2,212 matches
-
a rămas! * Și goi ne-au vrut la suflet și la trup Spunând că portul nostru popular Din alte lumi fu luat cu împrumut, Că noi n-aveam nimic ... nici zile dar... * Însă-i ceva ce nicicând n-o să piară Divinul la sădit ca pe-un altoi Blândețea glasului și sângele de fiară Și-o limbă sfântă ce-o purtăm în noi! * De suni în corn, în bucium, sau caval Bătrânul dor răspunde în ecou Din râu, din ram, din șuierul
NEMURITORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340132_a_341461]
-
mă simt descumpănit la început de un refuz, de o respingere, de o punere la îndoială, după aceea înfrunt situația și mă lupt. Și nu atât pentru a câștiga, cât pentru a-mi recâștiga respectul față de mine însumi. - Relația cu divinul, altfel spus cu acea parte care rămâne neatinsă în noi și ne unește cu infinitul. - Divinitatea, acest nucleu, această particulă indestructibilă care leagă fiecare ființă de univers și îi confirmă că are un loc al ei în marele întreg. - Sensul
Jacques Salomé – Curajul de a fi tu însuţi. Prezentare și selecție, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339375_a_340704]
-
primul rând o bucată din viața lor sentimentală ridicată la rangul de artă. „Ceea ce e sigur pentru noi-zice Rosa Del Conte- e că Luceafărul rămâne numele și figura unei drame provocată de o dublă aspirație: a ceea ce e pământesc spre divin și a ceea ce e divin spre pământesc, aspirație simțită însă, și ispășită, cu patos foarte diferit de către cei doi protagoniști”, Eminescu și Veronica Micle. Și cu o temă înălțătoare: iubirea. Călinescu merge mai departe arătând că „versurile , mai mult decât
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
atmosferă de totală reînnoire a artei literare. Astfel, Theodor Răpan face din conceptul de Poezie principiul suprem al creației sale, însoțindu-l reflecția profundă, căci obiectul ei este nemurirea vieții afective, a sensibilității și rafinamentului său intelectual. În setea de divin, de absolut, un topos concret se particularizează, acela al nașterii Poetului. Prin tehnica juxtapunerii, ca procedeu literar, poetul construiește în jurul fiecărui element al universului liric paranteze spre labirintul limbajului, în comunicarea cu Nemărginirea. Fascinante prin complexitate, adevăr și frumusețe, ele
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
pe noi ca și români pe acest pământ, între toate națiunile lui, începând cu acea tristă și falsă dată de 23 august 1944... Străbătându-mi cu gândul anii, pot spune că m-au cercetat continuu două teme: 1)”Iubirea: de la divin la real și invers”, și 2)”Neamul Românesc: între adevăr și cenzuri”! Deci, din anul 2006, am reușit să definitivez deja câteva cărți și lucrez la alte două, dar, ...nu știu încă și când am să le public deocamdată. Am
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340898_a_342227]
-
uz, azi eu, mâine tu, poimâine el, așa dispar profeții și profețiile; printre platformele astrale pământul va fi o navă mereu în derivă. 6.aritmetică facem mereu socoteli, adunări și scăderi, înmulțiri și împărțiri dar ne lipsește întotdeauna totalul. numai divinul este totalul, dacă ceri totul, numai moartea învinge. 7. aforism barbar iarbă și cer peste un suflet în derivă, dansăm gavote între o silabă și alta, sărind din suflete doar așchii de speranță; din nadirul vieții o zeiță joacă pe
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340990_a_342319]
-
nevinovăția lor celestă. Lasă lumina să patrundă în ungherele ființei nemuritoare. Căldura universului să aștearnă speranța binelui în fiece colț al inimii ! Înalță piruete cu puterea gândului creator. Sună la ușile magiei cu tremurul ușor din vibrația ce pulsează în divinul suprem al necunoscutului. Ascunde cheia dorințelor în nectarul nepieritor al basmelor. În cutia vrăjită a visurilor, păstrează aspirațiile și crezurile tale căci ele sunt puterea și reușita călătoriei ce ți-a fost încredințată. Alungă durerea..nesiguranța ... teama. Ele sunt surorile
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
mai libertine din liceu sau facultate. Cu Halil experimentase câte ceva, însă Halil era brutal, nu făcea dragoste cu partenerele sale, ci doar sex. Nu știa sau nu dorea să facă o parteneră fericită printr-o relație sexuală. Acum va căuta divinul într-un cuplu ce nu mai are taine între parteneri și de aceea era emoționată și fericită. Dorea ca, prin mângâieri și sărutări pe întregul corp, Mircea să-i purifice sufletul, buzele sale fierbinți să transforme în cenușă tot ce
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
