6,113 matches
-
Tălparu se opri, așteptând parcă aplauze. Își turnă din nou în pahar, sorbi puțin, pregătindu se să continue, dar se opri brusc, tulburat vizibil: Victor, alb la față ca varul, îl prinse puternic de umăr, privindu-l cu o ură disperată. Ai știut totul, domnule Tălparu! Ai venit să te consolezi sau să te convingi că există cineva mai ticălos decât tine, nu? Da, Ghiță, mi-am ucis soția. Am ucis singura persoană pe care am putut-o iubi. Știi, în afară de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe care ajung să îl învăț, să îl știu, să îl aștept. E sunetul cu care îmi pictez toate gândurile, secunda împleticită a clepsidrei ce-mi măsoară înaintarea. Și scrâșnetul nu mai vine. Piciorul alunecă lung și corpul zvâcnește energic, disperat, ca în nopțile în care creierul tău confundă somnul cu moartea și îți trimite acel impuls de resuscitare: un scurtmetraj în care pământul îți fuge de sub picioare sau în care cazi. Și cad. Secunde-ere. Atârn peste buza unei râpe cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ea treptat. Ridic un colț de plapumă și o rază năvălește brusc înăuntru, ca un câine care abia așteaptă să-i dai drumul în casă, iar când deschizi ușa e deja în spatele tău. Ridic plapuma și mai mult, iar lumina disperată se furișează grăbită prin toate ascun zișurile. Tricoul mă strânge îngrozitor la gât, cred că m-am făcut albastru la față. Bag degetul între guler și gât și trag puternic, ca să mai slăbesc strânsoarea, dar trag prea tare și aud
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și de ce, nu s-au Întrebat și nici nu-și fac probleme În acest sens. Se cred nemuritori. Asta este nenorocirea lor, chiar dacă li s-au rupt buzunarele de cât au adunat. Am asistat, de asemenea, la lupte interminabile și disperate ale unor pensionari inimoși și cu temeinice cunoștințe În domeniu care au Încercat pe la diferite emisiuni televizate, chiar și la "Recurs la morală" (mare cuvânt morala asta dom'le!), să demonstreze clar marea nedreptate făcută celor care v-au ridicat
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
bătrâni, mame cu plozi în brațe, și, din loc în loc, oștenii cu ordinea, fumând și glumind între ei, bine dispuși ca niște oameni sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din ochii vitelor duse la tăiere. Nu mai credeau în nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mare de cai pentru serviciul poștei și funcționarilor săi, care nu plătesc nimic, dar cari încă, pentru cea mai mică întârziere, și după toane, bate pe căpitanii de poștă și pe surugii și îi forțează de-a alerga ca niște disperați. Când trece un personaj însemnat, prințul este ținut de a-i procura o trăsură bună și un număr mare din celelalte căruțe. Fiecare servitor ia una pentru el și alta pentru șeaua și geamantanul său, ceea ce face ca în o
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
bine, toate acestea își au izvorul într-un trecut căruia nu-i mai deschisesem ușa de foarte mulți ani. Nu i-am negat existența, doar l-am ferecat o perioadă destul de lungă, undeva în adâncul meu, într-o încercare oarecum disperată, dar în final, inutilă, de a tempera durerea unei iubiri zbuciumate... Dar atât de frumoase, dincolo de tiparele unei lumi nepregătite să accepte un Ceva diferit. Cred că îți amintești, am spus la un moment dat că eu și Mihu poate
