1,226 matches
-
de Roxanne și Dwight, iar Moff Își veghea fiul. Ultimele zile Îi zdruncinaseră până În adâncul sufletului. La Început, li se păruse imposibil să le poată oferi alt remediu decât apă pe care o turnau pe bolnavii inconștienți pentru a mai domoli febra care le putea afecta creierul. Iar când pacienții lor au trecut de la febră la frisoane care le scuturau oasele, n-au putut face altceva decât să-i strângă În brațe, să Îi legene și să plângă. Pe când se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Inima îmi bătea cu putere. Am alergat de-a lungul peronului, am trecut prin pasaj. În acest timp am tras adânc aer în piept. Mă mai liniștisem. Dintr-odată, a început să-mi curgă nasul. Șiroaie. Bătăile inimii se mai domoliseră. „Probabil că-mi curge nasul pentru că mi-e frig.“ Nu mi s-a părut nimic îngrijorător. Când am ajuns la ședința de la firmă, a început să mi se facă din ce în ce mai rău. Mi-era greață. Am auzit la știri că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5. Cum domolești căldura într-un pămînt arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid. 5. Cum domolești căldura într-un pămînt arzător, așa ai domolit zarva străinilor; cum este înădușită căldura de umbra unui nor, așa au fost înădușite cîntările de biruință ale asupritorilor." 6. Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
conducere a acestui guvern. Și așa cum scria cineva care cunoștea bine sistemul: „corupția din România nu este de-aia care trece cu o aspirină Bayer și un ceai Hapciu, ci aici trebuie dat cu napalm, iar apoi, când se mai domolește pălălaia, împrăștii șoricioaică și în final folosești radical, mitraliera”. Nu cred că a spus chiar așa, dar cred că nu-i bai, fondul este principalul. Oricum, chiar dacă mi-am propus ca să nu mă iau azi de MȘTC (adică Marele Șef
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a acestui guvern. Și așa cum scria cineva, care cunoștea bine sistemul: „corupția din România nu este de-aia ușoară, care trece cu o aspirină Bayer și un ceai Hapciu, ci aici trebuie dat cu napalm, iar apoi, când se mai domolește pălălaia, împrăștii șoricioaică și în final, folosită direct mitraliera”. Nu cred că a spus chiar așa, dar cred că nu-i bai, fondul este principalul. Oricum, chiar dacă mi-am propus ca să nu mă iau azi de MȘTC (adică Marele Șef
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vorbit, dar nici nu mă asculta, ca și cum aș fi fost un străin. Noroc că a fost la noi Dascălul care prin prezența lui caraghioasă (și venirea lui la noi a fost curiozitate grosolană sau finețe desăvîrșită?) a reușit s-o domolească. Dascălul, fără să știe, e un erou căruia îi datorez viața și fericirea mea. Seara, a trebuit să țin o conferință și am avut un succes mare. Ea exalta de fericire. O întrebai: - Nu era rău dacă nu erai în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
el așa prin locuri pustii, a ajuns într-o gară-fantomă. Și apoi a văzut un tren-fantomă pe aburi, venind. Și s-a urcat repede în el. Nici nu vedea pe unde merge - așa de rapid mergea. Și, când s-a domolit viteza, s-a răsturnat și s-a pomenit într-o groapă foarte mare în care erau multe locomotive cu aburi, stricate, vechi, ruginite, dar care mai trăiau, pentru că vorbeau între ele și se gândeau cum să iasă de acolo? S-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
se ridică iarăși imediat, protejându-se cu brațele. Nu! Nu e adevărat! Voiam doar să fur ceva. Jur! Plin de zel, Wolfhram ridică mâna să-l lovească încă odată, însă Sebastianus, de la înălțimea calului său, întinse o mână ca să-i domolească mânia. Așteaptă, îi porunci. Apoi, întorcându-se spre prizonier, care își freca obrazul însângerat, întrebă: Ce căutai printre catâri? De mâncare, veni prompt răspunsul. N-am pus gura pe nimic de ieri dimineață. — Care e numele tău? — Audbert. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frumoasă. O „iapă tristă“, spusese Balamber: mai degrabă, un chip nordic, cu trăsături decise, dar plăcute la vedere, o gură bine conturată și o privire directă, leală și plină de hotărâre. Și pe urmă, părul: rebel, foarte ondulat, imposibil de domolit, îi cobora mereu în dezordine pe umeri și părea să cheme prezența unui bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
