-pescăruș. Povestea evocată vorbește despre ordine și dezordine, despre conformism și disidență, despre cârdul care cârâie și solitarul care tace și zboară. Richard Bach: Pescărușul Jonathan Livingston. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 70 000 lei.
Agenda2003-14-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280875_a_282204]
-
dacă ești sincer în ceea ce scrii, atunci vei avea probleme cu cenzura. Atunci devii scriitor politic și în acest rol ești scriitor critic, adică un spirit critic împotriva situației existente. Acesta este fenomenul care s-a numit în vremea aceea ,,disidență". În Est, scriitorul devine responsabil cu toate. De exemplu? Într-o dictatură nu există istorie, nu există jurnalistică, și atunci se scriu romane. Astfel apar scriitori care într-o societate deschisă nu ar fi niciodată scriitori, ci istorici sau publiciști
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
român, cum a fost numit acum trei-patru decenii, s-a multiplicat la scară națională: toți suntem anticomuniști. O singură împrejurare (esențială) s-a schimbat: nu mai înfruntăm interdicția de a fi anticomuniști. Nu mai e atât de interesantă în sine disidența lui Paul Goma, pentru că tuturora ne e ușor să ne imaginăm retrospectiv anticomuniști, ignorând faptul că nu avem un adversar care să ne pună viața în pericol. Dar nu și-a pierdut interesul modul în care s-a construit și
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
poate particulariza literatura unui scriitor, așa cum îi particularizează și biografia. Nu cred că doi critici literari din România se pot înțelege în privința lui Paul Goma. Bănuiesc ce reproș ar putea încolți în mintea unui cititor foarte riguros, citind această introducere: disidența și anticomunismul nu sunt noțiuni și atitudini sinonime. Troțki a fost disident, dar nu a fost anticomunist, adică a avut altă opinie decât Stalin, dar în cadrul aceluiași partid. Răspund scurt și didactic: Paul Goma, ca și Soljenițîn, a început prin
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
pierde de fiecare dată". Un minim simț al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice pe directorul cotidianului citat să-l numească "pseudo intelectual" pe Gabriel Liiceanu. Chiar dacă Ziua l-a atacat pe Liiceanu în serial, acuzîndu-l de plagiat, falsă disidență etc, într-o încercare fără precedent de a-i ruina reputația, Sorin Roșca Stănescu a avut pînă de curînd aerul că, personal, se ține la distanță de acest caz. Mai ales că în ziarul pe care îl conduce au apărut
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
epocii ("Echinox", revista studenților la litere din Cluj, aflată în permanentă concurență cu surata ei din Iași, "Dialog") și avea reputația specialistului numărul 1 în problemele avangardei literare românești, ceea ce, la vremea respectivă, putea fi perceput ca o jumătate de disidență. Chipul său în imaginar era completat de șansa incredibilă pe care a avut-o de a fi stat de vorbă cu toate numele de neocolit ale criticii franceze, gânditorii de numele cărora sunt legate direcțiile fundamentale ale spiritului european în
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
George Astaloș (Franța), Vera Călin (SUA), S. Damian (RFG), Eugen Luca (Israel); 1977: Paul Goma (Franța, exilat forțat cu întreaga familie, după ce-și dobândise prestigiul de disident prin activitatea din țară), Virgil Tănase (Franța), Ion Vianu (Elveția, susținător al disidenței lui Paul Goma, alături de I. Negoițescu, care solicită în 1983 azil politic în RFG), Mariana Șora (RFG), Virgil Nemoianu (SUA), Tudor Olteanu (Olanda); George Bălan (RFG), Alexandru Mirodan (Israel); 1978: Pavel Chihaia (RFG), Al. Monciu-Sudinski (Suedia); se produce marea surpriză
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
după ce în 1978 și în 1979 "Europa liberă" difuzează scrisorile lui deschise de denunțare a cultului personalității). Ultimul deceniu al dictaturii comuniste este marcat spectaculos de cel puțin două cazuri, de nuanță diferită în modul de exercitare și exprimare a disidenței: Ion Caraion, exilat în 1981 în Elveția, își afirmă opiniile violent anti-ceaușiste după exilare, opinii adunate în volumul Insectele tovarășului Hitler, publicat la München în 1982; Dorin Tudoran formulează în 1984, din interior, cea mai aspră critică a comunismului ceaușist
