1,391 matches
-
celei dintâi și celei din urmă pulsații spirituale în țesuturile corporalității. Viața în albia trupului nu este, aici, ignorată ci abordată ca segment supus efemerității, interval temporar în care omul valorizărilor sociale se autoiluzionează fiind copleșit întru final de apăsarea disoluțiilor trupești ce triumfă în moarte. Urmând același scenariu doar mult mai extins temporar, cumulările personale ale omului ce a fost integrat vieții mundane de zi cu zi se relevă și ele supuse fragmentației, redistribuirilor și întru final ruinei spulberate de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
relevă a fi iubit sau determinând înfricoșare. Aici asistăm la un exces de tensiune afectivă dar și la instaurarea unei supra-cunoașteri în raport cu relativitatea și limitele cunoștiințelor din imanent. Spre deosebire de planul existenței consumate sub spectrul dominant al corporalității și cel al disoluției temporale, transcendența presupune o constantă raportare la unitatea ce poartă și adună întru sine fragmentațiile diversității. În paradigmele imanentului, dimpotrivă, pluralitatea individualismelor încearcă să-și mențină continuu dinamica multiformă. Din perspectiva acestei descoperiri de început dar relevantă pentru sublimul transcendenței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reproiecția energiei spirituale a celui care se refuză imanentului spre transcendent. Bucuria descoperirii absolutului spiritual este urmată de fericirea extaziată a înălțării spre acesta. Tristețea realităților umane inserate fluxului istoric, neîmplinirile, continua alergare metafizică întru inutil și spectrul sumbru al disoluției fatale se arată acum ca stări ce-și pot prelungi efectul descurajant în faza începutului revelației mistice. Astfel, se explică pentru acest început pendularea între încrederea și descurajare, între fermitate și șovăire, între certitudine și îndoială. Greutatea întunecată a lumii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Survine aici demersul unei departajări valorice între opțiunea înclinării conștiinței spre întreținerea dinamicii senzuale a trupului și cea a dăruirii sale către efervescența spiritualității absolute. Pentru cel deschis trăirii mistice, corporalitatea aparține materiei ce este conținută în imanent deci relativitatea, disoluția, disiparea finală definesc orice dar al acesteia. Stările oferite de trup sunt finite deși adesea se promit pe sine ca fiind fără sfârșit. Astfel, atât plăcerea cât și suferința corporală pot înșela conștiința inducându-i imaginea falsă a unei experiențe
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
demersul unei introspecții ce se dorea autentice? Ce rol ocupă aici strălucirea orbitoare a orgoliului de sine și falsa impresie asupra propriilor potențialități și limite? De ce nu vede cel sedus răutății factorul negativ ce-l poartă spre prăbușirea în golul disoluțiilor totale, spre incendierea mistuitoare ce va topi metafizic eul său apus în mortificarea spirituală a lipsei de iubire? Ca profet al acestei dramatice căderi telurice, oferă misticul drept unică soluție de evitare a unui asemenea parcurs existențial tragic, opțiunea binelui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul victoriilor sinistre el uită deplin de liniștea luminoasă a sinelui și nu sesizează, în vuietul de culori autoportertului idolatru, primejdia ontică ce-și cască disoluția sub aroganța mersului său prin lume. Există însă, și opțiunea asumării unei atitudini pozitive, stare și modalitate de a fi care se poziționează într-o extremitate opusă negativității agresorului distructiv. În această versiune, cel care a depășit frivolitatea naivității își
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sumbre a despărțirii. Acest scenariu al îndepărtării părea el însuși extrem de îndepărtat dar, asemenea furtunilor din verile incandescente, se declanșează aici brusc, violent și tulburător. Desigur, multe dintre despărțiri evoluează lent, se consumă gradual conexiunea relațională dintre persoanele implicate suportând disoluția și răcirea pulsației întemeietoare într-un proces de multe ori extins prelung. Dar această stare de înghețare treptată a unei relații se relevă a fi etapa introductivă, propedeutică, pregătitoare pentru dezlănțuirea, descătușarea energiilor distructive de despărțiri și îndepărtari efective, concrete
