709 matches
-
în picioare și, în sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri și de bârfe nu fac decât să-i deruteze și mai mult pe oamenii noștri. Oricine comite asemenea fapte va fi aspru pedepsit, continuă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit în două sau trei locuri și lupta înverșunat cu lancea. — Mai sunteți aici, stăpâne? — Repede! Retragerea! Înapoi! Când îl vedeau, vasalii îi vorbeau aproape ca și cum l-ar fi dojenit. Până la ultimul, muriră în luptă. Kinoshita Kageyu observă că Hidetsugu își pierduse calul și rămăsese pe jos. — Vă rog! Luați-l pe-acesta! Plesniți din bici și plecați de-aici fără să vă mai uitați în urmă! Dându-i lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre fete. — Măi, dar ce comic arată! Neluând în seamă prezența celorlalți, cele două prințese mai mici începură să aplaude și să arate cu degetul, neputându-se opri din râs. Așa cum era de așteptat, sora lor mai mare, Chacha, le dojeni: — Nu-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase încât, până la urmă, și Chacha își ascunse gura după mânecă și râse mai-mai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lumină fu acela pe care confrații săi vasali îl bănuiau deja - Ishikawa Kazumasa. Se spune că mijlocitorul e Kazumasa. Cumva, întotdeauna e ceva dubios între Hideyoshi și Kazumasa. Unii oameni îi vorbiră direct lui Ieyasu despre asta, dar seniorul îi dojenea pe toți cei care aduceau vorba și nu se îndoia de Kazumasa câtuși de puțin. Dar, odată ce printre vasali se stârniseră asemenea îndoieli, începu să aibă de suferit moralul întregului clan. Ieyasu, desigur, era în favoarea purtării tratativelor de pace, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pune pe fugă. Băiatul de care se apropia trebuia să nu-i ghicească adevărata intenție, aceea de a-l umili, ci să creadă că dorește doar să-i pună mâna pe umăr sau să-l mângâie pe obraz, cel mult dojenindu-l cu blândețe. Daniel continua să stătea lungit în pat, cu ochii larg deschiși și cu privirea ațintită în tavan. Ce ispită, ce gând rușinos: să plângă! În gură, dinții i se încleștau de la sine. Nu, trebuia să facă ceva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi povestise că, simțindu-se rău într-o seară, se dusese la ușă și o descuiase pentru ca vecinii de palier să poată intra în cazul cel mai rău să nu fie nevoiți să spargă ușa. La următoarea lui vizită o dojenise cu blândețe că nu ținea regimul strict prescris de doctor. Dacă nu faci ce trebuie, i-a spus, din nou o să-ți vină să te duci la ușă s-o descui. Ea a râs fără vlagă privind în altă parte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
antrenorul de judo. După-amiaza trag de fiare. Când sunt la club fac golf, tenis, schi nautic, înot subacvatic, badminton și polo. Știi, John, uneori ies pe plajă și alerg ca un copil. Fetele, gagicuțele de la club, când alerg seara, mă dojenesc, John, de parcă aș fi un țânc. După care, jumătate de noapte stau călare. Ieri, de exemplu... Și mă jur că a ținut-o așa preț de o oră și jumătate. După un timp n-am mai spus nimic. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dragoste de noapte absurdă, când singurătatea se lasă În doi peste lumea confuză a libidoului... — Să mergem, Îmi șoptește. Matei ne așteaptă. Așteaptă, așteaptă, Îi răspund... — ...Ce-ați făcut dom’le atâta timp? ne Întreabă vesel diavolul, ca și cum ne-ar dojeni prietenește. Hai să bem! Și râdem, și râdem, mai cumpărăm o sticlă și ne Îmbătăm. — Maria, zice... — Care Maria, dom’le, că o cheamă Violeta... — Ha! Ha! râde el. Hai să mergem, Maria, sunt zdrobit. — Du-te singur, dacă vrei
