750 matches
-
roman și nu la poezie. Criticul realizează o extrapolare îndrăzneață, forțând ideile să intre în paradigma construită de el însuși.. Autorul pare să devină, cu bună știință, digresiv și speculativ, atașând dezinvolt, la corpul judecăților critice stricte, câte un apendice doct, nu mai puțin interesant și savuros. Când privirea sceptică slăbește, constați că demonstrația se poate susține, intră altfel spus în ordinea plauzibilului. Această savanterie riguros controlată și de bun efect intelectual era folosită frecvent de un teatrolog reputat, Valentin Silvestru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acea Misiune cu autoritatea papală [indiciu evident că nu poseda, deși era Vicar Patriarhal, numirea explicită de Prefect al Misiunii, întrucât Propaganda îl numise în această funcție pe Pr. Guglielmo da Perugia]. Insista să-i fie trimiși din Italia misionari docți și virtuoși: (...) care, venind din necesitate, sunt ignoranți și cad în mii de erori, maxime în aceste locuri ale grecilor, care nu-și văd bârna din ochiul lor. Două evenimente au umplut de bucurie sufletul Părintelui nostru Mauri della Fratta
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
așa. S.B.: Care a fost prima impresie? D.T.: Primul seminar de materialism dialectic l-am avut cu Ștefan Papaghiuc, care a întrebat cine intrase primul la facultate în 1969. M-am ridicat în picioare, m-a luat cu o superioritate doctă și cu un apetit vizibil de a-mi crea un complex de inferioritate și m-a întrebat ce lecturi aveam eu. Eu parcursesem manualele obligatorii pentru admitere, câteva dicționare și printre cărți recunosc că am citit Anti-Dühring al lui Engels
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
care încerca să-i calce pe urmele academicianului Simionescu. S. B.: Avea o misiune grea. După Simionescu, când vii rector, trebuie să faci ceva ieșit din comun ca să fii băgat în seamă. D. T.: Da, o misiune grea. Un profesor doct, care impunea prin simpla lui prezență. S. B.: Dar ca lider de partid, ca om al funcției de partid, cum își exercita funcția? Făcea parte dintre zeloși sau dintre oameni care făceau că așa trebuie să facă? Ca exemplu îl
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
lesne o deformare a adevărului. Și cum, ca oameni, suntem cu toții subiectivi, și presa ajunge să accentueze culori care de fapt nu ne interesează, În detrimentul celor care ar trebui, ucigându-le pur și simplu În cele din urmă. Și ajungem docți, cu ghilimele desigur, Într’un conflict regional, de pe aiurea, problema palestiniană de exemplu, ca și cum România ar avea ca unic vecin, jur-Împrejur, Israelul, fără să vedem ce ne doare mai rău, din chiar trupul nostru: evenimentele de la Chișinău; pur și simplu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oameni în toată puterea cuvântului. Deși nu-i ierta, revelându-le cu nedesmințit umor cusururile, Leon îi creiona cu drag și cu respect. L-am crezut, mai întâi, ușor șuetard și prea aservit devizei junimiste "anecdota primează". Fals. Un studiu doct și doldora de subsoluri savante poate fi mai puțin relevant și, oricum, mai plicticos decât o vorbă de duh cu surprinzătoare încărcătură caracterologică, ori o situație "pe muchie", aptă să depună mărturie despre neștiutele valențe ale unei personalități. Viața poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
murit în balamuc în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora pre care le cânta în poeziile sale." Fără îndoială că nu se pot relaționa în nici un chip aberațiile lui Grama cu contestările mai mult sau mai puțin docte de azi. Răzbat, însă, ici-acolo, și sonuri cunoscute, deși mai altfel formulate. De pildă: "Tinerimea noastră, amețită și îmbătată de atâtea laude grămădite pe capul lui Eminescu"... Ori: "Așa rușinos ca jugul lui Eminescu n-a fost nici unul, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ăsta nu mai e!... Cartea e redactată cu infinită trudă, de-a lungul multor ani de cercetare. Și Olga Rusu, și regretatul ei soț, muzeograful Liviu Rusu mi-au fost, la Facultate, colegi de grupă. Ca și George Macarie, autorul doctului studiu introductiv. Nu le bănuiam, atunci, înclinațiile către studii minuțioase și incursiuni pe cărări nebătute. Sensibilitatea Olgăi, intuită de colegi încă de atunci, recidivează. Iat-o, scriind despre mormântul lui Dimitrie Anghel: " În partea dreaptă a bustului, în incizia lăsată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