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ființării într-o iluzie atemporală, într-un crepuscul de basm ce, în mod firesc, nu putea estompa fluxul temporal dar îl neglija total neraportându-se la el. A ignora timpul înseamnă, în acest context, a închide privirea ce sesizează procesualitatea disoluției generale și efemeritatea oricărei structuri profane. Alături de cel drag, aceste coordonate fundamentale vieții circumscrise materiei devin nesesizabile, factori banali ce nu își merită numele de trăsături implacabile ale aventurii umane terestre. Aici conștientizarea deșertăciunii impuse de timp este neutralizată de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ontică a individualității conștientizarea situării existenței profane în relativ. Practic, această conștientizare lucidă prin exercițiul analizei sale este degajată la distanță, este situată îndepărtat. Odată cu în-depărtarea însoțitorului, a persoanei iubite, situația se răstoarnă în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție și moarte a componentelor lumii profane se apropie de cel părăsit, devine noul său însoțitor pe drumul vieții, un tovarăș lipsit de căldură dar onest în adevărurile pe care le relevă. Această întovărășire, de fapt, reluarea unui context, revenirea însoțirii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
că se reorientează spre un statut mai privilegiat, spre o relație nouă cu o conștiință ce o depășește pe cea părăsită, ce-i este superioară. A recunoaște această superioritate într-o altă persoană înseamnă a indica relativitatea, șubrezenia, predispoziția spre disoluția timpurie și accelerată a celui părăsit. Aici noutatea se înveșmântă în prospețimea metafizică ce susține premisele unei noi iubiri care va apare, ca și cea dintâi, sub nimbul unei nemuriri aparente. Cel părăsit își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestei dureri de ordin sufletesc? Privind spre trupul lipsit de spirit al celui în care ne-am investit conviețuind în echilibrul compatibilităților profunde, ceea ce ne reține privirea întru deprimantă atenție este chipul său deflorat de viață și eclipsat de albastrul disoluțiilor ce-și încep topirea străbătătoare până în albul scheletic al corporalității. Acest chip ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Dar această poziționare superficială a cunoașterii, această evitare și ocolire trepidantă a realităților prime oricât de mult ar amplifica hipnoza optimismului ce îndrumă ființa umană punctată de iureșul colectiv zi de zi nu poate înfrunta perturbând temporalitatea ce damnează la disoluție și efemer. Timpul pășește peste cetatea umană ruinând-o gradual, dispănd-o în nisipuri răsfirate în secole și milenii. Ecoul optimismului de mult apus se stinge și el întru final purtat și fragmentat în adierile cursivităților istorice. Speranțe și obiective, proiecte
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pierdute în ansamblul unei construcții gigantice și unitare. Aici suferința, fie ea a trupului, a deficiențelor corporale sau motivată numai de cauze spirituale, străbate, precum o cometă de agonie incendiară, bezna efemerităților mundane, negura decăderii sufletului în grosier și dialecticile disoluției. Puținii astrologi dăruiți absolutului citesc în delirul combustiilor ei metafizice ecourile din catedrala înaltă a transcendenței. Restrângerea din răsfirarea în dinamica agitației mundane, concentrarea atomară a sinelui reproiectat spre interioritate constituie o stare ontică primordială pe care, adesea, și-o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ele sunt scop în și pentru sine nefiind mijloace prin care spiritul admiratorului se înalță ci deschideri paradigmatice unde acest spirit devine mijloc și componentă întru dialectica frumuseții. Astfel, reculegerea admiratorului indică, aici, starea în care el este sustras efemerității disoluțiilor nestăvilite fiind proiectat, la nivelul conștiinței, în circularitatea unei ordini superioare unde, regăsindu-și plenitudinea telurică, își asumă condiția nu doar de contemplator ci și de purtător al frumuseții. Asemeni unui turn babilonian, cetatea umană își consumă parcursul temporal precum
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o mutație radicală, îmbrățișarea unei stări de conștiință total diferită în raport cu cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre necredință sau ale celui ce urcă tragic spre credință. Fără negativitatea acestor surveniri, templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni devenind din locaș stelar al rugăciunii și invocărilor imploratoare, infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
conștiinței. Aici sculptura exprimă o creștere din profunzime ce culminează cu deschiderea florală a transcendenței, cu o înflorire care își oferă tensiunea splendorii într-un moment de reprezentație abisală. Însă orice înflorire decade iar ofilirea își revarsă întru final amarul disoluțiilor necruțătoare. Desigur, transcendența nu se ofilește dar revelația ei se reascunde în enigma propriei departajări de imanent. Ne-desprinderea statuii religioase din fundalul ei grosier atenționează credinciosul că revelația trebuie asumată neîntârziat ea ne-menținându-se în timp ci doar punctându-l
