1,794 matches
-
doamnă! Bruma grea, diamantină a tăiat cu mii de seceri frunzele de pe cărare, poticnindu-le de zare. Să mă-ncumet în petreceri? Ori să scot, din foi de jale, vremea care-mi fură anii, cum scot peștii atamanii de sub apele domoale?! Alergai pe-un drum de sită după-un dram de primăvară, ce cu viața se măsoară și cu clipa infinită. Mai pe drum, mai prin sulcină, mă aflai în miez de toamnă. Dulce și cumplită doamnă, nu-mi căta la
O privire spre cer… () [Corola-blog/BlogPost/339665_a_340994]
-
CU SEARA. Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Seara e căruntă. I-aud chemarea singuratică dincolo de geam. E târziu. Veghez timpul să te găsească, malul mării să nu stingă flacăra domoală. Sunt acolo să nu schimbi locul țărmului, vom culege fructe. Vreau să mă înalț!... Chem cu un strigăt ultimul ceas din noapte. Aripi mă-nfășoară, mustul vieții curge-n vene. Mireasma se revarsă din paharul nopții pe-o frunză în
ÎNTÂLNIRE CU SEARA. de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341320_a_342649]
-
să iubesc. Un înger trimis din Cer, Lângă inima ta să fiu. Deși m-ai iubit De piedici nu m-ai ferit, Da, știu, mi-ai oferit Ce ai avut mai bun. M-am poticnit adeseori, Dar Tu, cu glas domol, Mă îndemnai: "Ridică-te și mergi!" Trebuie Înainte să privești! Va trece și asta..." Sunt fiul tău Și te cinstesc, De ziua ta, Eu îți doresc "La mulți ani!" Și nu uita, Că te ador, Mamă-Geea. Referință Bibliografică: De ziua
DE ZIUA TA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341351_a_342680]
-
mine glasurile sătenilor amestecat cu cel al clopotelor de la gâtul vitelor am coborât în sat. - A cui e casa aia de pe coastă? am întrebat primul mocan întâlnit. Știa, așa cum mă așteptam, oamenii ăștia, din ce în ce mai puțin, îți spun cu vorba lor domoală, ca și cum timpul pentru ei nu ar conta,” că doră îi vreme de tăte”, tot ce vrei și nu vrei să știi. După o săptămână aveam actele în mână și am revenit la iubita mea care mă aștepta nerăbdătoare. Am dormit
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
prin formele naturale și echilibru, fără ca prin aceasta să se piardă din vedere incantațiile cromatice și acea atmosferă care dă poezie cu timbru propriu tablourilor sale. Prin ea pictura transilvană a dobândit o nouă bucurie a luminii, a farmecului coamelor domoale ale dealurilor ardelene, o nouă și generoasă capacitate de a respira întinderile și poezia lor.” Dana Deac, Director de Programe al Societății Culturale ,,Filarmonia” Impresionante lucrări realizate de artiștii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici vor înnobila volumul de
PORTRET DE ARTIST MARIA KARALYOS de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342164_a_343493]
-
-ți clocotește Și răbdarea ți-ai pierdut-o, Fă-ți curaj de te trezește Fără teama ce-ai avut-o! Dacă-ți fierbe-n piept revolta Și ți-e dumnezeul gol Trage jos la tine bolta Și îl ceartă blând, domol... Dacă-ți clocotește mintea De-njosire și sudalme, Scoală din viteji un Pintea Să îți pună arma-n palme! Dacă fierbi cum fierbe țara De spurcată lașitate, Spulberă cu fierul fiara Și cu sânge fă-ți dreptate! Eu, Poetul, nu
GRUPAJ LIRIC PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342210_a_343539]
-
sta o clipă locului. A dus tot greul gospodăriei, mai ales în a doua parte a vieții când tata a fost nevoit să se angajeze la oraș că nu mai făceau față cheltuielilor. Tata era mai așezat, cumpănit, cu vorbă domoală, cu mâinile aspre și fața ridată înainte de vreme. Cred că aveam numai câteva luni, în orice caz nici nu apucasem să mă ridic pe propriile mele picioare când am făcut prima ispravă din viața mea. Mi s-a povestit cu
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
de interes: Vând căței cu ochi zglobii și cu părul cârlionțat, Jucăuși, plin de iubire, cu boticul brun roșcat. Curios nevoie mare, doritor de-un prieten drag, Rușinos, zâmbind timid s-a oprit puțin în prag Și cu vocea mai domoala l-a-ntrebat pe vânzător: Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor. La auzul celor doi, cinci căței au dat navală, Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteala. Unul singur, măi sfios, necăjit, blănita sura, Rezemând codită mică pe
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
față. Fratele mai mic, Gavrilă, o solicita zi și noapte pe biata femeie. Nu dormea dacă nu era legănat, ținut în brațe. Mai apoi, nu se culca decât după ce i se cânta ori i se vorbea mult timp cu voce domoală și mângâietoare, după ce era dezmierdat și pupat. La treaba asta se pricepeau bine de tot bunicii, mai ales că Ioana îl mai repezea pe copil, că era și ea obosită de câte făcea zilnic, ori chiar plictisită de toanele permanente
