7,734 matches
-
faptul că, în ciuda tuturor convergențelor religiile își arată și diferențele fundamentale, că, în ciuda tuturor afinităților, sunt și multe contraste. În decursul istoriei și în prezent, religiile au avut numeroși zei; mulți sunt forțe ale naturii divinizate, plantele, animalele, persoanele divinizate, divinitățile de un rang egal și cele ce fac parte dintr-o ierarhie. Se impune astfel, inevitabil, întrebarea: care este Dumnezeul adevărat? Trebuie căutat în religiile triburilor originare cu o structură încă simplă sau în cele foarte dezvoltate? În cele crescute
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vorbește despre propriile secrete în prezența urechilor profane, pentru a căuta mântuirea în intimitatea proprie. Iar din partea celor care doresc să se apropie de mister se dorește tăcerea. Fuga de lume, retragerea în sine, uniunea imediată cu sacrul, absolutul, divinul, divinitatea au fost considerate dintotdeauna caracteristicile misticii. Dar tocmai în acest punct încep problemele actuale. Mistica este mai mult decât acea experiență religioasă prezentă în toate religiile, împreună cu sistemul doctrinar, etică și rituri. Există numeroase genuri de experiențe religioase ce nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca și alți preoți, la liturghie recit în mod liber anumite rugăciuni după obiceiul creștinismului primar. Dar când se vorbește despre serviciul divin se naște o întrebare care pentru mine este centrală: despre care Dumnezeu vorbim? Unicul Dumnezeu și multitudinea divinităților Pentru mine Biblia nu este doar o moștenire literară a culturii mondiale sau doar o parte ce formează canonul occidental, este o unică și extraordinară mărturie despre experiențele religioase incumbându-l pe Dumnezeu. Cine, ca și mine, s-a născut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este Dumnezeul creștinilor, dar și al musulmanilor. Este același, singurul și unicul Dumnezeu. Monoteismul nu fusese evident de la început, dimpotrivă, au fost necesare multe secole pentru ca Israel să devină conștient că lângă acel Dumnezeu nu doar că nu erau alte divinități superioare (ca de exemplu "destinul"), sau altele egale (figuri umane divinizate) sau de un nivel inferior (divinități ale familiei sau ale fertilității). Nu, nu exista nici o altă divinitate. El nu era doar cel mai înalt, dar și unicul și incomparabilul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de la început, dimpotrivă, au fost necesare multe secole pentru ca Israel să devină conștient că lângă acel Dumnezeu nu doar că nu erau alte divinități superioare (ca de exemplu "destinul"), sau altele egale (figuri umane divinizate) sau de un nivel inferior (divinități ale familiei sau ale fertilității). Nu, nu exista nici o altă divinitate. El nu era doar cel mai înalt, dar și unicul și incomparabilul. Relatările biblice sunt vechi de mii de ani. Cel puțin trei secole de societate patriarhală au făcut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
devină conștient că lângă acel Dumnezeu nu doar că nu erau alte divinități superioare (ca de exemplu "destinul"), sau altele egale (figuri umane divinizate) sau de un nivel inferior (divinități ale familiei sau ale fertilității). Nu, nu exista nici o altă divinitate. El nu era doar cel mai înalt, dar și unicul și incomparabilul. Relatările biblice sunt vechi de mii de ani. Cel puțin trei secole de societate patriarhală au făcut astfel încât Dumnezeu să fie reprezentat mai curând ca "Domn", "Rege", "Tată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
indienii culți îmi dau seamă cât de puțin apreciază să fie considerați politeiști, adoratori de zei. Și în India sunt religii monoteistice. Pentru mulți indieni Vishnu și Shiva sunt chemați Dumnezeu prin antonomasie. Iar alții văd în spatele tuturor acestor diverse divinități indiene singura și unica divinitate, pe care o numesc Brahman și care locuiește în sufletul (atman) fiecărei ființe umane. Acest Dumnezeu reprezintă pentru ei pe Cel care cuprinde și pătrunde tot. Divinitățile individuale sunt forme sau manifestări ale acestui unic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cât de puțin apreciază să fie considerați politeiști, adoratori de zei. Și în India sunt religii monoteistice. Pentru mulți indieni Vishnu și Shiva sunt chemați Dumnezeu prin antonomasie. Iar alții văd în spatele tuturor acestor diverse divinități indiene singura și unica divinitate, pe care o numesc Brahman și care locuiește în sufletul (atman) fiecărei ființe umane. Acest Dumnezeu reprezintă pentru ei pe Cel care cuprinde și pătrunde tot. Divinitățile individuale sunt forme sau manifestări ale acestui unic principiu originar și responsabile de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
