1,246 matches
-
mai permite așa ceva ! Foarte bine și asta, doar că aceste criterii au la rîndul lor niște „efecte colaterale” cel puțin la fel de neplăcute : tot ce nu se conformează acestor criterii este sortit dispariției - sau, în cel mai bun caz, unei toleranțe disprețuitoare. Și astfel, discipline întregi devin cenușăresele universităților, iar slujitorii lor de excepție niște fosile premature. Ce să mai vorbim de unele activități academice precum îngrijirea unor ediții critice, fără de care nu există o cultură, nici majoră nici minoră. Neputînd fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau potențial, a devenit jidanul crizei (sau țiganul, dacă preferați, tot aia...). Mă simt astfel deoarece dorința mea legitimă de a muri în demnitate, așa cum am trăit o viață întreagă, este tot mai amenințată de politica acestei drepte „harnice” și disprețuitor inumane. Pe steagul Modernității scria Liberté, Egalité, Fraternité. Libertatea a fost luată de Dreapta, egalitatea a fost pusă pe steagul Stîngii, dar cu fraternitatea cum rămîne ? Dreptul la demnitate al individului chiar nu mai interesează pe nimeni ? Generația revoltei creative
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în regiunea Siria-Palestina în anul 841 î.C. Rivalul său principal era Hazael, regele Damascului, regele care a ridicat stela de la Tel Dan. Salmanasar îl numește „fiul nimănui”. Iehu, în schimb, este numit „fiul lui Omri”. Desemnarea „fiul nimănui” este disprețuitoare. Însemna, în limbajul diplomatic al timpului, că Hazael era considerat un rege nelegitim, adică un uzurpator. În plus, pentru că era un adversar al Asiriei, regele Salmanasar nu avea motive să-l elogieze. Acest mod de a se exprima al documentului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Acolo se așezau în cerc. Ce făceau, ce-și spuneau, iată ce aș fi vrut să aflu, îmi doream asta (nemărturisit) cu toată ființa mea, dar mă exclusesem singur de la aceste mistere. Devenisem chiar organizatorul unui alt grup, ostil și disprețuitor, și consideram, cu o ură inexplicabilă, drept o crimă prietenia dintre băieții și fetele din grupul lui Traian. Ne organizaserăm într-un fel de patrulă care îi pândeau pe după copaci și, pe neașteptate, agitând bâte strâmbe și țipând, năvăleau în mijlocul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-o impunea și deveneam violent, plecam de lângă ea chiar în mijlocul străzii, îi spuneam cuvintele cele mai jignitoare, ca să se termine odată toată mizeria pe care-o simțeam acumulîndu-se între noi. În acele momente însă, ea, până atunci rece și disprețuitoare, începea să plângă, să-mi spună că nu vrea să ne despărțim, că ține la mine mai mult decât la oricine altcineva. Nu eram în stare să rezist acestei presiuni emoționale și cedam întotdeauna, cu un sentiment de vinovăție. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îl implora. După ce-am făcut câte o reverență în fața ei, i-am înmînat zoreaua și iadeșul. Balena se feri la început de ele, cu un gest încurcat, dar până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare s-o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de părțile lățite de la capătul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în maieu și pantaloni de pijama, coborî în spatele blocului, îl dădu la o parte fără o vorbă pe Emil Popescu și, cu un singur gest, parcă de magician, pe care-l făcu în obscuritatea motorului, reteză sunetul, după care plecă disprețuitor. Cu urechile încă țiuind, cei doi putură în sfârșit să audă ce strigau cei de la balcoane. Nu erau lucruri plăcute. În acea zi, Emil Popescu nu mai dădu la serviciu randamentul obișnuit, în fața planșetei, privind paharul de plastic plin cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-o] luaseră înainte, și eram cu toții întristați de acest nenoroc. Atunci ne-am încrucișat cu mașina inginerului, și am avut o neașteptată tresărire văzîndu-l pe el alături de soție și de Maitreyi. M-am roșit prostește salutîndu-l, și mi-a zâmbit disprețuitor, iar d-na m-a privit cu o spaimă și o uimire pe care nu știam cum să le înțeleg. Singură Maitreyi și-a ridicat palmele în dreptul frunții și mi-a răspuns la salut, amuzată nespus de compania în care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de țară, și știam că într-o cameră de sus îl așteaptă d-na Sen și celelalte femei (pe care nu le cunoscusem), și lor le va repeta cuvânt cu cuvânt tot ceea ce vorbisem. Maitreyi mi se părea mândră și disprețuitoare. Adesea, la masă, îi surprindeam un zâmbet distant și puțin răutăcios. Pleca întotdeauna mai devreme, ca să mănânce pan, și cum trecea într-o odaie vecină începea să râdă și să vorbească Bengali. Cu mine nu vorbea niciodată când ne aflam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