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de „tip livresc“ a cărui generoasă strădanie e vrednică de admirat, în timp ce-i deplângem neglijarea unor îndatoriri mai imediate! Parcă aud și acum ecoul glasului dumitale! (Nu ne-ai vorbit ceva mai târziu - parcă-mi amintesc fraza - de o posibilă, „disoluție conceptuală a moralei“? Poate că aceasta face parte din doctrina secretă!) Dar, John Robert, nu există și un sens mai puțin ocult al acestei „libertăți“, mai accesibil, oricum mai accesibil dumitale și mie? Oare noi doi, dumneata și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
MUZEALE CONTEMPORANE Dimensiunile socio-culturale ale muzeului derivă din dimensiunile sale civilizatorii; muzeele pot fi considerate "semne fizice", "urme fizice" ale acumulărilor atribuite civilizațiilor anterioare. În concluzie, nevoia de muzeu a apărut în momentul în care cultura tradițională a intrat în disoluție și apare nostalgia după formele arhaice. Muzeul devine astfel: un simbol al trecutului; o dorință de a asigura continuitatea civilizației. Muzeul reconstituie urmele materiale de civilizație și este un simbol al unor forme utilitaro-estetice-magico-mitice de viață. Muzeul reprezintă un loc
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
și va găsi aici un trecut pe care nici o carte nu-l va putea reda atît de veridic. Muzeul în aer liber este un imens manual în trei dimensiuni". Necesitatea prezenței muzeului în aer liber s-a conturat în momentele disoluției treptate a culturii tradiționale și apariția unei nostalgice dorințe de recuperare a formelor arhaice. Astfel se contura un teritoriu-simbol al trecutului social și al continuității culturale. Tezaur al "urmelor" lăsate de om, al memoriei inventarului de artefacte, muzeul devine parte
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Și ia zi, ce-ai aflat azi de la băiatul tău cu probleme de recunoaștere? El se întinse pe spate pe patul închiriat, închise ochii și-și lipi de obraz încălțătorul ăla de pantofi care trecea drept telefon. — Între el și disoluție e doar o fâșie subțire de tablă. Doar dacă mă uit la el, tot ceea ce-mi închipui că știu despre conștiință se risipește în aer. Conversația își schimbă direcția; Weber avu dificultăți în a o urma. Întrebă cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
călău, de a fi îngerul căzut, cel care divide, di - abole. A 15 lamelă de Tarot exprimă combinarea elementelor naturii (apă, aer, foc, pământ) în forma dorinței pasiunii supraexcitării omului. Lamela Diavolul reprezintă reversul Împărătesei, un regres spre dezordine, divizare, disoluție, în plan fizic și metafizic, cocoțat pe jumătate gol, pe o sferă de culoarea pielii, hermafrodit, cu mâna dreaptă ridicată, cu cea stângă lăsată în jos. LINIILE PALMEI DEPIND DE... Propriu-zis, mâna reprezintă, cu ajutorul antebrațului, o prelungire a spiritului. Studiul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
este detașat de viață pentru că nu este animat de nici un scop util, altruismul resimte din plin importanța acestui scop, dar îl situează în afara vieții personale, pe care o privește ca pe un obstacol în realizarea lui; • sinuciderea anomică rezultat al disoluțiilor dintre individ și grup, al dizolvării normelor și valorilor sociale care dau sens existenței umane și sociale; specifică mediilor industriale în perioadele de criza economică sau politică, provoacă o dizlocare anarhică a grupului social. Nu dificultățile economice ca atare, sunt
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de l’initiation și recurgem la curve. Nu, omul aici și acum, În fața Pendulului!“ „Să nu fim puerili“, zise Agliè. „Dați-mi un răgaz de o oră. De ce crezi că ar vorbi aici, În fața Pendulului?“ „Are să vorbească În propria-i disoluție. Le sacrifice humain!“ strigă Pierre către naos. Iar naosul, din toate puterile: „Le sacrifice humain!“ Păși În față Salon: „Conte, lăsând la o parte puerilitatea, fratele are dreptate. Nu suntem polițiști...“ „N-ar trebui s-o spui tocmai dumneata“, tărăgănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar adamismul - la ideea începutului absolut. Denumirile unor curente postsimboliste europene: paroxism, dinamism, expresionism, futurism, înregistrează deja, către 1910, un alt puls al epocii, o extravertire eruptivă. Decadența se considera un „capăt de drum”, un crepuscul estet și pervers, o disoluție rafinată, senzual-morbidă, orgolioasă și sterilă a Europei aristocratice devitalizate, „efeminate”. Angoasa civilizației industriale și a emancipărilor revoluționare, progresist-demofile (pe care o resimțea acut, la noi, Mihai Eminescu după 1870), începe să fie însă treptat concurată de o atitudine optimist-entuziastă; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]