La sunetul trâmbițelor, cavalerii romani se năpustiră asupra hunilor, îi ajunseră din urmă în câteva secunde și îi spulberară, întâmpinând doar o rezistență slabă și fără convingere. în timp ce dușmanul fugea mâncând pământul, Sebastianus trebui să strige din răsputeri pentru a domoli avântul alor săi și a-i aduce înapoi, în dispozitivul de pază al colinei. Zeci de oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau panta abruptă, îi terminau pe răniți cu lovituri iuți de suliță. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de faianță. "Și cât de molipsitoare e această stare. La început l-am urât pentru asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină, formând acum nori albi-pufoși cu marginile tivite în roșu, anunțând apropiatul răsărit al Soarelui. Apele mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
te urci? Cine te crezi dumneata domnule, ori ești polițai...!?” „Naveți teamă, nu sunt caraliu...! Am venit acum cu avionul, iar prietena mea mă așteaptă cu bagajele la agenția Tarom din Calea Victoriei... O fi Înghețat săraca!” „Îmi pare rău, domnule - domoli el vocea. Sunt nevoit să mă retrag la garaj...” „Așa devreme, dece...??” „Ne-au redus iarăși rația de benzină. Până mai ieri alaltăieri primeam zece litri pentru un shift, iar În prezent numai opt litri. Facem și noi ce putem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
evident Îi mulțumea pe nemți. Îi degrada și mai mult pe evrei să aibă o maimuțăreală de rege. Naziștilor le plăcea asta. Aveau o predilecție pentru asemenea farse cu asasinate gen Ubu Roi. Se jucau de-a patafizica. Îndulcea sau domolea oroarea. Aici În orice caz se poate vedea deosebit de bine chestiunea formelor ce se pot afla pentru acțiunile conștiinței eliberate și ura minții sângeroase, plăcerea ucigașului În fața eșecului și a Înjosirii ei. — Scuzați-mă, dar nu am reușit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de acest episod. Era o noutate, zicea ea, să fii admirată în acel fel candid. Când mi-a povestit asta prima oară, îmi amintesc că m-am arătat cam neîncrezătoare. Puteam să-mi imaginez că afecțiunea lui Richard se mai domolise cu anii sau chiar devenise atât de la sine înțeleasă încât nici nu mai conta. Dar totuși, doar nu sugera că fusese lipsită de admiratori înainte de Connolly? Sheba, lipsită de admiratori? Cine îi înnebunise pe toți bărbații de la St George cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rapid către tulpinile de solandra. Irene a făcut un pas înainte, dar Ahmad a oprit-o cu mâna. Bărbatul avea palme de grădinar: aspre și pline de bătături și o cicatrice de arsură chiar sub încheieturile degetelor. Focul s-a domolit când a ajuns la o movilă de pământ rece. Flăcările au mai licărit de câteva ori, apoi s-au stins cu totul. Cenușa e mai grozavă decât compostul, a spus el. Ai fi surprinsă câte chestii pot să crească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
băiatul. Apoi i-a aruncat maică-sii o privire așa de disprețuitoare, încât femeia s-a tras înapoi. Jina începuse să nu-l mai placă, iar asta era o ușurare. Acesta era un sentiment normal, suburban. Care i-a mai domolit durerea din piept. În pădure sunt și oameni, a adăugat Danny. Da ? Te-ai întâlnit cu cineva ? Jina a fost uluită când a auzit ce calmă i-a sunat vocea. Ca și când l-ar fi întrebat la ce nivel a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
citea furia, dar mâinile și le ținea întinse în față, ca un om care te imploră să-i cruți viața. S-a terminat, a zis el. Ești teafără. Ești aici. Pot să vin acasă. Tremurul trupului începuse să i se domolească. Jina nu putea decât să-și închipuie ce i se desprinsese pe dinăuntru: un plămân căzut în abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele mai ciudate locuri: între omoplați, în punctul acela moale de sub gleznă, în spatele uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]