2,551 matches
-
solicită forme de agregare spre aceleași valori), vechi-nou (activarea unor valori tradiționale, dar într-o nouă stilistică, eventual prin reinterpretare), local-internațional (prin activarea simultană atât a unor valori specifice mediului comunitar, dar și ale unora preluate din alte culturi, deseori distante fizic și spiritual). Mondializarea poate, în principiu, să stimuleze pluralizarea sau particularizarea. Globalizarea antrenează o comprimare a lumii, a spațiului și timpului, „îngrămădind” toată istoria omenirii într-un „aici și acum”. Se speră că tot ce a fost și este
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Teoriile (învățării, predării, evaluării etc.) circulă peste tot în lume, ființând ca adevărate „carcase” ce induc unificarea acțiunilor. Teoria științifică este expresia unei generalizări care, odată acceptată, aduce universalizare. O „retorică” asemănătoare va forța ca și realitățile descrise de știință (distante, inițial!) să se unifice cumva. Asistăm la un proces de internaționalizare a educației (mai ales a celei de nivel superior) prin punerea în aplicare a cât mai multor constante structurale, procesuale, acționale. Extinderea unei culturi organizaționale inspirată din lumea afacerilor
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
interes privat, hobby-uri etc. Comunitatea ca atare este constituită din oameni foarte concreți, identificabili undeva în timp și spațiu; la rigoare, ea este reală, pentru că este formată din indivizi; doar schimburile sunt „eterate”, parvin și se întrețin din locuri distante, întrucât valorile vor circula de la unii la alții prin intermediul unei rețele informatice (internet, intranet, extranet etc.). Structurarea unei comunități asistate de computer implică și o redefinire a inteligenței colective, devenită mult mai dinamică și racordată la exigențele interactivității democratice. Avem
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Forma principală de organizare a educației virtuale o constituie gruparea „eterată”, la distanță a candidaților la formare. Din punct de vedere spațial, asistăm la o dispersie maximală a elevilor sau studenților, în sensul că aceștia pot proveni din arealuri topologice distante și instabile. Separarea fizică a protagoniștilor educației constituie principiul de bază al educației virtuale. Conținuturile de învățat, incitările didactice, dispozitivele evaluative sunt livrate în ultimul timp în formă digitală, iar interacțiunile concrete au loc prin intermediul internetului (deocamdată). Infrastructura constituită din
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
destinul, să te schimbiă, ceea ce necesită autonomie, responsabilitate, inițiativă, alegere, decizie, creativitate. (Bernard, 1999, p. 195) Un individ se poate distanța atunci când a devenit suficient de independent față de alții și față de împrejurările de tot felul. Te distanțezi în măsura în care ai devenită distant! Cu alte cuvinte, te poți integra într-un proiect de formare la distanță când ai devenit destul de „copt” din punct de vedere intelectual, volițional, afectiv etc. Nu cred că se poate face gimnaziul sau liceul la distanță (sunt ademeniri în
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mortificantă inerție: se retrage în singurătate anulând comunicarea cu cei din jur. Impregnată de lirism, narațiunea are în centru un tip de feminitate ireductibilă la o simplă paradigmă. Femeia este mai degrabă o sumă a contrastelor: apatică, voluntară, vulnerabilă, puternică, distantă, volubilă, dominantă rămânând totuși nota de senzualitate. SCRIERI: Nunta de argint, București, 1966; Viscol, București, 1969; Nisipuri, București, 1972. Repere bibliografice: Ștefan Bănulescu, Debuturi în proză, LCF, 1964, 1; Octavian Voicu, Ana Barbu, „Viscol”, ATN, 1970, 3; Carmen Vericeanu, Ana
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
le Înlocui cu alte „valori”. Adesea, aceste persoane au un spirit malefic, Își urmăresc ca, dincolo de propria viață, să schimbe chiar „viața lumii”, după propriul lor model. bă Spiritele reci corespund unor persoane insensibile, Închise, cu tendință la autoizolare, necomunicative, distante, necooperante. Ele se reduc la propriile interese, legate de un egocentrism foarte pronunțat. Față de ceilalți, și față lume, afișează o atitudine de mizantropie. că Spiritele pesimiste se caracterizează prin refuzul de a recunoaște valorile pozitive ale propriei persoane și ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu Talismane. Apoi, avea pe deget un inel vechi, cu rubine adevărate. Buzele Îi erau subțiri, austere, protestante. Nasul aproape că nici nu era