7,291 matches
-
în față. Aerul sănătos ca o mâncare copioasă...-murmură ca o placă de pick up zgâriată, Epa. Cine mai spunea și asta? Când? Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la astfel de întrebări. Îi venea să creadă că în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să gândească, fără însă a-l lăsa să frământe gândul așa cum o făcea altădată, să-l mestece și, în sfârșit, să se sature cu miezul lui. Acel cineva i se părea că alerga apoi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se bucure și să-i recunoască cu adevărat, între ei și el se lăsa o altă cortină, și o alta, și mai apoi alta, până începea să-l înțepe ochii. Și-i închidea. Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
precedentă. Parcă în locul ferestrei dinspre grădină, era o ușă mare, care dădea spre o râpă imensă cu pământ galben. Acolo, pe balcon, musafiri, toți prea înalți, cu fețe albe, pătrate și cu pete scârboase de psoriazis pe gât și pe dosul palmelor, îl așteptau pe General care tocmai se căsătorise la starea civilă cu fata, sora, cumnata lor (totuși, ceva neclar). Dar Epa nu mai catadicsea să apară. Parcă trebuia să vină în balcon, nu tocmai prin apartament, ci să urce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o simplă vacă bună pentru montă? Rușine! Rușinea rușinilor, nu altceva! Se înțelenește apoi tăcerea. Tăcere cu carcase de emoții atârnând în cârlige, de tavan, ca ntr o măcelărie. Măcelăria sufletului! Apoi Iozefina își ia, mai mult decât întoarsă pe dos, umbrela și, cu un la revedere rece și anemic, pleacă. Se pare că zisesem hop până a sări pârleazul. Și nu era prima oară. Poate că îi cerusem prea mult și dintr-o dată, totul. Eu deja o și vedeam pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acuma, nările. Fosa - o altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse în holul aglomerat de tot felul de lucruri puse alandala parcă în fugă sau speriate de cutremur. Ușa nu era mascată ca atunci când i-o prezentase Valy prima oară. Fiind descuiată, ușa se lăsă deschisă ușor. Auzi imediat șoapte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
invitase la un vals nemuritor, la balul din în foaierul Casei de Cultură, vals care degeneră într-un rock-and roll și mai apoi într-un bluess de-al Beathles-ilor, Hey Jude, o simțise mai aproape. Da. Când se uită în dosul ei, o văzu pe cealaltă Iozefină, cea din bibliotecă. Mult mai aproape și mai caldă. Ce bei? - îl întrebă Valy. Ca orice domn care se respectă după-masa - răspunse Iozefina mai distrată ca oricând, deci extrem de schimbată față de ultima întâlnire - bea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chiar așa. Gerard fierbea. S-ar fi ridicat îndată să plece. Dar unde era să plece așa, gata lovit în orgoliu? Ca în moalele capului. În același timp i se făcuse dor de glasul ei, de privirea ei (da, în dosul ei, apăru îndată cealaltă Iozefină, cea din bibliotecă, cu gesturile suave), de părul ei, să o privească în ochi și să vorbească de cântecul cornului, singuri, singurei. Dar cealaltă Iozefină era de acum, o simplă himeră pe care el încă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așteaptă copiii pe Moș Crăciun (orice ar fi, un bărbat nu poate niciodată să afirme că nu se gândește la o femeie și prin prisma patului sau că l-ar fi interesat în tinerețe, la aceasta, mai mult capul decât dosul, dar nici că, până la anii senectuții, ar fi meditat la ea, făcând abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înmormântarea Iozefinei, cu toate că vestea mă marcase profund. Din acel moment, parcă ceva se rupsese în mine. Îmi năvăliră în minte momente și momente din întrevederile noastre. Și bune și rele. Începeam să cred încet, că moartea ei, care întorsese pe dos orășelul de pe Râul cu spini, era un fapt împlinit care mi se adresa parcă, numai și numai mie. Pentru mine, cazul era