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Ca un mare actor (...) în imaginara, tragica lume a sa, În carcera grea, de gheață și fum (Memorial) Și sune o muzică (...) Pentru claustrații Într-o ceață de plumb (Cântând) Și intrăm în frig, În disperare Și intrăm în țarc Disperați, disperați... (Trifoiul văzut ca o fiară) Tendința limbajului de a deveni mască este evidentă. Poetul e un mim ciudat, care inventează ceea ce imită și, într-un teatru populat cu propriile măști, nu își mai găsește locul. Fantoșe grotești, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un mare actor (...) în imaginara, tragica lume a sa, În carcera grea, de gheață și fum (Memorial) Și sune o muzică (...) Pentru claustrații Într-o ceață de plumb (Cântând) Și intrăm în frig, În disperare Și intrăm în țarc Disperați, disperați... (Trifoiul văzut ca o fiară) Tendința limbajului de a deveni mască este evidentă. Poetul e un mim ciudat, care inventează ceea ce imită și, într-un teatru populat cu propriile măști, nu își mai găsește locul. Fantoșe grotești, ca în filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
realitate violentă și abruptă? Eugen Simion spusese încă din 1978: "Proza lui Emil Botta este un complicat monolog în fața oglinzii."41 Această sentință ne duce neapărat cu gândul la tema dublului, la numărul 2, cel care induce absență de sine, disperată luptă de autoafirmare, de recâștigare a prezenței. Cum să faci față realității când concretul devine atât de impalpabil, încât îți scapă printre degete și se strecoară sub ochii tăi în oglindă? Cum să mai ai încredere în realitatea propriei existențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Apoi, diriginta îi chemă, îi numără (dar greși din cauză că o întrerupse șoferul) și porniră spre casă. După un timp, un copil întrebă, arătând spre un loc gol: − Dar aici nu stătea cineva? − Ba da! E locul lui Shelley! − Shelley!!! strigă disperată diriginta, care știa și ea multe din năzbâtiile fetei. Văzând că Shelley nu e în autocar, se întoarseră la mănăstire. − Cine a văzut-o ultima dată? − Era cu mine în osuar, chiar în spatele meu, spuse Marta, dar după ce am ieșit
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
formularele să le completezi. Suntem foarte supărați și din cauza aceasta și pentru D. și G. Plus necazurile de la serviciu... și credem că s-ar putea să ne rețină scrisoarea, nu știm nici noi ce să credem”. Plecarea peste hotare, act disperat care a atins oameni de toate vârstele și profesiunile, a devenit un fenomen generalizat, larg răspândit, inedit în istoria unei țări care a fost de-a lungul vremurilor țară de imigrație, nu de emigrație. 3. Sistematizarea rurală și urbană Programul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
și le-a coborât într-o fugă. Dar ușa e închisă! Fuge la geam, dar aici sunt gratii și nu poate ieși. Dar vede autocarul care tocmai pornise. Degeaba strigă și bate cu pumnii în ușă − n-o aude nimeni. Disperată, Shelley pornește bombănind prin palat să caute o ieșire. Alte scări o duc în beci, dar aici parcă aude un chițăit, așa că fuge iar la parter. Încearcă ușile pe rând, dar nici una nu o duce afară. În sfârșit, o speranță
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
trecut prin multe și știe mai bine, pentru asta, eu o respect și o iubesc și mai mult. A știut cum să ne educe, ca să fie mândră de noi. Și noi, la rândul nostru, îi suntem recunoscătoare. Suntem un popor disperat Azi, aproape toți membrii familiei mele s-au adunat la o masă. E bine că mai sunt alegeri și sărbători, căci mamele își mai văd copiii, nepoții, se mai întâlnesc verișorii, frații, surorile. Azi, este ziua alegerilor, când toată lumea merge
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a le suci mințile, și mai sunt și acei care au votat pentru schimbare, pentru speranță. Eu sigur nu fac parte din categoria cu neamurile, nici din aceea cu sucirea minților cu alcool. Mai degrabă fac parte din acei oameni disperați care așteaptă schimbarea, căci noi suntem acea generație care o să trăiască cu ceea ce fac actualii oameni de la guvern. Nu știm ce ne așteaptă în viitor, dar ceea ce putem face e să sperăm. Am intrat în secția de votare și mă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a), ieșeau de la votare și ce dezgustători păreau acești hoți ai poporului, care se gândesc doar la propriile buzunare. De ce trebuie atâtea partide, dacă niciunul dintre ele nu este în stare să facă ceva pentru binele țării? Suntem un popor disperat. Un popor, pe care îl iau toți în derâdere. Care-i cauza? Am fost mulți ani sub conducerea unor regimuri care ne-au sucit mințile, ca să nu mai știm cine suntem. După care, au venit alții și fac o altă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