vom fi încântați de splendoarea Poemului dumnezeiesc, scris în elementele de aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de foc care tresaltă în stihurile Iubirii. Dacă privim doar una din minunile Poemului sfânt, divinul Trandafir, în care răsar zorii înmiresmați în licărul de rouă, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau binețe Soarelui, simțim că în mijlocul lor surâde o taină. Este Taina iubirii Poetului! Din toate aceste desăvârșite odrăsliri, înfrumusețate cu nenumărate felurimi, Poetul
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
și cele ce trebuie să se-mplinească, buzele atinse de un gust neștiut, curajul rostirii, orașul în care își scrie Testamentul iubirii, cerneala Visului, troscotul, turlele bisericilor, cenotaful Speranței, liliacul și floarea de colț, măreția Poeziei, Apocalipsa! În setea de divin, de absolut, un singur topos concret se particularizează ‒ acela al nașterii Poetului: „salut cumpăna fântânii din comuna Balaci, Deliorman (de ea mă agăț mereu cu disperarea înecatului)...” Printr-o tehnică specială, pe care o stăpânește cu har și meșteșug, juxtapunerea
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Autorului MULTĂ VREME AM SĂ PLÂNG Multă vreme am să plâng, Voi umbla cu tine-n gând. Cât voi mai fi pe acest tărâm, Nu vreau principii să dărâm! Timpul oricât ar fi de dur, Tristețea promit să o îndur. Divinul în timp îmi va răspunde, Durerea ce în suflet se ascunde. Ana nu a plecat c-a vrut să plece, Acolo în pământul dur și rece. Într-un moment greu, de neînțeles, Din cartea vieții Divinul te-a șters. Vei
MULTĂ VREME AM SĂ PLÂNG de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342109_a_343438]
-
promit să o îndur. Divinul în timp îmi va răspunde, Durerea ce în suflet se ascunde. Ana nu a plecat c-a vrut să plece, Acolo în pământul dur și rece. Într-un moment greu, de neînțeles, Din cartea vieții Divinul te-a șters. Vei fi păzită de cetele de îngeri, Acolo unde nu mai sunt plângeri. Referință Bibliografică: MULTĂ VREME AM SĂ PLÂNG / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1112, Anul IV, 16 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
MULTĂ VREME AM SĂ PLÂNG de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342109_a_343438]
-
Aladin; X - Brumărel - Orb în lumină; XI - Brumar - Evlavii; XII - Undrea - Acatistul iubirii; Și, în fine: Sonetul bisect! - pentru ritmul cuaternar al Terrei. Poetul sonetist THEODOR RĂPAN este un petrarchist autentic (dar nici pe sonetistul-sculptor nu-l dă uitării, pe „divinul” Michelangelo: „Cu Michelangelo nimic nu piere:/ În mine rugul, flacăra în tine!/ Fac parastas credinței, pe albine/ Trimit spre ceruri glas de-napoiere” - cf. Sonetul CCXCVIII) - senzual, dar nu lasciv („Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
și Petrarca, și THEODOR RĂPAN dezvoltă, în Poezia sa, o adevărată teorie despre soteriologia Iubirii! 2 - CUVÂNTUL/LOGOS/NOMOS DEMIURGIC („Uși făr' de chei deschid cu gândul, mamă,/ Și-n temnița Cuvântului mi-e bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate năzui spre Revelațiile Cerului și Tainelor-Fântâni („Setos de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
deosebit. Numai mustățile lui cât făceau! Se plimba prin New York cu un clopoțel ca să atragă atenția, a trece neobservat pentru el însemna la fel de insuportabil ca și sărăcia și smerenia. Acordând interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formula ,,divinul Dali” sau pur și simplu ,,divinul”. Toată viața a continuat să alimenteze la extrem faima de artist excentric, original până la limita delirului. Grație operei sale și a aparițiilor excentrice și megalomaniei, a devenit celebritate mondială. Desena teme ciudate ale lumii
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Se plimba prin New York cu un clopoțel ca să atragă atenția, a trece neobservat pentru el însemna la fel de insuportabil ca și sărăcia și smerenia. Acordând interviuri, vorbea despre sine la persoana a treia, folosind formula ,,divinul Dali” sau pur și simplu ,,divinul”. Toată viața a continuat să alimenteze la extrem faima de artist excentric, original până la limita delirului. Grație operei sale și a aparițiilor excentrice și megalomaniei, a devenit celebritate mondială. Desena teme ciudate ale lumii viselor. Fiecare obiect conturat cu o
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
Atlanților) și să mă audă Ei din Posid (orașul Lemurienilor), mirându-mă de propria mea umbră pe care o văd pe cer și întrebându-i pe Ei: unde este Ea, Adama mea verde cu ochii de smarald? Unde sunt Ei, Divinul Adamas și Eve-Nor? De ce sufletul meu nu vă mai vede și va caută plângând? Unde sunteți voi, Cei Doi Gemeni Zamolixis - Apollon și Artemis? - Eu, adică Tu, înainte de Facerea Lumii! Interveni Minunata doamnă a lunii arginti, preluându-mi ideea biotopului
