1,456 matches
-
Îi adusese și pe ei pe lume, și ceru prosoape curate. și ea avea ochii roșii. Urs se năpusti asupra ei, apucând-o de mână, și Întrebă cu glas răgușit ce se Întâmplă. Femeia ridică din umeri și arătă spre doică. Negustorul se Întoarse spre aceasta, repe tând Întrebarea. Doica Începu să plângă și mai tare. Fără să mai aștepte, Urs urcă cele câteva trepte care duceau la ia tacul lor, cu certitudinea că se Întâmplase ceva Înspăi mân tător. Soția
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prosoape curate. și ea avea ochii roșii. Urs se năpusti asupra ei, apucând-o de mână, și Întrebă cu glas răgușit ce se Întâmplă. Femeia ridică din umeri și arătă spre doică. Negustorul se Întoarse spre aceasta, repe tând Întrebarea. Doica Începu să plângă și mai tare. Fără să mai aștepte, Urs urcă cele câteva trepte care duceau la ia tacul lor, cu certitudinea că se Întâmplase ceva Înspăi mân tător. Soția lui zăcea pe pat, nemișcată, Înțepenită În somnul morții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înghețat pe capacul sicriului În care zăcea viața lui. Întors acasă, voi să fie singur. Își goni ajutoarele, Închise comptoarul și se Încuie În odaie, fără să simtă foame sau sete, sau durere, cu creierul gol și trupul sleit. Numai doica rămase, punând din când În când În fața ușii un talger cu supă de făină, care rămase neatins. A treia zi, În zori, Urs Își aduse aminte de groapa În care se odihnea Wilfriede, Împreună cu mogâldeața fără nume pe care o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stâlp al podului se desprinse de lemnul cu care parcă se contopise și-l urmări cu fereală. Când Îl văzu intrând pe poarta casei, umbra se Întoarse din drum și dispăru În Întunericul mohorât al iernii. Urs o chemă pe doică, porunci să Încingă focul și să aducă lapte cald. — Doică, spuse el, jură-mi că nu spui nimănui nimic. Jură pe mântuirea sufletului tău! Eliberă pruncul din toate valtrapurile În care era Înfășurat. Era un băiețel dolofan, Învelit În scutece
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se contopise și-l urmări cu fereală. Când Îl văzu intrând pe poarta casei, umbra se Întoarse din drum și dispăru În Întunericul mohorât al iernii. Urs o chemă pe doică, porunci să Încingă focul și să aducă lapte cald. — Doică, spuse el, jură-mi că nu spui nimănui nimic. Jură pe mântuirea sufletului tău! Eliberă pruncul din toate valtrapurile În care era Înfășurat. Era un băiețel dolofan, Învelit În scutece scumpe de mătase. Alături, pe o bucățică de pergament, scria
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să vă cer un sfat. Călugărul tăcu mai departe și jupânul Urs continuă șovăind: — Ceea ce vreau să vă Încredințez acum este o taină mare. N-o știm decât eu și omul meu de Încredere. A mai cunoscut-o și o doică bătrână care a murit demult. Nu m-aș fi gândit s-o dezvălui vreodată, dacă nu m-ar fi silit Împrejurările. Poate că totuși, cu voia Domnului și cu ajutorul cuvioșiei tale, Bodo va scăpa cu viață. Dar atunci Îl pasc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de viață și luptă cu un destin potrivnic de care nu era vinovat el, ci noi, oamenii. A venit cu greu pe lume, prin cezariană și a fost singurul viu. Era o pisicuță, iar mezinul meu i-a găsit o doică care, subliniez, a acceptat-o; dar fără a apuca să vadă lumea, a pierit În palma fiului meu. O fi Îngropat-o desigur pe undeva; nu l’am Întrebat, că-l durea. M’a impresionat și pe mine, un pragmatic
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iarbă și cu pene, încât ouăle stau ca într-un legănuț moale și confortabil de care se vor bucura viitorii puișori, legănați cu dragoste în ritmul de "huța-huța" de balansul atent și gingaș al salcâmului ospitalier, ajuns pe post de doică. Nu vă amintiți cât de veseli, cât de drăgălași erau și bine dispuși în mica lor garsonieră, cântând cu patos, cât îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viață a mai avut și mama! Șase copii de crescut și de îngrijit singură-singurică, deoarece tata fusese arestat. Mâncare, haine, cărți și caiete. De unde atâția bani? Țuki, sora noastră se ocupa de mezin. A fost sora lui, mama lui și doica lui timp de câțiva ani. S-a ocupat de fratele nostru cel mai mic străduindu-se să nu-i lipsească nimic: mâncare, înfășat, desfășat, schimbat, spălat, legănat, cântat! Mama o învățase ce să facă și cum să procedeze ca micuțul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
