1,027 matches
-
diferitelor niveluri de putere; înseamnă să uităm că puterea nu se concentrează în "guvern", și aceasta pentru că numeroși actori, privați și publici, sînt componente ale "guvernanței"; înseamnă să ignorăm că metodele Uni-unii variază de la un domeniu la altul; înseamnă să disimulăm interdependența dimensiunilor interne și externe ale politicii contemporane. Pe scurt, a analiza Uniunea în termenii specifici statului înseamnă a-i distruge complexitatea. Această nouă dimensiune are meritul de a lărgi per-cepțiile asupra Uniunii Europene și de a face mai puțin
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
amendamentele Parlamentului European sau de deciziile Curții de Justiție? Nu sînt oare preferințele fiecărui popor influențate din ce în ce mai mult de existența unui cadru comun ? Acestea sînt numai cîteva din criticile aduse așa zisei viziuni "realiste" asupra construcției europene. Dincolo de acțiunile politice disimulate de această frază ceremonioasă a lui de Gaulle: "un solemn referendum european, necesar pentru a da Europei caracterul de adeziune și de participare populară, care îi este indispensabil" (de Gaulle 1960:698) nu se întrevede oare insuficiența raționamentului internațional? Viziunea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
a evita diferendele dintre state, ea și-a îndeplinit atît de bine misiunea, încît conflictul în forma sa politică pare să fi dispărut. Însă actorii europeni sînt departe de a trăi într-o deplină înțelegere. Conflictul există, dar el este disimulat, deghizat sub aspecte juridice sau tehnice, descompus. Ceea ce dă deliberării o imagine tristă. Restaurarea conflictului nu înseamnă eliminarea procedurilor care au făcut posibilă civilizarea lui și, implicit, reluarea ostilităților din trecut. Este vorba, mai prudent, de o clarificare a termenilor
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
la rîndul ei, ar putea să-și prezinte programul sau proiectele de decizie sub forma unei alegeri între diferite opțiuni, în loc să pretindă că o singură politică este posibilă. Se înțelege cu ușurință că, în perioada fondatoare, Comisia a încercat să disimuleze conflictele; astăzi, cînd sistemul instituțional al Uniunii este stabilizat și cînd existența lui nu este în mod real contestată, Comisia ar putea să își asume riscul politizării. Fără îndoială, deciziile europene, rod al unor compromisuri multiple, ar rămîne pe o
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
este "obiectiv": necesitatea creării capitaliștilor și la noi. Corupția tinde să fie un flagel al acestor timpuri. Sunt multe sisteme politice în care una sau mai multe persoane din instituțiile de conducere ale unei țări practică spălarea banilor pentru a disimula bogățiile adunate. Pe lângă buget și fondurile de pensii și sănătate, o sursă a acestor bogății rămâne exploatarea materiilor prime, petrol, gaze naturale, diferite minerale sau diamantele din Africa și din țări ale fostei URSS. Asemenea sisteme politice se mai numesc
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lumii imaginare provine din povestirile pe care vizitatorul le creează despre și pentru această lume, "balonul" ar corespunde oarecum ideii de simulacru așa cum este descris acest concept de Baudrillard în studiul său despre lumea postmodernă. Analizând semnele care simulează și disimulează, Baudrillard ajunge la concluzia că, atunci când semnificantul este lipsit de înțeles, el nu mai poate semnifica, ci doar simula o realitate presupusă. În acest caz, imaginea nu mai poate reflecta vreo realitate primară, pentru că această realitate nu există; astfel, imaginea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
defășoară în general în spații închise, de tipul parcurilor de distracție sau tematice, ori în anumite orașe (în New York de Crăciun, în New Orleans de Lăsata Secului așa-numitul Mardi Gras); în al patrulea și cel mai important rând, nu disimulează realitatea, ci o simulează, în special prin indicarea unui referențial fals ori contrafăcut. La parada de Crăciun, de exemplu, personaje din desenele animate ale lui Walt Disney se alătură personajelor de poveste, eroilor, starurilor de cinema, dansatorilor și trupelor muzicale
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Diderot, Rousseau, Goethe, Marx, Nietzsche, Kafka, Freud, Berdiaev, Croce, Gasset, Shelley, Büchner, Hölderlin, Rimbaud, T.S. Eliot, Dickens, Tolstoi, Dostoievski, Mozart, Beethoven, Mussorgski, Mahler, Berg, alături de mulți alții, se află în inima identității noastre. Dialogica culturală În perioada Evului Mediu, creștinismul disimulează conținuturile iudaice, grecești, latine pe care le înglobase, însă încetează a le ține încremenite începînd cu secolul al XI-lea: gîndirea creștină se nutrește cu ideile aristotelice (prin intermediul traducerilor din Avicenna și Averroes), revine la lecturile antice, se raportează la