JUSTINE, în 1990 și JULIETTE, în 1993, așa că am receptat cu interesul cuvenit inițiativa Editurii "Nemira" de a tipări bilingv cel dintâi samizdat românesc, însoțindu-l de o replică "actualizată" a "Poveștii poveștilor" datorată lui Mircea Nedelciu și de comentariile docte, suculente și spectaculoase ale lui Luca Pițu. Ba și cu desene sugestive (eufemism!) semnate cum altfel? de o reprezentantă a sexului frumos, graficiana Oana Selegean. Într-un fel, textul lui Creangă e-o pledoarie pentru naturalețe, normalitate, vânjoșenie moldo-valahă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că, pe tema "Intelectualii publici din România" nu s-a discutat și răs-discutat; însă, ori în cheie parodic-pamfletară, ori la polul opus, cu exclamațiile entuziaste ale admirației umile. Gavrilescu nu face nici una, nici alta. El încearcă să propună o cercetare doctă, de tip universitar-academic, doldora de note și alte trimiteri, clădită pe o bibliografie copleșitoare și (mai ales!) pe parcurgerea cu creionul în mână a mai tuturor foilor și foițelor ieșite din tiparnițe după 1989. După examinarea unei cantități de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
credea că fac concurentele ei femei). De altfel, pe linie maternă, există un fel de obsesie a inteligenței feminine: bunica, înainte de a o avea pe mama, îmi povestea că se ruga să fie inteligentă ca Nicolae Iorga (persoana cea mai doctă pe care o cunoscuse), ritual preluat apoi de mama, care se rugase ca eu să fiu inteligent ca Mircea Eliade. Mama, ca de altfel și bunica, erau convinse că voi fi fată. Mamaia îmi cumpărase, încă dinaintea nașterii mele, o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
unui poet savant în ritmuri, fuziune de elemente rurale și urbane, adică sinteză de spirit românesc.”2 La Coșbuc „tehnica versificației văzută ca supremă vocație a poetului, îi înglobează epicismul.” 3 Se cuvine să-l credem pe Vladimir Streinu, spirit doct în materie de versificație, autorul acelui substanțial și unic volum Versificația modernă. Criticul respinge cunoscuta sintagmă gheristă: „poetul țărănimii”, pe care Coșbuc n-o poate acoperi: farmecul ingenuității primitive, idilismul etc. nu fac nicio impresie lumii țărănești. „... poet al țărănimii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei”1. Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; „Literatorul” recomandă o poezie care se află la antipodul prozei. Făcând o incursiune doctă în istoria de dată recentă a poeziei europene, Vladimir Streinu stabilește o întâietate semnificativă (un act estetic protocronic, cum ar spune un Edgar Papu astăziă : „paradoxul ca un poet român (Macedonskiă să imagineze versul liber în 1880”2, cu 6
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
poeții și criticii noștri literari de seamă, ce a lăsat poporului său lucrări de mare valoare critică și poetică.”1 Banalitățile rostite pe ton grav, volutele sentimentale și considerațiile liricoide subminează în cazul lui Virgil Carianopol bunele intenții. În foarte doctul studiu monografic dedicat „Revistei Fundațiilor Regale”2, Mioara Apolzan consacră lui Vladimir Streinu câteva pagini substanțiale. Criticul a fost un colaborator fervent al periodicului amintit, semnând cronici literare, studii, eseuri începând cu anul 1935 și până în 1947, anul dispariției prestigioasei
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
dantă, dar am ales să continui, pe măsură ce eram prins total în mrejele cercetării de teren, bazate pe observație participativă și imersiune totală în lumea pelerinilor, celebra ethnographer’s magic (Malinowski, 1984 : 6). Simțeam cum experimentez din mers antagonismul dintre reprezentarea doctă, academică a obiectului de studiu și propria mea existență de pelerin, un parcurs de inițiere, în căutarea unui adevăr concret ascuns într-un labirint în care încercam să urmez un improbabil fir al Ariadnei. Poate că aceasta este de fapt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sacrului (și derivatele sale) este atât de dificil și pentru că el nu se concepe rațional. În schimb, poate fi înțeles mai bine prin uneltele sentimentului - poezie, proză, fotografie, filme. Între limitele artistice, realitatea sa transcendentă transpare mai bine decât în docte analize academice. Abordarea „fizică” a sacrului provoacă cele mai profunde rezonanțe în planul reacțiilor psihice, irațio nale uneori (Filoramo et al., 2004 : 424). Mi-am dat seama de acest lucru pe propria mea piele, implicat în pelerinaj, atunci când limitele observației
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