invite în oraș, la cea mai cumplită întâlnire din viața mea (întâmplare despre care nu mai vorbim niciodată). Însă acum el e... ei, da, iubitul lui Suze. Încă destul de stângaci, și încă poartă pulovere de lână tricotate de bătrâna lui doică. Încă ușor necizelat pe la colțuri. Dar Suze îl iubește, și ăsta-i singurul lucru care contează. Ce, eu n-am iubit-o pe pisica Bagpuss de la televizor, și nu era decât o cârpă? O, Doamne, sper să nu m-apuce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dacă a avut aprobare să-și pască juncanii în poiana de la Prisacă. Oarecum ofensat de întrebare, Costache îi răspunse: „Apăi domnule administrator, mata nu știi că cei din familia noastră suntem bine văzuți de boier? Mătușa mea, Vasilica, a fost doica boierului, alăptându-l când el, ca nou născut, a rămas fără mamă; tata știi că a fost în slujba bătrânului boier, ca ajutor de administrator, având sub poruncă paznicii de câmp și de pădure, iar eu îl ajut la treburile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ion Gheorghiu, să strămute în Pungești și alți membri ai familiei, adică pe fratele Victor și sora Vasilica, ba după moartea tatălui său din Cuci a adus-o și pe mama sa. Sora Vasilica a intrat în slujba boierului ca doică a copilului Jac ce fusese înfiat de boier, fiind părăsit de mama sa naturală, în ograda administratorului. în această împrejurare tata socru, prins în numeroasele sale îndatoriri, nu s-a mai întâlnit cu Elena Frasin din Rafaila, iar aceasta, știind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pot să atingă perfecțiunea. 3. Kantan Omul este făcut să fie pe un drum continuu, într-o Odisee, lucru care inhibă mic-burghezul din el. Japonezul, când se întorcea din război era considerat mort și i se dădea un alt nume. Doica de aici vrea ca pribegia băiatului să se oprească. Kantan - povestea cheie. Cu cât omul avansează social plătește cu independența lui. Prin somn uiți de toate problemele, abandonezi totul. Japonezul, legând patul de pământ, de rădăcini, a reușit să se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Performance Garage din Soho, unde tocmai jucase În spectacolul Dionysus În 69, care făcuse mult zgomot, și imediat după ea s-a prezentat și Valois. O singură zi adusese mai mult decât toată săptămâna. O aveam acum pe Medeea, pe doică și chiar și pe fiica ei. Ne mai trebuia Iason, celălalt copil și Încă un muzician-toboșar, dar oricum puteam să Începem. Era imposibil de anticipat atunci, când lucram În condiții extrem de modeste, fiind plătiți cu cincizeci de dolari pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
labirinturile necunoscute ale clădirii, În căutarea unui loc pentru prologul Medeei, și am descoperit la subsol un coridor perfect adecvat, având o atmosferă potrivită, pe care nici un decor de scenă nu ar putea s-o recreeze. Aici devenea credibil mesajul Doicii prevestind nenorociri, aici am plănuit de unde pot să fie aduși copiii, ieșiți parcă din cazanele iadului, pentru a asculta sunetul prelungit al Medeei, chemând din alt spațiu (Sala Atelier), Înspre care Doica, În rol de ghid, urma să-i conducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
putea s-o recreeze. Aici devenea credibil mesajul Doicii prevestind nenorociri, aici am plănuit de unde pot să fie aduși copiii, ieșiți parcă din cazanele iadului, pentru a asculta sunetul prelungit al Medeei, chemând din alt spațiu (Sala Atelier), Înspre care Doica, În rol de ghid, urma să-i conducă pe spectatori. Sala era de nerecunoscut și ea În Întunericul În care puteau fi percepute doar lumânările și măștile albe ale corului. Atelierul de tâmplărie s-a transformat În loc de regrupare a corului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