un nas adevărat. Era doar un Început. Venea la oră În fiecare zi cu aceeași expresie distantă, plictisită. Își târșâia picioarele În saboții de piele cu o mișcare de alunecare sau de patinaj, cu genunchii Îndoiți și greutatea În față. Asta se adăuga la impresia de ansamblu, cea de neseriozitate. Eu udam plantele domnului da Silva când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scenariu. Celelalte fete bombăniră. Dar Tiresias, având o viziune În viitor, se Întoarse spre Obiect. ― O să repet replicile tale cu tine. Dacă vrei. Viitorul. Deja se Întâmpla. Obiectul se uita la mine. Pleoapele translucide i se ridicau. ― Bine, spuse ea distantă. Ne-am Înțeles să ne Întâlnim a doua zi, Într-o marți seara. Obiectul Obscur mi-a scris adresa ei și Tessie m-a dus cu mașina până acolo. Când am fost condusă În bibliotecă, am găsit-o stând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
școlii. Părea așa străină lumea de afară! Mă atașasem de acest colegiu și îmi făcusem într-atât de multe speranțe și planuri cu revoluția noastră, încât acest loc devenise o parte din mine. Lumea exterioară părea atât de ostilă și distantă... aici era locul meu! Ăsta era leagănul morții mele! Eu îi aparțineam lui și el, mie! Mă gândeam că nu va mai veni. Soliteraj pățise ceva și fără el nu mai puteam spera ca totul să se termine cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a da sfaturi când era nevoie. Profesorul de geografie stătea în fundul clasei, retras ca întotdeauna, dar ceea ce m-a intrigat cel mai mult era prezența unui personaj care nu părea a face parte din cercul pedagogic, deoarece se uita foarte distant și rece la toate persoanele de față, în afară de elevii din mijloc, față de care arăta un interes viu. De fiecare dată când își trecea privirea peste fața lor, un zâmbet meschin îi scrijelea chipul ciupit de epidemie și tăbăcit de lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trecut prin tine. Mulțumesc. Ești foarte drăguț. Știam și eu asta. Cum a trecut prin mine fără să mă rănească? Te-ai dematerializat. "Poftim?" Sigur! Corpul tău a reacționat instinctiv. Celulele, chiar atomii din care sunt făcute ele, au devenit distante. Legătura dintre ele nu a mai existat. Au fost doar... molecule în aer, iar glonțul a despicat, trecând prin tine, doar aer. În urma lui, celulele dispersate s-au reunit, așa cum au fost inițial, sub influența, mai bine zis puterea minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vedeau În fiecare dimineață. Avea acolo locul ei, puțin mai retras de ceilalți, lîngă chioșcul de ziare. Bea cîte o singură Înghițitură, apoi, după ce-și clătea și ștergea paharul, Îl punea cu grijă În Îmbrăcămintea de pai, demnă și distantă. O salutau trei-patru persoane. Soții Maigret n-o vedeau după-amiaza. Făcea hidroterapie? Medicul Îi recomandase să stea În pat? — Viteza de sedimentare perfectă, Îl anunțase doctorul Rian. Media orară: 6 mm. Colesterolul puțin cam mare, dar În limitele acceptabile. Ureea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sub îndrumarea lui Titus Livius, continuă cu mândrie nedisimulată cumnata ei. Încântarea ce i se citește pe față o bucură pe Vipsania. Antonia se ferește să-l elogieze în public pe Claudius, fie și indirect, ca acum. Sunt mai degrabă distanți unul față de celălalt. Nu că nu l-ar iubi ca mamă, dar se rușinează de înfățișarea lui schiloadă. Și apoi Livia nu s a jenat niciodată să o învinuiască de boala mezinului. Cică n-ar mai fi suportat durerile facerii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așteptând în liniște sosirea Papei. Acoperit până în urmă cu o zi de o pânză purpurie, altarul auriu era acum împodobit cu o sumedenie de sfeșnice de argint. Dintr-un loc de onoare în rândul fețelor bisericești, cardinalul Borghese își trecea distant privirea peste capetele mulțimii îngenuncheate în liniște deplină. Curând, în apropierea intrării în bazilică se iscă rumoare. Se deschidea poarta cea mare din față pe unde avea să treacă Papa. Orga răsună și corul bazilicii începu să cânte Vidi aquam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În fața celor trei peones, cu capele Înfășurate la fel, pe brațul stâng. Manuel se gândea la cei trei puști din spate. Erau madrileni toți trei, ca și Hernandez, băieți la vreo nouășpe ani. De unul dintre ei, un țigan serios, distant și Închis la culoare, Îi plăcea. Se-ntoarse: — Cum te cheamă, puștiule? — Fuentes, răspunse țiganul. — E un nume frumos. Țiganul zâmbi, arătându-și dinții. — Când iese taurul, ocupă-te tu și aleargă-l puțin. — Bine, răspunse țiganul. Avea o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