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
urât, ea simte dorul cum o scurmă. Vrea să se scape de povara vieților înăbușite, ce mii de veacuri i-au hrănit orgoliul sorții ne-ngrădite. Se-ntrezărește făr-astâmpăr într-un trecut nemărginit, trăgând cu coasa brazde late prin viul din divin țâșnit; retează vieți de sus și jos, căci ei de nimeni nici că-i pasă - femei, bărbați, copii se sting și locul altora îl lasă. Înfofolită-n neștiutul cu iz de haos și nefire, aleargă Moartea-n lung și lat
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
ascunse, În fum se despart lacrimi șuvoi. Peste un gust acru sunt lacrimi din noi Iar rădăcina se crapă, zbateri induse. Tot caut, sau mă întreb unde e Graalul De Dumnezeesc sânge plin? Să-l păzesc, să-l respect pe divin Așa cum la slujit Parsifal și Lohengrin. Lacrimi ascunse în fum de țigară Furia mă-neacă cu sângele cânt. Peste albastru se cerne pământ Dar este iarnă și scutur doar vânt. Mă iartă Tu Doamne de păcate, Ce le urmez mergând
MĂ IARTĂ DOAMNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342216_a_343545]
-
care i se delimitează frontiera existențială, eul său se umple de mister, revelația desparte teluricul de cosmic, însă îi dă supremația prin însăși viața tainică de după moarte. Cavoul reprezintă trecerea dintr-o dimensiune în alta a poetului, acolo se exprimă divinul și meditează în singurătata lui deplină: „Stam singur în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb.” (Plumb, 1965:37). Imperfectul verbului onomatopeic „scârțâiau” creează o atmosferă de teamă pentru viul trecător prin noaptea neînțelesului și dă un sens
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
în trupul mistic al lui Christos. Poezia este botez, act baptismal: este jertfă pentru nemurire, este răstignire pentru mântuirea/resorbția energetică a universului. Strop de apă vie - poezia trebuie să participe (ca și Hyperion la activitatea-Demiurgos - resorbția în sine a Divinului va prefigura, totuși, deitatea) la lacul-agheazimă. Poezia este pars pro toto, este inițiere pentru mântuirea-parousia. Poezia este Ființa-Iisus, este Voință (ocultată) pentru învățarea Drumului Mistic spre a doua venire, cea atotmântuitoare. Cristul ne pregătește, prin Poezie, pe toți, pentru Drumul
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Revelația Spiritului și identificarea cu Ființa Divină - dintre comuniunea necesară (revelată ca necesară: ta twam asi etc. - identificarea părții prin tot), până la desființarea (parousia) ființei spirituale în Ființa Divină. Prin proclamarea Eros-ului Universal, Eminescu a desființat posibilitatea duplicității divine: divinul este unul, cel din Ființa Divină, obținută prin inițiere interioară. Inițiere individuală, dar inițiere în cadrul comuniunii-Ritual (care presupune identificarea cu toți potențialii inițiați - deveniți reali inițiați). Acest Ritual ni-l revelează pe Hristos ca Luceafăr al Mărilor (II-37), identic cu
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Marie!”) - noi -Rugăciune-Ritual (de transfigurare a Vârtejului-val, în Zid de mântuire) ne reintegrăm umbrei Pământului (deci, ne reintegrăm, deci, stării de Iisus-Luceafăr (Lucifer) - și ne lăsăm închiși între coarnele-de-lumină ale Cercului-Uter Cosmic. * * * Eminescu creează Ființa Jertfită întru Eros-Agapé (Recuperată pentru Divin), ca Ultimă Imagine și Ultim Scop al Poeziei sale. Arborele Vieții este, de fapt, Crucea, pe care se răstignesc, adică se dăruiesc spre creația de lume, chinurile inițierii. Prin acest gest teurgic, Eminescu este cel mai profund creștin ortodox al
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
care celelalte facultăți ale ființei umane nu pot să-l vadă. Credința este un simț al sufletului, o presimțire spirituală care vede dincolo de vederea fizică. Ea pătrunde în adâncul ființei noastre, în sanctuarul vieții noastre și astfel acționează în noi divinul. Cunoașterea umană singură nu poate transfigura omul, ea lasă omul în orizontul dependenței. Rolul minții umane nu mai este cel de a căuta răspunsuri la o cale spirituală care s-a identificat cu Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
ei ca deslușire nedeslușită în tainica sferă a imaginației, idei în devenire în care imaginarul joacă pueril conștiința. Umbra este dublul entității în obscur, te însoțește și se tulbură când deviațiile energetice ale corpului întâlnesc opusul magnetic al altor energii. Divinul tresaltă cu neînțelegerile, tainicele ascunzișuri ale memoriei în perpetua mișcare a dansului angelic al ideilor. Arta este o îndeletnicire dăruită de puterea celestă celui născut să fie artist, amnarul dându-i puterea de a lumina obscurul însă nu a-l
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]