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Asta a fost tot?“ parcă s-a Întrebat Ionela ușurată. Acum că erau prieteni, Lucian dispunea de ea ori de câte ori avea chef să Îi facă vreun cadou - la urma urmei erau tineri, iar ea Îi iertase brutalitatea de la prima Întâlnire, Îl dojenise astfel Încât să Îi Înmoaie inima și <citation author="unknown">„să-și ceară scuze În genunchi“</unknown>, așa se exprimase... Avea nevoie de acest odgon În lumea sus-pusă a orașului, maică-sa era săracă și nu se știe ce necaz ar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bate în geam, prietenos sau nu, îl ignor, se face repede întuneric, și nu mai văd zăpada ce-mi troienea așteptările, Doamne, în Ajun de Crăciun, aștept Colindul! Muguri de iarnă Mi-am spus: să vorbesc cu mine, să mă dojenesc, să mă supăr, iarna trece pe lângă mine ca o nălucă, n-am făcut semn în noianul de frunze, ninge-n sufletul gol, ninge-n Decembrie! Nicio urmă nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Răspunde-mi, da sau nu? Jeanne era lividă, la fel ca fiica ei. Cu un gest sec din bărbie, Îi arătă ușa. - Șterge-o de aici. Și Închide ușa În urma ta, e curent. În copilărie, cînd Marie era pedepsită sau dojenită de Jeanne, se ducea să se refugieze lîngă Milic. Acesta nu-și contrazicea niciodată nevasta, dar o punea pe fetiță să facă treburi mărunte care o făceau să-și uite mîhnirea. Milic cunoștea bine chipul Mariei, căci Îl avea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bani gata. Mirodenii ca-n filme, simte Tușica nevoia să intervină, trufandale, caviar, deserturi flambante, ce mai, viață ca-n pampas din cîte îmi dau seama, și să nu spui nimic pînă acuma, ar trebui să-ți fie rușine, o dojenește în glumă. Și, după toate astea, nimic serios? întreabă Angelina cu o sclipire stranie în ochi, n-ai încercat sau n ai vrut să pui laba pe el? Dar Delfina n-o aude, se uită doar în gol și începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se Înălțau cândva din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
merită nemțălăii. Răsuflarea lui duhnea a Johnnie Roșcovanul. I-am ars una peste bot. Dulange s-a prăbușit ca un sac de cartofi. Mâna dreaptă îmi zvâcnea de durere. Privirea lui Russ Millard îmi aminti de Iisus gata să-i dojenească pe păcătoși. Nu mai fi atât de al naibii de corect, i-am spus eu atunci. Nu mai face atâta pe sfântul. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU — Am convocat această mică ședință din mai multe motive, Bucky, spuse Ellis Loew. În primul rând îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
primărie. — Și cu Madeleine și Martha ce s-a întâmplat? Jane ridică din umeri. — Martha a devenit un soi de copil minune al artelor plastice, iar Madeleine o parașută, ceea ce bănuiesc că știi și tu. Nu fi răutăcioasă, Jane! am dojenit-o. Jane ciocăni ușurel cu inelul în masă și spuse: Îmi cer scuze. Poate că îmi doresc să fiu și eu așa. E clar că nu-mi pot petrece restul vieții cu grădinăritul și sunt prea mândră ca să umblu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
păreau izvorând din învățătura pe care Profesorul aspirațiilor și-al neîmplinirilor ei nu înceta să i-o repete în ureche. Încurajînd-o, cu privirile lui fosforescente și atotștiutoare, când cea din urmă mlădiță a frunzișului ei stelar rămânea încîrcită sau încordată. Dojenind-o, când o simțea, cât de puțin, sustrăgîndu-se, de la mișcarea de du-te vino a universului. Mergând, cu sacrificiul său, până dincolo de limanurile cunoașterii, când, pentru a o descătușa și de ultima urmă a complexului prezenței sale, exemplare și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa, îți dă cu piciorul la mântuire. ...Oricum (îi ordonă, după o vreme, Sfântul Părinte, probabil Secund), voi întorceți-vă acasă, rebateți rapoartele, reanalizați situațiile, umflați cifrele și trimiteți-le în pivnițele Vaticanului meu literar, să le semnez!... Căcăciosule... îl mai dojeni c-un steguleț Secundul Părinte, apoi se înălță, cu grație, de pe platoul cu bunătăți în văzduh, răsturnând cu piciorul, delicat, la decolare, un păhărel cu lichior. Când se reînturnară tăcuți în salon, o surprinseră pe Patricia umflîndu-și și dezumflîndu-și obrajii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Creator. Acesta era doar unul dintre