notele de față; ca să-mi dau încă o dată seama cât de absurd pluteam în închipuire.)" "Mantu a mărturisit astăzi femeilor ceea ce îi spusesem eu: că nu mă însor și că nu mă voi însura niciodată. Maitreyi e acum mânioasă și disprețuitoare; nu mai vine la lecții, nu mai mă caută când mă întorc de la lucru ca să stăm de vorbă. D-na Sen nu-mi mai arată aceeași afecție. M-am simțit stingherit de această schimbare, deși o doream și mă temeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o privire de neînțeleasă invidie și necaz. Roșii, și de plăcere (căci, urât fiind, mă încîntă peste fire orice laudă adusă ființei mele fizice), și de timiditate; nu știam cum să tâlcuiesc privirile Maitreyiei. Îmi fixa picioarele cu un zâmbet disprețuitor, rău, umilit. Eu începui a vorbi stupidități ca sa curm tăcerea, spunând că aceasta nu are nici o importanță, căci niciodată nu se văd picioarele, cel puțin la noi. albii. ― La noi e altfel, mă întrerupse Maitreyi, îmblînzită. La noi, prietenii își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a simțit pentru întîia oară posedată, robită numai lui?... Îmi adusese, învelită în hârtie argintie, o crenguță cu frunze, presată, parfumată, uscată. Am avut o nestăvilită pornire de furie văzîndu-le și le-am luat, am încercat să le privesc disprețuitor, dar nu m-am putut stăpâni și le-am fărâmat în palme, mușcîndu-mi buzele. ― Și el tot așa a vrut să facă, îmi mărturisi Maitreyi. Dar pe el nu l-am lăsat... Îngălbenii. Vasăzică, și el tot așa de mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum să nu capeți și tu o crescândă bunăvoință ? Tot zărindu-l astfel zi de zi, ochiul tău, fără voie, se îmblânzește : acolo unde vedeai banale defecte, începi să întrezărești mici înrudiri. Și, pe neobservate, cu o iubire încă ușor disprețuitoare, l-ai adoptat pe Titi Ialomițeanu, fapt pe care în ruptul capului nu l-ai fi crezut posibil atunci când l-ai văzut prima dată, la acel five o’clock al Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să facă preparativele pentru vacanță... Doar ne aflam cu toții aici, chiar în salonul acesta. Atunci când a telefonat unchiul și ați vorbit... Vă reamintiți, nu ? se adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de toate) curiozitate - un melanj sentimental pe care totdeauna Sophie l-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de funcționar de încredere al guvernului nu susțin însă atare ipoteză ! Judecând mai apoi lucrurile la rece, Sophie mi s-a părut înverșunată în această judecată, în care cred că fantezia și resentimentele lucrează mult prea tare. Afecta o mină disprețuitoare în ceea ce îl privea pe fostul amic al casei noastre. Asemenea modificări de concepție radicale mărturisesc de obicei mai mult decât o prietenie. Din toate amănuntele rezultă un singur lucru : ils ont rompu l’amitié și, dacă sufletul meu ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va duce să o consulte pe Muti, dar nu în această clipă, ci după ce se va fi calmat. — Te rog, te rog, fără crize la mine ! Te rog, nu la mine să-ți faci crizele ! Nu vrea să audă glasul disprețuitor și autoritar al lui Muti, care se încheie cu o tuse tabagică, răgușită. Tușind mai departe, Muti va continua să își șteargă apăsat cu acetol fiecare unghie ciobită ; se va întoarce apoi la țigara gata să se stingă, rezemată de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de soldați. Din motive doar de el știute, nu are o disponibilitate de comunicare prea mare, ca orice lungan, privește lucrurile de sus, mijindu-și un pic cam disprețuitor ochii - sper să-și dea seama pînă nu e prea tîrziu cît de dăunătoare e atitudinea asta, mai ales aici. Călin stă pe bordura de beton a biutei În care e Îngropat tunul. Trag cu ochiul la mîinile lui Îngrijite