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
menirea de a străluci divin, pătrunzând cu mirosul de mosc în spațiul depozitat al divinității sanctifice, impregnând fiece colț cu vii apariții ale unei cărți de suflet, alcătuită din rostiri și rosturi de cuvinte evlavioase, scurte, dar blajine, cu fraze domoale, ce-i aminteau, că această comoară e un început nesfârșit. Nu era un ecou al contratimpului, nici al subterfugiilor, nu era o himeră, era un dor dat de Cel de Sus. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: ECOUL LUMINII DIN SUFLET / Lilia
ECOUL LUMINII DIN SUFLET de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342710_a_344039]
-
să-și oglindească chipul? Un lac liniștit ne oglindește imaginea așa cum apare ea. Om sau animal se sperie uneori de fantoma, chipul său, care se apare din senin pe apa liniștită. Cu atât mai mult dacă, datorită Zefirului sau alt domol vânticel apa este ondulată. Realitatea oglindită este dese ori dezvăluită, în aceste cazuri, aducând la suprafață ceea ce, în special omul, ascunde în fundul sufletului. Apa unduită poate dezvălui un chip hain sau de blândețea unui înger. O fi FIREA celui oglindit
OGLINDĂ OGLINJOARĂ … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341589_a_342918]
-
emisiunilor mele ,datorită cenzurii regimului comunist,nu cunoșteau adevărata istorie a localității în care trăiam.Așa se face că preotul Dumitru Bălașa a început să citească săptămânal, la microfonul Stației de Radioficare Drăgășani, o pagină din istoria orașului de pe malurile domoale ale râului Alutus.Paginile erau scrise de mână,citeț ,aproape caligrafic și ordonat .La sugestia mea a început, chiar să culeagă date și să conceapă o Monografie a orașului în care a trăit scriitorul Gib I.Mihăescu.În perioada aceea
PREOTUL DUMITRU BĂLAŞA-PATRIARHUL LIMBII DACOROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340624_a_341953]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Manuscris > Povestiri > KARON,CAP 5 Autor: Violeta Catincu Publicat în: Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017 Toate Articolele Autorului Plimbându-se pe străduța principala ,cu un mers domol și liniștit,Karon se gândea la seara trecută și la Pablo,cel pe care il intanlise și cu care dansase.Nu era ca și cum ar simți ceva pentru el,numai că, prezența lui o făcea să se simtă în siguranta.O
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
îi plătiră doamnei Munsley,fetele ieșiră afară și mergând în ritmul început,se plimbau până la locul promis.Nu luaseră trasura.Ar fi fost păcat,pentru ca,vremea fiind așa frumoasă după iarnă cea grea,le făcea pe fete să iubească soarele domol și briză calmă pe pielea catifelata.Si oricum,distanța nu era mare,dar era un prilej pentru că cele două să își mai povestească despre viața,reușite,amintiri,ganduri.Dupa un timp,vazand-o pe Karon care privea la cerul albastru
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
am întors ființa pe dos și-am început să respir înăuntru. - Lumea ahasta îi facută din vorbe. Da vorbele nu-s toate-on feli. Îi vorba bună, vorba ra, vorba dulce, vorba-n vânt, vorba așazată, vorba pripită, vorba aspră, vorba domoală... Toate helea au graiu lor șî toate dupa vorbă să cunosc. Omu, măi ales, din vorbă face ce face; intră-n vorbă, iasă din vorbă, mere pe vorbă, pe vorbă i să vede feliu. Că-s multe feliuri de vorbe
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
de comunitățile edificate de Nardus stricta și Viola declinata. R3609 - Pajiști sud-est carpatice de țăpoșică (Nardus stricta) și Viola declinata. Habitat de pajiște secundară cu caracter oligotrof, xerofil și acidofil. Cenozele caracteristice se instalează pe platouri, versanți, văi și coaste domoale până la moderat înclinate. Pajiștile de țepoșică se dezvoltă fie în urma degradării altor tipuri de habitate neforestiere (datorită, în special, pășunatului intensiv), fie în urma defrișării molidișurilor, jnepenișurilor sau comunităților edificate de ienupăr, smirdar și afin, Au fost descrise
PLAN din 25 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289109]
-