așa mare interes. * Pe Tomiță îl întîlni ducîndu-se să cumpere drojdie. Nu! Nu azi! ridică el glas de împotrivire cînd auzi despre ce-i vorba. Cum nu azi? N-ai decît... dacă nu vrei... Nu pot eu azi! răcni Tomiță disperat. Tu nu vezi ca am treabă? Coace mama și trebuie să-i aduc drojdie din centru, că la magazinul nostru nu-i. Ei, și? Asta-i ceva așa de greu? Te duci repede, vii repede și ne ajungi din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
trei părți de membrii expediției (Nuțu nu cunoștea încă asemenea practici), fără să scoată nimeni o vorbă. Sărmanul posesor al canistrei își dădu seama imediat că nu mai are nici o salvare și nu mai putu decît să dea din cap disperat și să întrebe: Unde vreți să-l bem? Hai cu noi în expediție, îi propuse doctorul. Ești cel mai indicat pentru a studia flora și fauna peșterii, spuse și Iancu Răgălie zîmbindu-i mai mult decît un cumnat. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și te legi de fetele de la noi? Nu cumva te crezi Făt-Frumos? Nuțu nu mai putu răspunde nimic. Reuși doar să întindă mîna după ilustrată, dar n-o ajunse. Își strîmbă buza de jos, mușcînd-o dintr-o parte și răcni disperat: D-d-dă-mi-o, lighioaie, că te tr-tr-trăsnesc! Se congestionase la față și broboane mari de sudoare îi scînteiau în bătaia razelor. Tu să mă trăsnești pe mineee?! strigă Tomiță răgușit. Pe mine, dom'le?... și încă tu? Da, eu! Vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu-le brusc, năclăindu-le purulent. Din când în când, degetele îi zburau necontrolat în aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei dormitau sau fuseseră smulși din orbite, nu putea ști. Nici dacă nu cumva îi tăiaseră nasul sau limba sau, pur și simplu, îi crestaseră chipul din tâmplă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care nu vorbește, în fond, decât despre faptul că ea, Dominique, nu mai există în afara tandemului pe care-l formează cu copilul (devenitommare). Poate că nu va suna. Nu-și va lăsa dege tele grele pe clanță. O vreme, privește disperată cum puterea gândului ei ajunge, tentacular, până la el, cum îi descleștează degetele care stau să o cheme, printr-o bătaie la ușă, până la el. Umerii aduși se înde părtează. Dominique se întoarce în așternutul de culoarea păpădiei și-și trage
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic dintre puii haitei de lupi! Vi s-a întîmplat să vă găsiți, măcar o dată, într-o situație disperată, care să vă paralizeze toate gîndurile, și în fața căreia să vă simțiți neputincioși? Vi s-a întîmplat, apoi, ca o forță venită, fără îndoială, de undeva din afara voastră să vă desprindă din amorțire, să vă împingă în mijlocul evenimentelor, să vă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați! Plecați, domnule, salvați-vă pielea! ... Sau blana! Sau ce veți fi avînd... neînglodat... Spre ușurarea lui, în cele din urmă izbuti. Era rîndul mistrețului să-l studieze pe Lupino. Un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui îl stăpînea? Ca smuls dintr-un coșmar, Lupino se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de bine? Căprioara nu mai suporta încordarea: L-ai văzut? E în viață cu adevărat? Spune, te implor, spune acum! N-ai să mă crezi. Trăiește. E bine. E întreg. Și e ajutat de lup! Ah, suflet chinuit de mamă disperată! Căprioarei nu-i trebui decît confirmarea că puiuțul a supraviețuit. Înainte de-a fi auzit relatarea pînă la capăt, se repezi către luminiș, chemîndu-și necontenit odorul: Copilul meu! Nu dură mai mult de o secundă pînă cînd animalele se treziră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]