miile de pretexte de zînzanie. Spre dovadă, Robin a mai fost hăcuit și pentru necuviința de-a nu-i plăcea carnea de pește. Ce e drept, e drept. Nu-i plăcea. Papa Secund îi dojenea pe toți, dar atunci Diavolul i-a asmuțit chiar pe câțiva dintre cei împăciuitori catolici să ridice brațul asupra lui. Să-L suprime, să-L tăvălească prin făina asasinatului politic... - De ce naționalitate era Diavolul ăsta? Era rus? Era sîrb? Era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și neostenita trimițătoare occidentală de discuri. Dar cine este acest sărac Patrick? Nepotul. Nepotul?! Nepotul cui? Da, nepotul. El, cel puțin, săracul, fusese. Ce fusese? Adică murise, Exact asta fusese. Nu fusese, scurt timp, atent și murise. Și cât îl dojeniseră. 256 DANIEL BĂNULESCU cu două țigări și care - căpătă, pentru o clipă, senzația (țigările, ca și persoanele) - că vorbeau către el. Era un vârtej. Bineînțeles că n-ar fi îndrăznit să vorbească spre el. Închise ochii. Acum nu mai vorbeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cea mai înaltă demnitate a Țării!!... Și nu e baraca voastră de tir?!... Le mai dădea cu lingurița ciorbă de pătlăgele roșii, să-i mai întremeze, să nu-i crape la anchetă. Îi ștergea cu șervetul la guriță, îi mai dojenea. - Ori nu vă transmiteam eu, măgărușilor, pe toate canalele. Să nu vă mai încontrați cu Șeful Statului?!... Că de aia e dumnealui. Și de aia nu sânt eu... Sau, de exemplu, nu sînteți voi Șeful 284 DANIEL BĂNULESCU În trei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
David fixa podeaua cufundat în gânduri. —E adevărat? a rostit el finalmente, uitându-se la Jake care a ridicat din umeri fără să spună nimic. Ei, dacă e adevărat, atunci ar fi trebuit să ai mai multă grijă, l-a dojenit el pe băiat cu blândețe. Știu că și tu ești foarte tânăr, dar Jessica e complet neajutorată. Avea nevoie de tine ca să veghezi asupra ei. Știu. Tonul lui Jake avea o nuanță de conciliere. Am spus că-mi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o vecină obsedată de Biblie, care stătea înțepenită la doar câțiva metri distanță și se uita încruntată în direcția ei. — Draga mea, trebuie neapărat să-ți găsești o manieră de a te exprima fără să mai recurgi la blasfemii, a dojenit-o ea. Dacă te auzea micuța Milly? Noi trebuie să le servim drept exemplu celor tineri. Tentația de a-și extrage toate blasfemiile și înjurăturile din repertoriul cel vast și de a declama sus și tare era copleșitoare. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pixului. Păi, puteți să rămâneți gravidă și cu ovare polichistice, dar, de vreme ce aveți dificultăți, sunt mari șanse ca tocmai ele să fie de vină. Și există vreo soluție? Alison era disperată să afle. —Să nu ne grăbim, doamnă Rossi, a dojenit-o bărbatul. Sunt mulți factori pe care trebuie să-i determin înainte să vă răspund la întrebarea asta. Cum ar fi? Alison începea să-și dorească să fi optat pentru un consultant femeie, cineva care ar fi putut să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă reped așa la tine. Știu că n-ai vrut decât să-mi menții moralul ridicat. Apoi bărbatul a oftat și și-a șters lacrimile. Numai că e așa de al naibii de greu! Nu trebuie să-ți ceri scuze, l-a dojenit Julia cu blândețe. Și nu-ți face griji. Am o piele de rinocer. Mă refer la duritate, nu la aspect, desigur. Nick a schițat un zâmbet, dar apoi a revenit la expresia serioasă. În prima zi a fost mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
adâncă, dar sângele țâșni imediat prin rană. „- Mi-ai vrut sângele și nu te-ai lăsat până nu l-ai obținut, chiar și foarte puțin. Îți eram datoare, nu?” Ținea cuțitul în mâna dreaptă arătându-i rana de la cealaltă mână, dojenindu-l parcă pentru fapta josnică pe care o făcuse. „- M-ai văzut nehotărâtă și te-ai gândit să-mi dai o mână de ajutor? Locul tău nu e aici, ci în bucătărie.” Se ridică sprintenă, având grijă să nu păteze
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]