antonomasie. Iar alții văd în spatele tuturor acestor diverse divinități indiene singura și unica divinitate, pe care o numesc Brahman și care locuiește în sufletul (atman) fiecărei ființe umane. Acest Dumnezeu reprezintă pentru ei pe Cel care cuprinde și pătrunde tot. Divinitățile individuale sunt forme sau manifestări ale acestui unic principiu originar și responsabile de fiecare aspect al vieții: pentru fertilitatea câmpului, pentru o soartă bună în război, sau pentru destin în general, pentru capcanele în dragoste... Politeismul grecilor sau al egiptenilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că multor vizitatori indieni creștinismul, cel reprezentat în bisericile baroce, nu apare deloc ca fiind o religie monoteistă, ci complet politeistă. Doar că creștinii catolici se adresează tuturor ființelor intermediare între Dumnezeu și om, invocându-le în ajutor nu ca divinități, ci în calitate de îngeri și sfinți. Iar speculația trinitară a părinților Bisericii și a teologilor, care pun pe același plan omul Isus din Nazaret cu Tatăl, care în Noul Testament este totdeauna numit exlcusiv "ho theós, Dio", al cărui "fiu" este Isus
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
deja o fac ca fii și fiice, ca frați și surori în credința în unul și același Dumnezeu. Totuși, se cere menționat și un alt aspect, nu mai puțin important, al credinței în Dumnezeul unic. Prăbușirea vechilor și a noilor divinități Credința în Dumnezeul unic interzice divinizarea forțelor naturii și a puterilor politice sau a celor puternici. E adevărat că credința într-un Dumnezeu unic nu conține un program social actual, însă consecințele sale sunt decisive: detronează puterile divinizate ale lumii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dumnezeu unic semnifică refuzul radical al puterii supranaturale a forțelor naturii, amenințătoare sau favorabilă în eterna reîntoarcere cosmică a morții și devenirii. Dar este la fel de important și în epoca noastră secularizată, aparent atee, unde au fost și sunt în continuare divinități substitutive. În acest caz credința în Dumnezeu semnifică refuzul radical al oricărui dictator care, în stat, religie și societate, își atribuie calități sau funcții divine, pretinzând adorație sau supunere incondiționată. Declarația teologică de la Barmen a Bisericii Confesionale (1934), inspirată de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
supunere incondiționată. Declarația teologică de la Barmen a Bisericii Confesionale (1934), inspirată de Karl Barth, constituie expresia exemplară a unui astfel de refuz. O autentică credință în Dumnezeu reprezintă renunțarea la toate celelalte puteri care astăzi vin ridicate la rang de divinitate. În sensul acesta, devine indiferent faptul că idolatrul modern "monoteist" sau "panteist" cântă "Dumnezeule Preamărit, noi te lăudăm" lui dumnezeu Mammona sau Sexului, dumnezeului Putere, Știință, Națiune sau Fotbal, căruia este pregătit să-i sacrifice totul. Rămâne de amintit că
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ține de religie și filozofie, care încă din timpurile gânditorilor presocratici este în căutarea principiului originar al realității. Dar și cercetătorului religiei îi este aproape imposibil să se orienteze între concepțiile referitoare la nașterea cosmosului (cosmogonia), adesea precedată de nașterea divinității (teogonia). Sunt cosmogonii conform cărora lumea și omul există datorită mișcării forțelor impersonale. Iar altele, în care mai multe divinități sau doar un unic Dumnezeu creează totul. Pentru majoritatea oamenilor de știință faptul că religiile profetice apelează la intervenția unui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cercetătorului religiei îi este aproape imposibil să se orienteze între concepțiile referitoare la nașterea cosmosului (cosmogonia), adesea precedată de nașterea divinității (teogonia). Sunt cosmogonii conform cărora lumea și omul există datorită mișcării forțelor impersonale. Iar altele, în care mai multe divinități sau doar un unic Dumnezeu creează totul. Pentru majoritatea oamenilor de știință faptul că religiile profetice apelează la intervenția unui Dumnezeu creator pentru explicarea originilor lumii creează dificultăți. Este de înțeles, dat fiind că ambele episoade biblice ale creației din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
importantă acțiunea dreaptă: ritul corect, obiceiurile, religiozitatea trăită. De asemenea, nu ar fi trebuit să mă preocup în primul rând de anumite drepturi ale omului, ci de cum să mă comport în viață, de datoriile și responsabilitățile mele față de familie, societate, divinități sau Dumnezeu. Probabil m-aș simți bine în religia dharmei eterne. De ce? Deoarece ordinea sa are un fundament cosmic. Așadar se situează dincolo de limitele spațio- temporale și este extrem de stabilă prin riturile sale vechi de secole. În același timp, această