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
la Paris în revista "Ethos", în timp ce autorul se afla în țară. După chinuitoare hărțuieli ale Securității, interogatorii, greva foamei, memorii, Dorin Tudoran emigrează în 1985 în SUA, unde obține azil politic. Este, după Paul Goma, cel mai important caz de disidență din rândul scriitorilor, disidență exprimată înainte de exilare. 1977 și 1985 sunt cei doi ani de vârf al disidenței românești, deopotrivă vârfuri ale exilului prin numărul de cazuri. Reluând cronologia exilului literar postbelic, tabloul de după 1980 arată astfel, cu unele lacune
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
Ethos", în timp ce autorul se afla în țară. După chinuitoare hărțuieli ale Securității, interogatorii, greva foamei, memorii, Dorin Tudoran emigrează în 1985 în SUA, unde obține azil politic. Este, după Paul Goma, cel mai important caz de disidență din rândul scriitorilor, disidență exprimată înainte de exilare. 1977 și 1985 sunt cei doi ani de vârf al disidenței românești, deopotrivă vârfuri ale exilului prin numărul de cazuri. Reluând cronologia exilului literar postbelic, tabloul de după 1980 arată astfel, cu unele lacune inevitabile: 1981: Ion Caraion
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
foamei, memorii, Dorin Tudoran emigrează în 1985 în SUA, unde obține azil politic. Este, după Paul Goma, cel mai important caz de disidență din rândul scriitorilor, disidență exprimată înainte de exilare. 1977 și 1985 sunt cei doi ani de vârf al disidenței românești, deopotrivă vârfuri ale exilului prin numărul de cazuri. Reluând cronologia exilului literar postbelic, tabloul de după 1980 arată astfel, cu unele lacune inevitabile: 1981: Ion Caraion (Elveția), Roxana Eminescu (Portugalia), Mihai Ursachi (SUA); Florin Gabrea (RFG), Constantin Stoiciu (Canada), Vladimir
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
Marcel Pop-Corniș (SUA), Al. Niculescu (Franța), I. Negoițescu, Emil Hurezeanu, Gh. Săsărman (toți trei, RFG), Ileana Vrancea (Israel); 1984: Dan Cristea (Grecia; din 1985 SUA), Leon Volovici (Israel), Mihail Nasta (Belgia); 1985: Dorin Tudoran (SUA, cel mai important caz de disidență și exil al ultimului deceniu ceaușist), Dumitru Radu Popa, Mircea Săndulescu, Nina Cassian, Andrei Brezianu (toți patru, SUA), Nicolae Balotă, Alexandru Papilian (ambii, Franța), Andrei Băleanu, Ion Constantinescu (aceștia doi, RFG), Victor Ivanovici (Grecia); 1986: Norman Manea (RFG; din 1988
Cronologia exilului literar postbelic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8355_a_9680]
-
mult, că încerca să-l curme. Între 1971 și 1979 oficialitatea a făcut tot ce a putut ca să distrugă mugurii reformei. I-a fost necesar aproape un deceniu pentru asta. Scriitorii n-au cedat nici ușor, nici de bună voie. Disidența și emigrația din rîndurile breslei încep abia în anii '70: atunci cînd scriitorii își pierd ultimele speranțe de a putea conserva ceea ce obținuseră în anii '60. Acestea fiind zise, e destul de limpede ce a vrut cu adevărat PCR și despre
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
Goma, Nicolae Balotă, Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu sau Dorin Tudoran. Numele acestora circulau destul de dezinvolt în țară, chiar dacă textele lor nu erau prea ușor de găsit. Poate că și discreția lui Ilie Constantin (ajuns în Franța, nu a jucat cartea disidenței, nu a făcut apeluri la postul de radio "Europa Liberă" și nici nu a condamnat regimul Ceaușescu în marile cotidiane occidentale, nu a stârnit nici un fel de scandal în jurul persoanei sale) a dus la foarte rapida sa uitare în țară
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
fi sporit interesul biografiei: "Cu Delirul, Marin Preda devine un disident periculos, calitate care se mărește ca grad de periculozitate după apariția trilogiei romanești Cel mai iubit dintre pământeni " (p. 60). Despre oportunismul din anii ´50, despre subversivitatea și eventuala disidență de mai târziu a scriitorului ar fi multe de glosat (ăn ceea ce mă privește, nu cred că Marin Preda a atins vreodată disidența), dar istoricul literar se mulțumește să enunțe problemele fără să le mai discute în toate consecințele și
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]