făcute în monografia lor despre Liceul Comercial din Bacău. Nu cumva acest articol mai contează în memoria celor „atacați”? îl asigur că nu, deoarece cei doi nu sînt cititori ai Luceafărului, habar n-au de articolul său! Rîde: „Ignorantia... fără docta!” îmi mărturisește că formula „docta ignorantia” a auzit-o prima oară la Constantin Rădulescu Motru. „Eu n-am facultate, sînt format însă în atmosfera Criterionului”. I-a ascultat pe toți conferențiarii grupării. Vorbind despre una și despre alta, mi s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Liceul Comercial din Bacău. Nu cumva acest articol mai contează în memoria celor „atacați”? îl asigur că nu, deoarece cei doi nu sînt cititori ai Luceafărului, habar n-au de articolul său! Rîde: „Ignorantia... fără docta!” îmi mărturisește că formula „docta ignorantia” a auzit-o prima oară la Constantin Rădulescu Motru. „Eu n-am facultate, sînt format însă în atmosfera Criterionului”. I-a ascultat pe toți conferențiarii grupării. Vorbind despre una și despre alta, mi s-a părut că suspiciunile sale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
conferențiar în specialitatea sociologia culturii la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, cu o interesantă teză de doctorat ("Construcția identității într-o societate totalitară. O cercetare sociologică asupra scriitorilor", publicată la Iași, la "Junimea", în 2003), care, în loc să-și plictisească, doct, studenții, se ține de chestii "frivole", cum ar fi ... literatura. De mai bine de cinci ani, de când Silviu Lupescu i-a propus să fie "autor Polirom" (după ce, în prealabil, mai publicase un volum de versuri, două de proză scurtă și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-i determina pe editorii străini să publice scriitori români. Totuși, accesarea fondurilor ICR se dovedește a fi extrem de sinuoasă, datorită birocrației de la noi din țară. Astfel că "un studiu al centrului de cercetări culturale arondat Ministerului Culturii ne explică foarte doct faptul că șansa literaturii române o reprezintă țări precum Finlanda, unde jumătate din populație are abonament la bibliotecă. (...) Ei, da: Finlanda, o șansă!"517 "După toată nebunia asta, simt nevoia să evadez într-o poză salvată pe desktop-ul laptopului
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
vară, de 10 ani încoace. Masteratul și-a evaluat activitatea prin susținerea publică a disertațiilor celor paisprezece absolvenți. Adevărat festin intelectual, într-un cadru propice schimbului de idei. Emoții multe, rigoare peste măsură (doar mergem spre o nouă calitate), discursuri docte, demonstrație de maturitate intelectuală... o plăcere ! Notele... așa cum trebuiau să fie, de la o prestație la alta. Lacrimi... doar de fericire după doi ani de muncă, în fața unei diplome care sper să slujească aspirațiilor tinerilor noștri. Din nou discursuri, de data
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
firește, m-au Întrebat: - Madame, dar ce legătură au zâmbetul, bonul, cu Limba Franceză? - Păi, au, pentru că Învățarea unei limbi se face asociindu-i concepții, mentalități, atitudini, nu poate fi separată de secolele de civilizație din spatele său, am răspuns eu doct. Am prezentat cursul colegilor, unii au aplicat, alții s-au arătat reticenți, plângându-se În continuare de sistem. La Biblioteca Municipală, În cadrul unui atelier, eu și alți beneficiari am vorbit despre mobilitățile de acest gen. Cei de la presă, inițial placizi
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
aprofunda pe cea cîștigată. Așa după cum opziția dintre seriozitate și glumă, suferință și bucurie, dintre tragic și comic, măreție și micime, rațiune și absurditate se dizolvă în humor ca sentiment total, la fel se întîmplă și cu opoziția dintre expresia "docta ignorantia", așa cum a fost stabilită în Renaștera timpurie de Nicolaus Cusanus 81. Punctul de vedere al humoristului este condiționat intelectual de raportul contradictoriu dintre plinătatea bogată a existenței și completa înțelegere de care dispunem în fiecare epocă dată. Nici unul dintre
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Cf. Geschichte der neuesen Philosophie, Leipzig, 1895, I, p. 187. Der neuschliche Gedanke, 80. 80 Danske Filosofer, pp. 5 și 18. 81 Geschichte der neueren Pghilosophie, I, p. 88. 82 Cînd Nicolaus Cusanus și-a scris admirabila sa carte De docta ignoratia (1440), a început o interesantă discuție despre cît timp ar fi nevoie să ne păstrăm înțelegerea condiționărilor cunoașterii, de vreme ce am apucat să pricepem că aceasta e mărginită. Unii au crezut că misticismul pur ar fi trebuit să fie consecința
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
început o interesantă discuție despre cît timp ar fi nevoie să ne păstrăm înțelegerea condiționărilor cunoașterii, de vreme ce am apucat să pricepem că aceasta e mărginită. Unii au crezut că misticismul pur ar fi trebuit să fie consecința. (Vansteenberge, Autour de la docte ignorance, Münster, 1915). 83 Cf. Psychologie, publicată de mine, Cap. IV și Der menschliche Gedanke, § 4. Importanța punctului de vedere genetic față de cel pur analitic a fost puternic accentuată de Edward Thorndike (Animal intelligence, 1911. Elements of psychologie, 1905. x
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]