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chinez, care a început să se dezvolte din vremea filozofilor greci presocratici, în secolul VI î.C., și avea să marcheze trecerea de la religiozitatea magică a culturii chineze antice la raționalitate: omul și rațiunea sa câștigă primatul asupra spiritelor și divinităților. Se asistă astfel la o trezire intelectuală, la nașterea unui mare interes pentru istorie, artă și literatură, fapt ce îi situează pe învățați, literați și intelectuali pe treapta cea mai înaltă a ierarhiei sociale. Pentru Confucius (K'ung fu-tzu), care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vorba despre libertatea "imensă", cea pe care oamenii pot să o păstreze chiar și când sunt în lanțuri. Este vorba în mod fundamental de libertatea mea interioară: să nu îmi leg inima de putere, bani, carieră, sport, sex sau alte divinități, ci să o dedic Dumnezeului unic care și-a arătat chipul său în Isus din Nazaret. Și deoarece inima mea este legată unicului Dumezeu infinit, eu sunt și rămân liber față de toate valorile, bunurile, puterile și autoritățile ce sunt relative
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Abia a patra parte a studiului său se focaliza in corpore pe tematica cremațiunii. După ce explica resorturile care l-au condus înspre adoptarea greșită a unei conduite anticremațiune în 1910 și arăta deslușit faptul că poporul constituie vocea adevărată a divinității, Șerboianu se lansa în acuze directe formulate împotriva Bisericii Ortodoxe, privind eroarea pe care aceasta o săvârșea în problematica arderii cadavrelor. El evidenția faptul că forurile ortodoxe nu utilizau aceeași unitate de măsură privind diverse rătăciri ale vremii față de spiritul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca oamenii în micimea lor să atribuie tot felul de nimicuri acesteia, într-un sens pur speculativ. Prin urmare, focul, "dintru început, în opoziție cu pământul, blestemat și necurat, a fost socotit ca singurul element al curăției și simbol al divinității și nemurirei"144. În concluzia acestei părți a studiului său, Șerboianu arăta că cremațiunea se supunea principiului chimic "totul se transformă, nimic nu se pierde" și astfel "cenușa, de asemenea, este tot pământ, dar un pământ purificat și transformat"145
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
păzeau drumul spre o asemenea "locație" cu săbii de foc. Următoarele două părți din studiul arhimandritului se axau pe modalitatea în care focul este reflectat în Sfânta Scriptură. Primul dintre acestea scotea în evidență situația în care natura focului exprimă divinitatea: Dumnezeu ca foc mistuitor; ca foc strălucitor sau arătarea sa prin foc. Utilizarea focului la sacrificii (pornind de la Cain și Abel) accentua că "Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi și al curățirii, arderea cărnurilor arăta simbolic, cum că timpul se preda
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
altfel, după cum voi sublinia, el va reveni asupra diverselor zvonuri care circulau în epocă asupra cremațiunii într-un articol publicat ulterior. În consecință, Șerboianu reliefa faptul că inclusiv "sectanții" aveau uneori dreptate în credința lor, când de pildă respingeau reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu arată explicit, pe baza Noului Testament, cum că Iisus Hristos s-ar fi ridicat împotriva tradițiilor greșite (exemplifica prin Evanghelia după Matei). Invocarea tradiției drept argument îi părea un non-sens atâta timp când aceasta se opunea bunului simț, legilor Divinității și ale Progresului. Or, din nou, Șerboianu își expunea limpede, în economia discursului său, opțiunea cremaționistă, ca nefiind anti religioasă, ci una anti clericală: "Noi nu luptăm pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fapt, o asemenea idee încheia practic mediația sa asupra semnificației sărbătorii pascale din 1938, el vorbind în numele unui întreg corp al cremaționiștilor români din care se simțea, pe deplin, că făcea parte. Forța mesajului era dublată prin referința directă la divinitate și la istorie: "Cei de la revista "Flacăra Sacră" continuându-și cu încredere, acțiunea de lămurire, ca ceia ce lucrează nu este în potrivnicie cu învățătura Mântuitorului și nici în vrăjmășie cu sfânta noastră biserică, cu umilință plecându-se înaintea Aceluia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și dezmeticirea atâtor capete inteligente, ce-și pierdeau vremea cu abstracțiuni de tot soiul, ca de pildă: Îngerii sunt bărbați sau femei? Sunt hermafrodiți, sau fără sex? În câte cete se-mpart ei și ce fel de atribuții au pe lângă divinitate și om? Sufletul se dă în om în momentul concepției, ori e preexistent? Se trece din om în om, se creează un suflet aparte pentru fiecare ins, pe care și-l păstrează în eternitate? Ce se-ntâmplă cu sufletele oamenilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]