4,906 matches
-
După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul ei n-a mai apucat să-ți citească romanul. S-a stins din viață acum câteva zile. Ea nu te mai poate iubi, nu mai poate sacrifica nimic pentru tine, nu o mai interesează propria sclavie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pasă de ce este În jurul tău? Chiar crezi că Europa știe exact cine suntem și cum suntem În clipa de față? Bărbatul vorbește aprins, exasperat, apelând la propriul spirit politic ca la o instanță. Partenerul de discuție, un domn În vârstă, distins, cu o oarece febrilitate În privire, prieten vechi probabil cu bărbatul exasperat, nu-i răspunde. -Uite, Sibiul este Capitală Culturală Europeană și sunt mândru de lucrul ăsta. Nu te interesează? -Drept să-ți spun, sunt prea bătrân ca să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am însurat cu Antonia, totul a încremenit într-un punct mort. După cum am spus, a fost un adevărat noroc că m-am însurat cu ea. Antonia fusese, și încă era, o frumusețe oarecum excentrică în societate. Tatăl ei era un distins soldat de rând, iar mama ei, care se trăgea din lumea celor ce locuiau în Bloomsbury, era o poetă puțin cunoscută și care se înrudea de departe cu Virginia Wolf. Pentru un motiv sau altul Antonia nu a primit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fată stând În patru labe pe un prosop Întins pe o masă. O servitoare În fustă scurtă, cu un șorțuleț alb și cu panglică În părul tuns scurt, stătea În fața ei, ținându-i fusta ridicată, astfel Încât o doamnă cu Înfățișare distinsă și cu o vestă Îmbrăcată peste o rochie elegantă, dar dintr-un material prea maleabil - poate mama, poate profesoara ei - să-și poată pune o mână pe spatele fetei, iar cu cealaltă să introducă Încet și cu afecțiune ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înapoi În vagon cu un zâmbet binevoitor. „Un romancier“, a spus el, „este un fel de spion“, și a fluturat vesel din mână În timp ce trenul pornea din gară. Nu mai este de mult un secret, dacă tot veni vorba, că distinsa Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică Horă mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i o leșie. Ce altceva se poate scrie despre porcușorul ăsta? Domnișoara Warren trânti receptorul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fruntaș? Că podgorii n-avem, lacuri cu pește nu, terenuri de vînătoare nu știu... Tot timpu-i pe teren, biata nevastă-sa!, păcat, că-i tare faină!... Frumoasă, elegantă îi dă mîna!, eu am în buzunar șase lei și cincisprezece bani distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe, aprinzîndu-i: Mai spune-mi, te rog! Vax, dom' profesor! face Lazăr un gest ferm, lovindu-i brațul. Pe-aia n-o culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cel mai potrivit pentru Putere ca să-și arate dragostea față de presă ar fi înmormântarea unui ziarist omorât în bătaie. Cu câtă tandrețe și gingășie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Păunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie Iorgovan și alți distinși senatori! I-ar face bujori în obrăjori cu un tub de ruj, l-ar gelui în cap ca pe Mutu, l-ar îmbrăca în costum Armani, i-ar comanda un sicriu cu aer condiționat, ar pune tunurile să tragă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șonticăind. A șonticăi e un cuvînt drăguț. Este exact așa cum sună. N-am fost niciodată genul sportiv, și nu mă deranja prea tare faptul că am o mică infirmitate fizică. Mi se părea chiar că Îmi dă așa, un aer distins. Mi-ar fi plăcut să am și un bastonaș și niște ochelari de soare. Întotdeauna am avut o mare afecțiune pentru cuvintele panaș și arbitrul eleganței. Mi-ar fi plăcut chiar să-mi las un mic barbișon negru. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un tip brunet, mai tînăr Însă nici el tînăr În adevăratul sens al cuvîntului, și care cred că era fratele lui Jerry, fiindcă și el avea căpățîna mare, și l-am numit Fiul mai tînăr. Tatăl avea o figură extrem de distinsă, era Îmbrăcat Într-un costum de culoare Închisă și cravată, și avea o gură cu buze subțiri ce nu se deschideau prea des sau prea larg și, ori de cîte ori se deschideau totuși pentru a lăsa să scape cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că totul e cît se poate de normal, singurul element anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila donație, În ceai și făină...“ Apoi intră În cealaltă Încăpere. Loviturile soartei Îl găseau Întotdeauna nepregătit pe Rowe: dragostea poate fi desăvîrșită numai cînd obiectul ei este inaccesibil. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Începu să facă prezentările de rigoare: — Domnule Cost, ți-l prezint pe domnul... — Domnul Rowe, se pregăti să precizeze Hilfe. Prezentările continuară, cu o politețe afectată. Rowe se Întreba ce căuta domnul Cost aici, lîngă doctorul Forester, cu fața lui distinsă și buzele-i subțiri; lîngă domnișoara Pantil - o femeie Între două vîrste, cam tuciurie, cu obrajii plini de coșuri și cu ochii holbați; lîngă domnul Newey - „domnul Frederick Newey“, subliniase doamna Bellairs, apăsînd pe primul nume - un individ cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu oglinzi. Cred că e la probă acum, adăugă el. — Luați loc, vă rog, zise individul. Domnule Ford! Domnule Ford! Dintr-una din cabine apăru, cu un centimetru În jurul gîtului și cu o perniță de ace la rever, masivul și distinsul domn Cost, pe care Rowe Îl văzuse mort la serata doamnei Bellairs. Figura lui Își reluă locul În memoria lui Rowe, alături de domnul Newey din Welwyn, de poetul proletar și de fratele Annei Hilfe - la fel cum un cuvînt dezlegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ezitare, ca fiind un adversar al săracilor. Astfel, cei mai mulți dintre ecologiști cer pur și simplu «un alt fel de creștere», deși rareori este evident despre ce fel de creștere ar fi vorba. Economistul Jan Tinbergen, laureat al premiului Nobel, împreună cu distinsul său coleg, Roefie Hueting, arată că există două căi fundamentale prin care o economie poate crește, după modul nostru actual de calcul. Unul este de a crește numărul angajaților. Celălalt este creșterea productivității muncii, valoarea producției pe care o dă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
al lui Huxley, nu al lui Orwell... [...] Iosif Sava a fost singurul care, în toți acești ani ai politicii, negoțului și tâlhăriei, a oferit omului de cultură un refugiu pentru demnitate. S-a opus cu toată ființa lui căruntă și distinsă asaltului mârlăniei, pragmatismului feroce, ignoranței mulțumite de sine, rânjetului dizolvant, kitschului dezlănțuit, divertismentului cretin. Și lumea aceasta nouă, de orori și porcării colorate, nu l-a iertat. Dacă fiecare ființă omenească ar iubi cu adevărat o altă ființă omenească, omenirea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
m-a condus la hotel, unde m-am bărbierit și m-am aruncat în pat, adormind instantaneu. A doua zi am fost trezit de ghid la opt dimineața. Ghidul era un francez din Marseille pe nume Mathieu Simoni; un domn distins, trecut de cincizeci de ani dar cu părul la fel de negru ca al lui Marilyn Manson. La micul-dejun mi-a povestit ca fusese inginer la Dassault Aviation. Am mai vorbit despre una-alta: fotbal, muzică, film, literatură, am băut niște cafele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dimineața? Domnii mei, la ora asta eu sau beau, sau scriu, sau fut. Uneori chiar toate trei la un loc, recunosc. Dar vi se pare corect ca eu să trebuiască să las sticla de votcă din mână ca să ascult povețele distinsului frate Paul, care ține morțiș să-mi vorbească minute în șir, aproape un sfert de oră, despre ce înseamnă a fi membru în această minunată lojă? Despre consecințe, responsabilități și prostii de-astea? La trei noaptea? Sau să vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru că le povestea tot felul de istorioare, dar gestul o șocă pe Luana și de atunci ea se feri să mai facă parte din cercul care se strângea în jurul dirigintei. Profesorul de limba rusă, actor de cinema, avea o eleganță distinsă și o cultură generală fantastică. Fetelor li se adresa cu "domnișoară" iar băieților le spunea, cu o ușoară ironie, "cavalere". Exigent și distant în relațiile cu elevii, accepta o singură ieșire din tipar, în ultima săptămână de școală, când aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