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
puțin obișnuită este prilejuită de acele partide ale minorităților care articulează programe și discursuri menite să atragă un electorat mixt din punct de vedere etno-lingvistic. Unii autori considereră că partidele în chestiune, prin această strategie, încearcă, de fapt, să își disimuleze adevăratele intenții (Diamond și Gunther 2001). Revenind la întrebarea care structurează această cercetare și care impune o raportare a performanțelor la intențiile electorale ale partidelor etnice din România, ținând cont de enunțurile din revista literaturii teoretice care au fost redate
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cred, focurile de artificii ale unui limbaj ce sfredelește urechea și scoate mintea din poziția de off-side al lenevelii contemporane de a gândi. Cum singur se numește, "dâmbovițeanul ludico-logoreic" știe să seducă și să abandoneze, să fie sincer și să disimuleze, să înțepe și să mângâie, să vorbească și să asculte, să scrie și să citească. Alte dovezi în acest sens, în dialogul de mai jos. Domnule Mihăilescu, cel puțin din punctul meu de vedere, în comparație cu prelectorii care v-au precedat
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
spaimă. De aceea, Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental." Citind aceste meditații barbiene, e de presupus că ființa Tatălui s-ar fi îmblînzit întru recunoașterea Fiului ca entitate complementară și Ion Luca Caragiale ar fi semnat și el acel Protocol al unui club
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ordinea existentă. "S-au întîlnit în Imperiu, la Paris, treisprezece bărbați, marcați de același sentiment, dotați cu o la fel de mare energie pentru a fi credincioși aceluiași ideal, suficient de onești pentru a nu trăda, avînd suficient simț politic pentru a disimula legăturile sacre care îi uneau, suficient de puternici pentru a fi deasupra tuturor legilor...", astfel începe, exemplar, Istoria celor treisprezece a lui Balzac. Puterea ocultă, "exorbitantă" la care pretind cei treisprezece conjurați și "împotriva căreia ordinea socială ar fi fără
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
perspectiv a principiului amânrii. Cci a înfțișa atâtea planuri ale existenței ca prezidate de un singur mecanism, ca rspunzând unei invariabile scheme euristice, nu poate fi decât demersul unui spirit de sintez și al unei vocații sistematice cu neputinț de disimulat. Inteligentul și mobilul eseist se va fi speriat întrucâtva de implicația vdit a ambițioasei sale întreprinderi, formulând rezerva mai curând diplomatic faț de orice globalism hermeneutic și optând mai mult din oportunitate pentru un oarecare spirit de descentralizare. În realitate
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
pentru unii care nu mai sunt așa de tineri) valoarea implicită de adevăr a declarațiilor nu mai este privilegiată. Aceste persoane sunt interesate, în principal, de autenticitate (Pare vorbitorul real, implicat, angajat?) și de transparență (Dezvăluie vorbitorul de unde provine, sau disimulează, se ascunde?)". (Gardner, 2012, p. 196) Postmodernismul și caracteristicile spațiului on-line au determinat această ignorare a valorii de adevăr, atât în spațiul real, cât și în spațiul virtual, probabil ca urmare a relativismului accentuat la care a condus hedonismul ca
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
1943), Sartre pleacă de la această definiție a povestirii pentru a explica de ce romanul lui Camus nu poate fi considerat o povestire. Va dezvolta aceeași idee în eseul său din 1938 despre Dos Passos: "Povestirea explică: ordinea cronologică ordinea vieții abia disimulează ordinea cauzelor ordinea pentru înțelegere; evenimentul nu ne emoționează, acesta este la jumatatea drumului dintre faptă și lege" (1947: 20). Dacă scriitorul american inventează, în sens strict, "arta de a povesti", ceea ce înseamnă că, mai cu seamă în Manhattan Transfer
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ar fi, în acest caz, o aplicație sistematică a erorii, denunțată de către scolastică prin formula post hoc, ergo propter hoc [...]. (1966: 10). G. Genette insistă încă și mai mult asupra noțiunii de "determinări retrograde", asupra modului în care povestirea își disimulează arbitrariul: "Nu neapărat nedeterminarea ci determinarea mijloacelor prin scopuri și, pentru a fi mai direcți, a cauzelor prin efecte" (1969: 94). Motivarea narativă este o formă de voalare a cauzalității. "Motivarea este deci apartenența și alibiul cauzal pe care determinarea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
determinarea finală și le asumă, ceea ce reprezintă de fapt regula ficțiunii: acel pentru că are rolul de a-l face uitat pe de ce? și de a naturaliza sau de a realiza (în sensul de: a face să treacă drept reală) ficțiunea, disimulând ceea ce aceasta a dirijat, [...] adică artificialul: pe scurt, fictivul" (Genette 1969: 97). Această dezagregare a logicii și a temporalității este, înainte de toate, realizată prin "logica" macro-propozițională a punerii în intrigă de care ține seama schema divizibilă în cinci; aceasta ierarhizează