și gura ta, atunci, când împărțeam și măr, și vin, și cer, și stele - pe din două... Amintirile verii Pe cărări bătute rareori, în opreliști tainice, frunza mai păstrează amintirile verii și urmele pașilor grăbiți spre întâmplări tulburătoare. În fâlfâiri domoale, gânduri nerostite îmbrățișează nemărginirea. Peste semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
că vă pot oferi o nouă carte: Azil într-o cicatrice. Contribuția este a mea dar și a voastră a acelora care ați trecut prin pagina mea de pe poezie.ro și ați lăsat semne sau ați citit și cu pașii domoli ai oamenilor sensibili v-ați retras într-un gând. Mulțumesc tuturor deopotrivă Azil într-o cicatrice, de Teodor Dume Descriere CIP a Bibliotecii Naționale a României DUME,TEODOR/Azil într-o cicatrice/ Iași:Pim, 2015 ISBN 978-606-13-2781-2 821-135.1-1 Tehnoredactare
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
material o duceau bine copiii lui! Și, deși om școlit, lui Artemie i se părea suficient să le trimită bani, nerealizând că-i lipsea de prezența sa, de învățăturile sale beneficiind doar alții, enoriașii. Norocul lui fusese că Marieta, fire domoală și serioasă, îi ținuse în frâu, secondată de socru. Una peste alta, copiii erau de ispravă, dar, în deficit cu afectivitatea și, cel mai grav, cu educația religioasă. Degeaba se străduise bunicul să le inoculeze credința! Ei ieșiseră necredincioși. Nici
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Copacii desfrunziți, cu ramurile goale, Se-nalță triști din iarba brună a iernii, Se unduiesc în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce dorm înțepenite pe
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
întrebare în minte îmi revine, oare ce i-aș răspunde de, iar, m-ar întreba ce-i școala și ce-i viața în viziunea mea? I-aș spune, cred, că viața întreagă e o școală năprasnică ca marea, iar alteori - domoală, neprețios e timpul și e necruțător, fiind cel mai de seamă și bun învățător. I-aș povesti că, uneori, cei mari devin orbiți de falsele valori și căi, se lasă-ademeniți în cursa banului, puterii, deșartelor dorinți, uitând ca să mai fie
CE E VIAŢA? de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343018_a_344347]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > GLASUL PAȘILOR DESCULȚI Autor: Bianca Aură Buta Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului Glasul pașilor desculți Prin porți neînchise de cer privesc aevea ecoul eternităților; ce'și coboară, domol, solfegii aldine în zbuciumul acestui prezent zgomotos! Le simt... asezandu'și cuminți iubiri, prea virgine, în ale noastre luturi pieritoare! Ascult glasul veacurilor invitându'și înțelepții, pe cărarea timpului, la șezătoare! Cât de frumos știu ele să ofere potecilor neumblate
GLASUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343335_a_344664]
-
avea parte de cea mai bună educație așa după cum este nivelul ei de cunoștințe și de educație (facultate, master, media, etc), de aceeași grădiniță, de aceeași școală? - Ar mai avea același antrenament și înclinație către cunoaștere așa cum îi răspunde ea domol și înțelept la fiecare întrebare? - Ar mai avea parte de toate locurile frumoase, de acelesi plimbări, prieteni, cunoștințe? - Ar mai avea aceeași vestimentație, aceeași frumusețe? - Posibil că ar putea avea frumusețea exterioară, dar cu siguranță că nu pe cea interioară
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
și celălalt să subzistăm prin propriile noastre puteri. ... XV. GLASUL PAȘILOR DESCULȚI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1679 din 06 august 2015. Glasul pașilor desculți Prin porți neînchise de cer privesc aevea ecoul eternităților; ce'și coboară, domol, solfegii aldine în zbuciumul acestui prezent zgomotos! Le simt... asezandu'și cuminti iubiri, prea virgine, în ale noastre luturi pieritoare! Ascult glasul veacurilor invitându'și înțelepții, pe cărarea timpului, la șezatoare! Cât de frumos știu ele să ofere potecilor neumblate
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
iarbă ce'și leapădă roua spălând cu lumină, de praf și de tină, a noastre picioare!... Cât de frumos știu ele să ofere timpului nesfârșire; Citește mai mult Glasul pașilor desculțiPrin porți neînchise de cerprivesc aeveaecoul eternităților;ce'și coboară, domol, solfegii aldineîn zbuciumulacestui prezent zgomotos!Le simt... asezandu'și cumintiiubiri, prea virgine,în ale noastre luturi pieritoare! Ascult glasul veacurilorinvitându'și înțelepții,pe cărarea timpului,la șezatoare! Cât de frumos știu elesă oferepotecilor neumblate de soareblând verde de iarbăce'și
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]