verzi și uscate pentru a-și ascunde emoțiile. Oamenii amuțiră pe rând, se retraseră în birourile lor și Nuța Cordel rămase singură cu una din contabile. Îmbătată de aroma licorii, nu se mai putu abține și spuse: Doamnă scumpă și distinsă, mai aveți o guriță de cafea? Doamna Noia era singura vinovată de penibilul situației în care se afla. Doamna Noia era responsabilă pentru tot răul din viața ei. Îi furase bărbații, îi umbrise frumusețea, o înstrăinase de colegii ei. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să afirmăm astăzi că suntem mândri de a vă fi avut alături de noi pe parcursul acestor ani de studii. Ne bucurăm că v-am fost elevi și că ați putut să ne împărtășiți câte puțin din oceanul cunoștințelor dumneavoastră. Permiteți-mi, distinșilor domni profesori, ca, în numele celor prezenți, elevi și părinți, să vă transmit calde felicitări și totodată, să închin o cupă cu șampanie în cinstea dumneavoastră, urându-vă tuturor sănătate, putere de muncă, pentru educarea viitoarelor generații și cât mai multe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
telefon. Pentru orice eventualitate. Întâmplător, era și un pasionat fotograf amator. Rezultatele sale de până acum erau mai degrabă oarecare. Sute de fotografii, fără altă valoare decât sentimentală și care doar prin cantitate puteau eventual sugera aspirația spre perfecțiune a distinsului universitar. Amatorismul său declarat, cu ostentație chiar, Îl proteja de o judecată prea severă din partea cunoscătorilor, diletanți ei Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
franceză” de joi după amiază, trecută În contul chiriei. Am obosit, domnule profesor. Vârsta! Dacă nu aveți nimic Împotrivă, vom continua la mine. Deși aici... e altfel... Când Încă mai venea sus, așezată În balansoar, lângă geamul mare al mansardei, distinsa septuagenară Își depăna amintirile Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Brâncuși. Altfel cum să Înțelegi frumusețea ihtiozaurului? La auzul Întrebării formulate atât de răspicat, asistenta plecă vinovată privirea. Grațian fu gata să dea un răspuns, dar renunță de teamă că ar putea compromite prin ușurătate munca de o săptămână a distinsului profesor. Arăta bine cu bascul său de velur tras pe o sprânceană. Unii Îl asemuiau cu Francisc I, alții cu un florentin din filmul Agonie și extaz. Instalat confortabil În spatele acestor aparențe măgulitoare, Toader Baștină juca dezinvolt cartea modestiei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără echivoc pe care Brândușă se simți obligat să o ia drept aluzie la nivelul extrem de scăzut al vinului din paharul profesorului. Se grăbi să toarne puținul care mai rămăsese pe fundul sticlei, În ciuda opoziției, cum altfel decât formală, a distinsului conviv. Petru nu era omul exceselor: nici gurmand, nici potator. Avea de apărat faima de longevivi a celor din familia Șendrean și făcea totul pentru a duce la Îndeplinire această nobilă misiune. Mari primejdii nu avea de Înfruntat. În afară de Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și articole publicate de profesor de-a lungul unei vieți. Toate cu dedicații. Cam aceleași formule. O operă impresionantă. Discursuri, elogii. Atât de emoționante Încât unora li se părea chiar că Îl mișcau și pe cel din sicriu. Altfel, lume distinsă, sobră, elegantă. Totul a decurs conform programului. Doar la groapă s-a Întâmplat ceva mai puțin obișnuit. Paginile cu dedicații au fost smulse În același timp din zecile de studii și articole și lăsate apoi să cadă În groapă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]