despre istoria familiei noastre. Ambele mele surori m-au mustrat furioase pentru felul În care am relatat călătoria noastră la Biarritz (Începută În Capitolul 7) și bombardându-mă cu detalii precise, m-au convins că am greșit omițându-le („cu doici și mătuși“!). Ceea ce n-am reușit Încă să refac, din lipsa unor documente specifice, am preferat acum să elimin pentru a păstra adevărul general. Pe de altă parte, a ieșit la iveală și a fost inclusă În această versiune finală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de a-și lăsa creionul sau stiloul să vibreze chiar deasupra hârtiei În timp ce se gândea la următorul șir de cuvinte. Mama dădea din cap, aprobând vag sugestiile lui sau făcea o grimasă. Gospodăria era cu numele pe mâna fostei ei doici, ajunsă pe vremea aceea o băbuță grea de cap, incredibil de zbârcită (născută ca roabă pe la 1830), cu o față mică de broască țestoasă melancolică și cu niște tălpi mari pe care le târșâia veșnic. Era Îmbrăcată cu o rochie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alte considerațiuni. Deci - una peste alta - tata prefera să lase toată situația gospodăriei Într-o stare de echilibru precar (nu lipsită de un oarecare umor plăcut), În timp ce mama Își găsea multă alinare În speranța că lumea iluzorie a bătrânei ei doici nu va fi zdruncinată. Mama știa foarte bine cât de dureros este să-ți fie spulberate iluziile. Cea mai mică dezamăgire căpăta la ea dimensiunile unei catastrofe majore. Într-un ajun de Crăciun, la Vira, cu puțin timp Înainte de a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și cu senzația de confort produsă de pudrarea cu talc, Îmi imaginam că mă cațăr În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss Rachel pe care mi-o amintesc Îndeosebi În legătură cu biscuiții Huntley and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În lumina firavă a zorilor, În camera copiilor, Îmbrăcată Într-o pelerină de ploaie, palidă și plângând ca o salcie babiloniană și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele din urmă micuța sirenă despre care tocmai citisem și pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-l Împărțea cu preceptorul nostru. Fratele meu și cu mine eram despărțiți de ei printr-o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
kilogram de spanac pasat la fiecare masă și nici zeama de la o duzină de portocale pe zi; iar igiena pediatrică pe care ai adoptat-o tu era incomparabil mai artistică și mai scrupuloasă decât cele mai frumoase visuri ale bătrânelor doici din pruncia noastră. Cred că tații burghezi - muncitori cu gulere răsfrânte și pantaloni cu dungi subțiri, tați demni, purtând cravată la birou, atât de diferiți de tinerii veterani americani de azi sau de expatriatul născut În Rusia, fericit și șomer
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mlle: Box vezi Dachsunds. Bunin, Ivan Alekseevici: Burness, Mr.: Butterflies vezi Lepidoptera. Cambridge: Caprifoi (honeysuckle): Casimir (valet): Caterpillars, vezi Greco Catolic și Romano Catolic. Cehov, Anton Pavlovici: Ciukovski, Kornei vezi Korneiciuk. Ciuperci (culesul de): „Clayton“, Miss: „Colette“: Crimeia: , passim. * Cu doici și mătuși: Dachshunds /câini de rasă baset): Danzas, Ekaterina Dmitrievna: Danzas, K.K.: Darul: Diapozitive: Disperare: Dmitri (al 3-lea grădinar): Dobujinski, Mstislav Valerianovici: Dostoievski, F.M.: *Dovezi concludente: Drugie Berega (Alte Țărmuri): Drumul Spânzuratului: Drujnoselie: *Duzina lui Nabokov: *Educația mea englezească
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dmitrievna (Onia): Nabokov, Dmitrievna vezi Pâhacev. Nabokov, Vera Evseevna vezi Slonim (soția autorului): , passim. Nabokov, Vladimir Dmitrievici (tatăl autorului): , passim. Nabokov, Vladimir Vladimirovici (autorul): Nabokov, Vlas: Nabokov’s Pug: vezi Lepidoptera. Nabokov’s Regiment: Nabokov’s River (râul Nabokov): Nanny (doică): Natașa (menajeră): *Nesbit: , passim. Nicolai Andreevici (bucătar): Nisa: „Norcott“, Miss: Nouă *povestiri: Novaia Zemlia: , passim. Nova Zembla vezi Novaia Zemlia. „Noyer“: Oak avenue: Onia vezi Nabokov, Sofia. „Ordo“: Oredej (râu): Vezi și Rojestveno și Vira. Ospip (valet): Osten - Sacken, Eleonore
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]