728 matches
-
Țara Minunilor. După-amiază mă împrietenesc cu o tânără cu ochii verzi și pielea smeadă, care-i locotenentă în armata israeliană. Locotenenta mă duce la un bar de noapte din zona portului. Clienții, îmi explică ea, sunt în marea lor majoritate docheri. Docheri evrei? Da. Pufnesc în râs și ea mă întreabă ce mi se pare așa de nostim. Mă excită silueta ei minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Minunilor. După-amiază mă împrietenesc cu o tânără cu ochii verzi și pielea smeadă, care-i locotenentă în armata israeliană. Locotenenta mă duce la un bar de noapte din zona portului. Clienții, îmi explică ea, sunt în marea lor majoritate docheri. Docheri evrei? Da. Pufnesc în râs și ea mă întreabă ce mi se pare așa de nostim. Mă excită silueta ei minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mină veselă pe fața smeadă, sergentul pare un puștan pus pe șotii din ultimele clase de liceu. Privindu-l, nimeni nu ar crede că de mic copil se lovise de greutățile vieții. Maică-sa murise de holeră, iar taică-său, docher în portul Brăilei, un om blând și muncitor, cu frica lui Dumnezeu, se prăpădise câțiva ani mai târziu în timp ce descărca saci cu zahăr. O pasarelă prost montată cedase, iar el s-a prăbușit în apă unde a fost strivit între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Maica Domnului, frații Grigore. De mai multe ori guriștii se-ntîlniseră, însoțiți de malacii lor și scoseseră cuțitele. Povestea mea începe însă într-un moment de armistițiu. în acea seară bărbatul în smoking alb, mult prea șic pentru înfățișarea lui de docher dat cu briantină, începu cu un cântec pe care abia-l compusese. Publicul nu-l știa, așa că-i sorbi vorbele în tăcere. Nu, vocea sa nu era metalică. Era o voce de bărbat întreg, ți-l puteai imagina cântând pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și a eliberarii instinctelor. Politica și spiritualitatea au devenit ciudat de amestecate, din moment ce în planul material congresul a promis swaraj în cel târziu an și la un interval de câteva săptămâni, Bombayul a fost paralizat de o altă grevă. Muncitorii, docherii și marinarii au ieșit pe străzi și întreruperea generală a lucrului a blocat orașul câteva zile. Conducătorii sindicatelor se alătură platformei teosofice, după vorbitorii în problema chimiei oculte și a instruirii lui Crist ca Mason egiptean. Teosofii sunt îndemnați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bătrâna și nepoata ei. Se afla în port, urmărind cum o mașină era ridicată cu macaraua. Scoasă din ambalajul lemnos, mașina stătea acum pe placa de lemn a transportorului, strălucind costisitor. Fusese fixată cu lanțuri dedesubt, care se smuceau ori de câte ori docherii strigau unul la altul, să rotească scripeții. Mașina era ridicată și balansată deasupra capetelor celor prezenți acolo, o umbră mare, neagră, tresărind deasupra cheiului. Bobby aude o exclamație și vede două englezoaice dându-se la o parte. — O, valiza! Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să pară și mai mici. Pe fundal șirul neregulat de acoperișuri se conturează ciudat, amenințător. Pe măsură ce se apropie, femeile își croiesc drum spre el, împingând cărucioare de mână, ducând vase cu banane și alune, pește afumat în frunze de palmier. Docherii formează un lanț, trecându-și de la unul la altul sacii și cutiile până la depozitele companiei, iar femeile lasă jos încărcătura și discută între ele. În momentul în care coboară albii din bărcile care-i aduc la mal, pe chei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vă pot fi de folos eu ceva? Sergentul se scărpină la ceafă studiind-o. ― Nu știu. Ce știi să faci? Ea se răsuci și arătă cu degetul. ― Să conduc încărcătoarea asta, de exemplu. Am un brevet de aptitudine profesională de docher specializat. Ultima mea meserie. Apone își îndreptă privirile spre mașinăria pe care o arăta ea: încărcătoarea de rezervă a lui Sulaco, ghemuită, în repaos. Oamenii lui știau să facă de toate, dar erau înainte de toate soldați. Infanteriști, nu docheri. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de docher specializat. Ultima mea meserie. Apone își îndreptă privirile spre mașinăria pe care o arăta ea: încărcătoarea de rezervă a lui Sulaco, ghemuită, în repaos. Oamenii lui știau să facă de toate, dar erau înainte de toate soldați. Infanteriști, nu docheri. O mână de ajutor pentru încărcarea materialului greu n-ar fi fost de prisos. ― Mașina asta nu-i o jucărie. Scepticismul evident din glasul lui Apone își găsea oglindirea în înfățișarea lui Hicks. ― Exact, făcu ea cu duritate. Mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cauteriza specimenul. Era fixat pe fața unui anume John L. Marachuk. Ea-și ridică ochii spre Burke, care scutură din cap. ― Numele nu-mi spune nimic. Nu era vorba de vreun administrator, sau alt ștab. Vreun conducător de aparat sau docher. Ripley reluă lectura dosarului. ― A murit în timpul intervenției, când au scos chestia asta. ― Nenorocitul! Hicks se apropie pentru a arunca un ochi pe raport peste umărul femeii, dar nu apucă să citească nici un cuvânt. Detectorul lui de mișcări emise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la stare), iar ironia e singura cheie în care „istoria oamenilor mari“ mai poate fi demistificată. Posterou al muncii socialiste Nea Ion e contra-eroul lumii noastre. Autodidact, cu numai șapte clase, născut în 1946 și niciodată intrat în sistem, fost docher în Constanța, gropar, paznic, muncitor necalificat la Casa Poporului, pe scurt marginalul perfect și de cele mai multe ori ignorat, Ion Bârlădeanu rescrie o lume în care oricum ficțiunea puterii îmbată pe toți. Și atunci de ce să nu ne facem filmele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
În cursul celor trei săptămîni pe care le petrecuse În cinematograful În aer liber. Aici, Înainte de izbucnirea războiului, se proiectau În fiecare seară desene animate și seriale de aventuri produse de industria de film din Shanghai pentru muncitoare chinezoaice și docheri. Adesea, lui Jim i se părea că Yang, șoferul familiei lor, ar fi putut apărea chiar pe acest ecran. Făcuse deja o recunoaștere completă a centrului de detenție, iar Într-un birou nefolosit de deasupra camerei de proiecție se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ușii să te aștept, spuse Jones. Hei! Ignatius flutură fericit din labă și se îndepărtă. Avea în sfârșit o rațiune pentru a câștiga bani: Harlett O’Hara. Îndreptă prora dezgolită a căruciorului spre debarcaderul feribotului Algiers, unde se adunau după-amiaza docherii. Strigând, scuzându-se, trecu cu căruciorul prin mulțimea de oameni și reuși să-și vândă toți crenvurștii. Plin de curtoazie și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută. Ce splendidă zi! Semnele Fortunei erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s-au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormînt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit-o“ doar flori „naturale“, interzicîndu-le categoric, evident, Într-un acces de exaltare mistică, „profanarea mormîntului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apoi în a doua vacanță de vară am fost manipulator de decoruri la un ansamblu folcloric al sindicatelor din România, care prezenta spectacole în toate stațiunile de pe litoral. În cea de a treia vacanță, am lucrat în portul Constanța ca docher, muncitor care lucrează la încărcat și descărcat marfă de pe vapoare. În vacanța a patra, am fost reporter la revista Viața studențească, colindând țara și realizând materiale pe diverse teme. Și, uite așa au trecut anii de studenție. Când a venit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s‑au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, când câștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe‑atât. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cât de cât, firul gândirii sale: „moartea nu poate fi păcălită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sânii ei pâlpâitori și atât de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sânt ascultați. Alții ar zice că par un cabotin, un pustnic, un strigoi al bibliotecilor părăsite, un actor ambulant sau un amestec din astea. Cu toate că mâinile mele mari, tăbăcite de vânt și de soare, seamănă mai mult cu ale unui docher. În rest, nu știu ce să vă mai spun despre chipul meu, decât că aș vrea să fiu și eu alături de dumneavoastră, într-o cameră normală; înainte de orice altceva, m-aș bărbieri, n-aș mai sta cu barba asta nerasă care mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]