albă, o scurtă gri-închis și o cravată asortată. E foarte spilcuit și nu are nici un accesoriu inutil. Prima impresie pe care ți-o lasă e aceea a unui om de știință briliant. Cu toate astea, nu are deloc aerul acela distant de tocilar. E încă tânăr, de statură medie, nici prea gras, nici prea slab și rumen la față. Manierat, prezintă o încredre „sănătoasă“. Nu e prea vorbăreț, nu deviază de la subiect și își alege cu grijă cuvintele. Am discutat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
râzând. Tata era o persoană rece. Poate nu rece, dar oricum ciudată. Nu discutam deloc. Nu știam unde lucrează și ce face acolo. Nu îl interesa nimic. Tata nu a fost niciodată apropiat de mine. Nu numai eu îl consideram distant, ci și mama și majoritatea rudelor. Și el era ca un copil. Avea și el părți drăguțe și poate că nu voia să fie deranjat din treburile lui. Dacă eram lângă el când făcea un lucru mai meticulos, mă trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
trecut prin nebunia cu divorțul alor mei, nimic nu mai conta. Mergeam de acasă până în Shibuya, la muncă. Atunci locuiam cu mama. După divorț tata a plecat de acasă, iar sora mea s-a mutat singură. E o tipă mai distantă și face numai ce crede ea de cuviință. Suntem total diferite. În 1985 am început să muncesc, când economia țării era în ascensiune. Mergeam în excursii cu firma, la băi termale. Mă interesa distracția. Ieșeam destul de des la băute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
A doua zi, după ce și-a încheiat consultațiile, doctorul Tuleașcă chemă asistenta șefă și îi ceru să-l aducă pe Pandele. De cum intră în cabinet, Pandele se opri în picioare la vreo doi metri distanță de biroul doctorului, mult mai distant decât se dovedise în ziua precedentă. - Apropie-te, domnule Pandele. Dorim să studiem cu atenție cazul dumitale și de aceea va trebui să îți facem niște analize suplimentare, ca să verificăm niște lucruri. Ia loc pe scaun până vine asistenta să
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
lipsea încă puțin ca să cunosc pe toată lumea. Un grup de trei fete, îndeosebi, mi se părea intangibil. Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepîndu-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau, și atunci o ambiție m-a străbătut: cunoștința lor - nu mergeam mai departe - ar fi o dovadă a importanței mele. Dar nu știam cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
necunoscuți și în același timp foarte orgolioși, deci trebuind să ne supere cea mai mică neatenție care ni s-ar arăta. Într-un salon mare au intrat vreo patruzeci de persoane. În sfârșit, a apărut și gazda, grav, zâmbitor, dar distant și a început să dea pe rând mâna tinerilor musafiri, oprin-du-se mai mult la cei pe care îi cunoștea. La Ioana s-a mărginit cu o strângere de mână și cu o ușoară aplecare a capului. Ioana i-a răspuns
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-i cobora pe grumazul gros ca de taur. Prima impresie pe care și-o făcu Sebastianus când îl văzu venind către el nu fu una pozitivă. Cu neplăcere, îi întâlni ochii puțin ieșiți în afară, de un albastru de gheață, distanți și atenți totodată: în vreme ce-l fixau printre pleoapele închise pe jumătate, păreau să-l scormonească pe dinăuntru, fără să-i dea, în același timp, și lui posibilitatea să facă la fel. Când Rutilius îl prezentă pe Sebastianus, precizând calitatea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținând de raționalizarea experienței, prelucrată și distilată, amintirile erotice formând tiparul genetic în ale cărui forme e încadrat "exemplarul viu, unic". Tentativa vizează limitarea stărilor confuze ale afectului, studierea partenerului după un ansamblu de reguli ordonate într-o disciplină, observarea distantă, de după sticla insectarului în care se află imobilizat acesta. Iubirea devine "pasiune", tot așa cum arta putea deveni "știință". Contemplarea obiectului erotic înseamnă acum "observație" metodică în vederea unei "descrieri" cât mai exacte. Complicarea aceasta a raportului firesc dintre subiect și obiect
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fond, în a se cunoaște pe sine, ridicîndu-se la același nivel al admirației (vezi amintitele note asupra cunoașterii admirative ale lui Al. Paleologu). Între a cunoaște și a iubi există astfel o aproape deplină sinonimie, așa încît inițierea, socializantă inițial, distantă, devine treptat o inițiere erotică, iar depărtarea - prilejul unei apropieri. Apropierea lui Emil de Adela este o confesiune lipsită de declarație*. El vrea să o facă să-i înțeleagă dragostea fără a fi nevoit să i-o relateze în cuvinte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]