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a triburilor postmoderne. Procesul de complementaritate pe care se fondează ele. Pe scurt, această societate la negru a scăpat dintotdeauna puterilor instituite. Și a fost dintotdeauna hăituită de ele85. Tribalismul este acum o realitate inconturnabilă, chiar și pentru cei care, disprețuitor sau cu aciditate, i-au fost denigratori energici. Lucrul este înțeles! Nu mai putem nega, fie și numai pentru a-i regreta efectele, că tendința este de a nu exista numai în raport cu celălalt. Conform adagiului pe care mistica renană îl
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
decât băieții. Iată acum dovada. Încercă să minimalizeze cele spune mai înainte. Ei, poate că n-am folosit cuvântul cel mai potrivit. Geta se uită lung la Paul c-un zâmbet care îi aminti de zâmbetul ei de la școală, ușor disprețuitor. Ce caraghios ești, Paul. Caraghios, de ce? Pentru că de când te cunosc am avut tot timpul impresia că trăiești pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
susțineam din răsputeri. Voiam să-mi verific, pentru întîia oară, armele încă nefolosite din arsenalul meu. Am mai spus-o: până acum nu dădusem nici o luptă serioasă în câmpul iubirii. Voiam, mai ales, să îngenunchez pe această fată mândră, îndărătnică, disprețuitoare (cum n-am întîlnit alta), care-mi opunea munții de împotrivire. Voiam totodată să dau o satisfacție amorului propriu rănit. În sfârșit, tot ceea ce voiam era, după cum se vede, în afara dragostei. Raționamentul mă împăca. Simțeam binefacerea certitudinii și mă bucuram
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că tare aș fi avut poftă să dau buzna în camera ei, s-o zgâlțâi de umeri și să-i arunc disprețuitor, în față: " Ce crezi tu, prostuțo, mult o să mă joci tontoroiul? Nu ți se pare că ai întrecut măsura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rița să facă curat prin odaie. ― Ieși afară! m-am rățoit la ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ochii ei țâșneau săgeți otrăvite. Câteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplător la universitate. Era cu Cici, fata proprietarului. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici. Ea mi-a aruncat o privire mândră, disprețuitoare, și n-am băgat de seamă dacă mi-a răspuns sau nu la salut. Ei și? Atâta pagubă! Mi-a răspuns, în schimb, Cici, care se uita la mine într-un fel ciudat. Poate că mă plăcea, cine știe? Păcat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-mi ceară înapof lucrurile rămase la mine. Așa fac de regulă fetele când epuizează toate mijloacele de salvare a despărțirii (deși în fundul inimii ar voi să le lase amanților, drept amintire). Numai Mihaela singură procedă altfel. Tăcerea ei îndărătnică, disprețuitoare, mă obsedă mai mult decât m-aș fi așteptat, sau poate pentru că nu m-așteptasem. Pentru ce tăcea? O apucase din nou semeția de odinioară pe care i-o îndurasem atât de greu? Voia să mă învingă cu această îngrozitoare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
alta care vede limpede și judecă sănătos... ― Dacă judeci sănătos, de ce mă judeci așa de aspru? De ce nu-mi dai posibilitatea de a repara greșeala? ― Să repari? Acum? Tocmai acum? Și fixând un punct în spațiu, adăugă cu un zâmbet disprețuitor: ― Sânt greșeli care nu se mai pot repara! ― Exagerezi, Mihaela, nu poate să fie vorba de așa ceva. ― Dimpotrivă, tocmai de asta e vorba. Dealtfel, n-ai să înțelegi niciodată unele lucruri. Iată de ce e mai bine să ne vedem fiecare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Te înșeli, dragă. Nu prea e chiar așa de mare lucru! Ea pufni, ușor contrariată. M-am prefăcut că nu bag de seamă. I-am spus oarecum sfidător: ― Crezi că eu n-aș putea să fiu profesor universitar? Zâmbi ironic, disprețuitor, poate și una și alta. Dar nu-mi răspunse. Zâmbetul ei mă jigni adânc, atât de adânc, încît am simțit aproape o durere fizică. Tot drumul până acasă n-am mai scos o vorbă. Mihaela, dîndu-și seama că-mi rănise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]