1,307 matches
-
ciudat. Ochii mei se opriră asupra lui Charles de Groot. Părea încordat; aș putea să pun asta pe seama îngrijorării pentru Belinda, dar era totuși ceva legat de el, felul în care se purta era un semnal de alarmă. Mi-a displăcut fără să știu măcar de ce. Am comandat tartă de căpșune în loc de pudding, dar, în ciuda eforturilor mele, nu am putut s-o dovedesc. Foarte dezamăgitor. Va trebui să îmi antrenez stomacul - întărit de puțină frișcă aici, niște Gorgonzola acolo, foi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pregătit pentru a duce până la capăt cele ce mi se oferă. Nu-i început. Nu-i sfârșit. Nu am început nimic scriind. Nu voi sfârși nimic, încheind aceste pagini. Începând, deja am sfârșit, după cum sfârșind abia atunci voi începe. Îmi displac asemenea pendulări de cuvinte, jocuri ale contrariilor, de-a plinul și golul și alte asemenea. Existența lor mă fascina cândva. În vremea când citeam scrieri vechi chinezești, când discutam cu fervoare despre preeminența textului. În anii când citeam Biblia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
categoria ordinarului, noțiunea de dezgustător opune - conform lui Rosenkranz grosolănia animatului, atrăgătorul hidosului. Prin grosolănia sa, dezgustătorul provoacă neplăcere, prin mortificare inspiră groază, iar prin hidoșenie-scârbă, aspecte și sentimente implicate deopotrivă în macabru ca și în grotesc. De altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar brutale, aspecte ce fac din grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a declarat că dacă nu pierea din ochii lui, avea să se arunce în gura monstrului și să-și împlinească astfel soarta. Angelica i-a răspuns atunci că ar fi vrut mai degrabă să-și piardă viața decât să-i displacă, și cu aceste cuvinte a plecat. Dar, înainte de a se face nevazută, ea a aruncat monstrului o bucată de ceară și l-a legat cu o funie plină de lațuri. Fiara a inhățat momeala și, pomenindu-se cu colții încleștați
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
purtând-o apoi când era singur și pretinzând că e o wolverină care stă la pândă, fute și ucide. A mai trecut ceva timp. Reynolds, convins de Claire și de Lesnick, a rupt relația cu Coleman. Lui Coleman i-a displăcut uzurparea puterii lui sexuale și a început să-l urască fățiș pe tăticul lui. Băieții condamnați pentru crima de la Sleepy Lagoon au fost achitați și eliberați din închisoare, iar CASL a avut cea mai mare parte din merit pentru dreptatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ai surorii mele, locuiau într-o colivie mare și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu se mai termina, o minu năție. Când eram la Paris, mergeam sâmbăta la atelierul lui unde se adunau zece-doisprezece scriitori, pictori și actori, iar eu eram singura femeie admisă. Se crea o atmosferă de neuitat. — Ce pictor ți-a displăcut? — L-am detestat pe Salvador Dali, ca om. Îl întâl nisem în Spania, la Figueras, lângă Cadaques, unde avea o vilă. Noi locuiam în apropiere. Se plimba cu barca pe mare împreună cu iubita lui, Gala, amândoi goi pușcă, erau bătrâni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
conducători. Elspeth le aduce ceai, strălucind de energia celor care se petrec în jurul ei. De fiecare dată când intră sau iese, Bobby îi simte privirea în ceafă. Aceeași întrebare nerostită: nu ni te alături? Bobby observă că tinerilor naționaliști le displace costumul lui bine croit și accentul său mai mult născocit care contrastează atât de mult cu costumul lor indian, cu șapca de la Congres, kurta albă și ackhan-ul cu guler înalt. Într-o seară, când abia plecase (să piardă vremea pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai surorii mele, locuiau într-o colivie mare și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu se mai termina, o minu năție. Când eram la Paris, mergeam sâmbăta la atelierul lui unde se adunau zece-doisprezece scriitori, pictori și actori, iar eu eram singura femeie admisă. Se crea o atmosferă de neuitat. — Ce pictor ți-a displăcut? — L-am detestat pe Salvador Dali, ca om. Îl întâl nisem în Spania, la Figueras, lângă Cadaques, unde avea o vilă. Noi locuiam în apropiere. Se plimba cu barca pe mare împreună cu iubita lui, Gala, amândoi goi pușcă, erau bătrâni
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din nevăzut vocea mătușii. Ne-am înțeles să ne jucăm amândouă, dar tu m-ai lăsat singură pe scena cărții, ascunzându-te în culise. — Eu ți-am pus întrebările, m-am apărat, șovăind. — Îmi displace comoditatea ta. Plus că ești prea seri oasă. Nu uita că arma noastră în fața dezastrelor e râsul. Viața îți place sau nu, dar nu vrei să mori niciodată, pentru că, trăind, te schimbi încontinuu, ceea ce e fascinant. Chiar bătrână, la vârsta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
jucărie, așa că eu pot să lucrez cu Nuharoo la actele Curții trimise de Su Shun. Podeaua mea e atât de încărcată cu teancuri de hârtii, încât n-am loc nici să mă mișc. În curând, lui Nuharoo începe să îi displacă să vină să lucreze cu mine, născocește diverse pretexte pentru a nu își face apariția. Vrea ca noi să rămânem fidele filosofiei chineze antice, potrivit căreia „cel mai înțelept om ar trebui să pară cel mai confuz“. Ea crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