mai mult o posibilă mostră de autocunoaștere. De data aceasta, în ceea ce mă privea, Iozefina ieșea din acel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o probă, să vadă ce se poate întâmpla dacă-i merge gura fără rost, că doar n-avea nici urmă de valută în casă. Păi n-a dato-n bară în proxima noapte, dar nici n-a scăpat neîntors pe dos, cu podele cu tot... Dacă în ceea ce privește răbdarea de a nara ceea ce ți s-a întâmplat, n-ar trebui să țină de eventuale descinderi la domiciliu, ale cuiva, și de răvășirea inclusiv a podelei, ca să ți se găsească ceea ce nu ai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceva vreme, dar nu prea am îndrăznit s-o fac în fața matale, care știi a cânta nu șagă. Și unde ții tu fluierul, de nu l-am văzut eu până acum? În buzunarul sumanului. Mi-am făcut un buzunar în dosul sumanului și acolo îl țin. Când termini de mâncat, fuguța după el! Priceputu-mai, ori aștepți să te rog? Priceput-am, moș Pâcule. Între timp, Costache crâșmarul a și umplut ulcelele cu vin și a așezat câte una în fața fiecăruia. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vin, a cumpănit-o în mână preț de o minută, în timp ce ochii aburiți priveau undeva nedefinit. Apoi a băut prelung, fără să răsufle. Când a terminat vinul din ulcică, a așezat-o apăsat pe masă, și-a dres mustața cu dosul palmei și apoi a grăit către Mitruță: Ai uitat să aduci fluierul, mânzule. Fă bine și adu-l! Mitruță n-a mai așteptat alt cuvânt. S-a repezit afară și, după o bună bucată de vreme, s-a întors cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător, își mângâia mustața. Ochii mijiți însă se zbăteau în dosul pleoapelor, vrând parcă să-și ia zborul către Măriuța... Costache ședea nepăsător, cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă lasă în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vede. Se vede tare limpede, flăcăule. Ce se vede, moș Pâcule? N-o fă pe niznaiul cu mine. Îs cal bătrân și ochii aiștia au văzut și văd încă bine... Nici nu-ți închipui cât de bine se vede din dosul vălătucilor de fum scoși de lulea. Eu sunt - poate singurul - care îți înțelege sufletul, băiete... Uite-te și tu mai cu perdea, că Costache nu-i prost. Și nu de alta, dar ai strica toată treaba cărăușiei. Și ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
capul plecat, pentru că așa trebuia să stea în fața boierului, dar în mintea lui - fiindcă nu-l prea trăgea ața la treabă - țesea deja răspunsul... Ajungând aici, Hliboceanu s-a oprit. Cam cu gesturile lui Pâcu, și-a dres mustața cu dosul palmei, apoi a pus mâna pe ulcica cu vin și, cu mare încetineală, a dus-o la gură, sorbind din ea cu vădită lene... Și ce răspuns a dat țiganul când s-a întors de afară? - a întrebat Mitruță. Stai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în mine... Învață de la cei mai bătrâni cum se îmbracă la drum lung pe o asemenea vreme - a încheiat vorba Hliboceanu. Vifornița nu dădea nici un semn de oboseală. Mai degrabă se părea că își adună puterile, ca să întoarcă firea pe dos...Cărăușii se conduceau după orice beldie știută de ei, uitată în marginea drumului. Apariția unui copac din vârtejul viscolului era un semn că nu au greșit drumul. După o lungă vreme, s-au zărit, ca într-un vis, primele case
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că nici nu aude spusele prietenului său și și-a văzut de lulea... Când fumul plutea în jurul capului lui ca un nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat din ea cu măsură și, dregându-și mustața cu dosul palmei, cum îi era obiceiul, a pornit să vorbească, cu glas de taină: Pe când satul nostru se găsea într-o poiană a pădurii nesfârșite ce cuprindea locurile... Pe atunci erau multe năvăliri de neamuri vrăjmașe. Cine mai știe ce păgâni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri, negri cu tunsori expandate sau cu chelii lucioase. Nou-veniții erau gălăgioși, Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar Își smulgeau unii altora impudic prosoapele din jurul taliei, plesnindu-se cu ele peste dosuri. Ajunși În fața europenilor, se opriră și inițiară o liniște batjocoritoare, În timp ce grăsunul execută un șir de mișcări greoaie de karate prin aer, ultima, cu piciorul, dintr-o estimare greșită a distanței, aruncându-i cât colo bicornul lui Napoleon. — Oops, sorry