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
opinia lui Maurice Blanchot, povestirile lui James "sunt construite pe o axă principală, în care conversația deține un rol de prim ordin, în primul rând cel de a face să traspară ideea de adevăr din ceea ce se vrea a fi disimulat ceva tainic, misterios, pasional și pasionant, difuz pe tot parcusul cărții ("La douleur du dialogue", 1959). Consensul, cel despre care am vorbit ceva mai devreme, se regăsește aici, așa cum nota M. Blanchot, în alt mod deplasat și tematizat: În conversații
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
interzice acest lucru (sau mai bine zis, nu i-l poate interzice): în ciuda interdicției lui Creon, regele Corintului, miloasa Antigona din Teba nu a ezitat să-și îngroape fratele, pe Polinice, căzut în războiul celor Șapte împotriva Tebei (v. 65-70). Disimulându-și intențiile, Ovidiu o asemăna pe Fabia cu Antigona și, implicit, pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire și gelozie în inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stabilirea unor limite clare în calea răutății principilor pentru a se comporta onorabil față de aliații și supușii lor. Exact la acest lucru nu se poate spera, potrivit lui Machiavelli, pentru că “toți oamenii sunt întotdeauna nerecunoscători, schimbători, tind să simuleze și să disimuleze, să fugă în fața unei primejdii și să fie doritori de căștig.” Astfel, “un principe care se bazează întru totul pe cuvăntul lor, dacă nu e pregătit, poate să cadă”. Credința lui Machiavelli este aceea că un suveran nu trebuie să
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
stabilirea unor limite clare în calea răutății principilor pentru a se comporta onorabil față de aliații și supușii lor. Exact la acest lucru nu se poate spera, potrivit lui Machiavelli, pentru că “toți oamenii sunt întotdeauna nerecunoscători, schimbători, tind să simuleze și să disimuleze, să fugă în fața unei primejdii și să fie doritori de căștig.” Astfel, “un principe care se bazează întru totul pe cuvăntul lor, dacă nu e pregătit, poate să cadă”. Credința lui Machiavelli este aceea că un suveran nu trebuie să
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
stabilirea unor limite clare în calea răutății principilor pentru a se comporta onorabil față de aliații și supușii lor. Exact la acest lucru nu se poate spera, potrivit lui Machiavelli, pentru că “toți oamenii sunt întotdeauna nerecunoscători, schimbători, tind să simuleze și să disimuleze, să fugă în fața unei primejdii și să fie doritori de căștig.” Astfel, “un principe care se bazează întru totul pe cuvăntul lor, dacă nu e pregătit, poate să cadă”. Credința lui Machiavelli este aceea că un suveran nu trebuie să
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2272]
-
dimensiunea politică a sferei publice. Reclamă privată se adresează de fiecare dată altor persoane private, în măsura în care acestea se prezintă în calitate de consumatori. Destinatara respectivelor public relations este "opinia publică", adică persoanele private în calitate de public, si nu nemijlocit în calitate de consumatori. Expeditorul își disimulează intențiile comerciale în rolul unuia interesat de bunăstarea publică. Influențarea consumatorilor împrumuta modelul clasic de public format din persoane private făcând uz de rațiune, propriile lui conotații și legitimările acestuia: funcțiile sferei publice luate în primire sunt integrate în concurență
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
unei gospodării, dispersarea unei familii au ceva dezolant. Nici cuvântul, nici lucrul nu au nimic înspăimântător aici; oamenii se iau, se lasă, se iau iar pentru motive când grave, când futile; sub pretextul incompatibilității de caracter se ascunde sațietatea, se disimulează incitările interesului personal sau ale galanteriei. Tribunalul ecleziastic este extrem de înțelegător, mai ales când e remunerat; dezleagă cu promptitudine nodurile pe care le-a format; se află cu foarte mare mirare a doua zi ruptura unei tinere familii unite în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
lipsesc câțiva dinți din față, cuvintele șuieră învălmășite. Se întoarce spre Poet pentru a găsi cumva sprijin, dar acesta pare a-și stăpâni greu amețeala și istovirea. — Bine spuneai că avea un fel de puritate care aproape părea suspectă. De parcă disimula grele păcate. Dar dați-mi și mie un pahar. N-am voie, bineînțeles, ficatul mi-e găurit. Dar astă-seară nu mai contează. Balaurul îi întinde paharul său. Moment penibil, mai ales că alt pahar liber nu există. — Puteți să-l
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]