murise în confuzie. Privind afară, zăresc pietrele imense, în formă de căpățâni, înconjurate de un desiș de tufe sălbatice. Mile în șir fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a făcut-o, de pildă, Rousscau. Știam, aveam adică în minte ideea că la scriitorul român marea confesiune e opera sa, și că adevărul crud despre existența pe care el a dus-o, ca om și ca scriitor, îi cam displace. Lumina în care s-ar pune respectând adevărul nu-i convine, deși, așa cum s-a spus, adesea viața și firea sa sânt mai spectaculoase decât opera. Totuși, mi-am spus, să citesc, oricum, voi găsi ceva revelator... "Mărturia literară" a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu avu nici un succes. Era o carte cam plicticoasă. Autorul de pe copertă seama William Faulkner, viitorul laureat al Premiului Nobel. Noul scriitor român a apărut în birourile Editurii Cartea Româneasca prin primăvară. Romanul lui plăcuse foarte tare unui redactor, dar displăcuse profund altuia, care chiar scrisese pe toată coperta manuscrisului, parcă indignat, Respins. L-am lăsat pe tânărul debutant să discute cu ambii redactori și între timp am citit și eu romanul. Era bun, dar era plin nu numai de cuvinte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ale eroului (crudități, cuvinte obscene, trivialități din domeniul fiziologiei), ci și idei care dezvăluiau prea violent o gândire și o conștiința maculată. De cine? Nu voi dezvălui substanța romanului, fapt e că exista în el suficient material inacceptabil pentru a displace. De pildă: eroul vorbește în treacăt despre copii. Urmează un epitet scabros extras din activitatea digestivă a micilor ființe. Ce nevoie ai, i-am spus tânărului romancier, să-l faci pe cititorul care are copii să te disprețuiască și să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cuvinte pe toate temele date, cu predilecție însă pentru natură și dragoste. Firește că el spoiește cu cuvinte și restul realității, dar asta o face cam plictisit și cu o dispoziție evidentă, pe care nu și-o ascunde, că îi displace această îndeletnicire de a face "analiză", sau alte mofturi de același gen, cu atât mai mult cu cât asta îl silește să constate că oamenii sânt greu de "descris", sânt cam agitați, nu stau pe loc, și că se mișcă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să fie, Rachel? m-a întrebat Josephine. Am regretat instantaneu că deschisesem gura. —Nu-ți place fața de derbedeu a lui Neil? N-am răspuns nimic. —Ei, Rachel, a zis ea. Simțeam că se apropie ceva neplăcut. — Lucrurile care ne displac cel mai mult la ceilalți sunt, de fapt, cele care ne displac cel mai mult la propria persoană. Asta e o ocazie foarte potrivită ca să examinezi derbedeul din tine. Nu poți nici să tragi un pârț în locul ăsta fără ca gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gura. —Nu-ți place fața de derbedeu a lui Neil? N-am răspuns nimic. —Ei, Rachel, a zis ea. Simțeam că se apropie ceva neplăcut. — Lucrurile care ne displac cel mai mult la ceilalți sunt, de fapt, cele care ne displac cel mai mult la propria persoană. Asta e o ocazie foarte potrivită ca să examinezi derbedeul din tine. Nu poți nici să tragi un pârț în locul ăsta fără ca gestul tău să aibă parte de o interpretare hilară, m-am gândit dezgustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am oprit adesea la Brightman’s Attic, un anticariat îngălat și prost întreținut, proprietatea unui homosexual flamboaiant pe nume Harry Brightman (mai multe despre el ceva mai încolo). În majoritatea cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă, dar, pentru că îmi displace să gătesc și nici nu am talent pentru asta, mîncam de cele mai multe ori de prânz și cină prin restaurante - întotdeauna singur, întotdeauna cu o carte deschisă în față, întotdeauna mestecând cât mai încet, pentru a prelungi cât mai mult masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
rog, bravo lor. Jay se apropia de șaptezeci de ani, desigur, dar cine eram eu ca să obiectez la o cină sau două cu tangouri și giugiuleli sub clar de lună? Ca să fiu perfect cinstit, nici mie nu mi-ar fi displăcut o porție. — Bună, Edith, i-am spus când a răspuns la telefon. Sunt spiritul Crăciunului trecut. — Nathan? Părea mirată să mă audă... dar și puțin scârbită. — Scuză-mă că te deranjez, dar am nevoie de informații și tu ești singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o să-i am, o să-mi fie îngrădită libertatea. Dar mai ales îmi fac griji pentru lucruri mici, cu adevărat insignifiante. Cum ar fi grila de zboruri. Ăsta e un lucru de care nu sunt niciodată prea încântată. De fapt, îmi displace că o persoană pe care nu o cunosc îmi organizează viața, hotărând la ce oră mă trezesc, în ce țară iau prânzul și cu cine îmi petrec weekendul. Dacă aș fi o scenaristă de succes, aș putea scrie când vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o partidă, nu? Și evident că are și ceva bănuți. Ce zici, și ea arată foarte bine, nu? Nu mi se pare așa grozavă, spun eu, dar apoi îmi pare rău că am părut așa de răutăcioasă. Dar când îți displace cineva, niciodată nu ți se pare că arată atât de bine, nu-i așa? Sau cel puțin nu recunoști. Nu. Nici într-o mie de ani. Mi-ar plăcea să mă mărit cu un bărbat bogat, zice Lydia deodată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Yu e un artist și un îngălat, care se trezește adesea că și-a pus șosete diferite în picioare? Eu îl ador. Numeni nu înțelege mai bine ca Yu partea artistică din mine. E foarte bine că lui Yu îi displace politica. Și mie îmi displace. Chestia e că nu te poți bucura de posibilitatea de a compune, dacă picioarele și capul îți sunt în locuri diferite. Oricum, o să-l las pe Yu pe mâna ta, Chun-qiao, ca să-l luminezi. Strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]