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a strecurat un distanțier invizibil, timpul, care le-a imprimat celor două continente de hârtie o ușoară mișcare de derivă, Îndepărtându-le unul de celălalt. Astfel, obiectul pe care-l țineți În mână vă poartă deja semnul, urma netezirilor cu dosul palmei sau a abandonului cu paginile desfăcute și cotorul În sus, poate chiar o amprentă plină de grăsime ori un colț Îndoit, indicii pentru reluarea ulterioară a călătoriei. Acum, această carte e o haină care a deprins contururile stăpânului; ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o jumătate de oră după ce plecasem, căci a sărit din pat și s-a apucat să scrie și a tot bătut, Înfrigurat și fără Încetare, În taste. Când s-a trezit, Kuznețov arăta ca o mănușă de piele Întoarsă pe dos. Indiferent ce muză Îl vizitase, aceasta Își mutase afacerile În apartamentul altui scârța-scârța, căci bătrânul a Început să se plimbe nervos prin apartament. La un moment dat, s-a retras În ungherul În care nu-l puteam vedea. Tocmai când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să fi scris, omniscient această microepopee a repetiției: "Irupe pata pe pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se ucide diavolul/și în dosul lui apare stăpânul trusturilor chimice./ Toată lumea e mulțumită și nu mai șterge nimic./ Peste
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
Irupe pata pe pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se ucide diavolul/și în dosul lui apare stăpânul trusturilor chimice./ Toată lumea e mulțumită și nu mai șterge nimic./ Peste o săptămână chipul diavolului astupă iar pe proprietarul trustului/și peste o săptămână pata se face la loc. și se reîncepe./ Cu singura precizare că eu
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
parodie mimând democrația", căci "nu există democrație în sărăcie". Rechizitoriul se amplifică, autorul demască pe rând tot ce este reprobabil - impostura, lipsa de cultură și de bun-simț, prostia și mitocănia etc., toate adunate la un loc dând "o lume pe dos, plată și cretină când nu e criminală, dominată fiind doar de forța banului" (p. 304). Dar nu numai societatea, considerată în ansamblu, frizează monstruosul, acest element se regăsește și la nivel individual, la "omul nou", sintetic și expresiv prezentat drept
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
Tudorel Urian La începutul anilor '90 apărea în Franța o revistă lunară, "Actuel", specializată într-un soi de anchete puse sub genericul Ce que le filles disent au dos des mecs (Ce vorbesc fetele în spatele băieților - firește dublate de același tip de discuții ale băieților despre fete). Un grup de 5-6 tinere discutau între ele liber, la început mai crispat, apoi din ce în ce mai lipsite de inhibiții, despre bărbați, despre dragoste
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
acestor perioade, noi armele tehnice ceream clemență comandantului Brigăzii să ne lase să facem pregătirea de specialitate. Răspunsul acestuia greu de acceptat a fost ,,pe platou am văzut numai militari cu basca pe-o parte și ciorapi albi întorși pe dos, am dat deja Ordinul de Zi pe unitate, este târziu, nu pot să retractez; daca nu vreți să înțelegeți vânătorii de munte, nu veți face performanță în armele voastre. Sus la munte!” A fost o înțelepciune! Am înțeles-o! Am
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]