1,019 matches
-
obscen de lungi și de întunecate, care nu aveau nevoie decât de foarte puțin rimel sau deloc. Iar cei doi dinți din față erau puțin încălecați, făcându-i zâmbetul un pic strâmb, însă efectul putea fi descris cu termenul de drăgălaș, nu rizibil și tocmai din acest motiv femeia nici nu se deranjase să-și îndrepte dentiția. În schimb, nasul și-l transformase dintr-un soi de gogoșar într-un năsuc în vânt, un adevărat model în materie. Luca nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
niciodată vorba asta, dar, dintr-odată, i s-a părut că e cea mai minunată zicală din lume. Nu-i nimic. Dă-i înainte, l-a îndemnat ea surâzându-i într-un fel care spera ca poate fi catalogat drept drăgălaș. —Tu ești căsătorită? În așteptarea răspunsului, omul o studia fără perdea. — Nu. Nu sunt nici măcar pe-aproape. De fapt, tocmai m-am despărțit de prietenul meu, după o relație de doi ani. El voia să ne căsătorim, iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
condiții ca să poți să atragi invitați bogați, care să arunce sute de mii de lire la licitație. În drum către masa lor, care era poziționată în mijlocul sălii celei vaste, Julia a sărutat în aer zeci de oameni, le-a zâmbit drăgălaș mai multor oameni de afaceri care i-au strâns mâna lui James și-a făcut conversație cu nevestele acestora. Da, evenimentul era organizat pentru o cauză nobilă. Da, florile erau superbe. Da, meniul era un adevărat triumf. Bla, bla, bla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
costumul - o pereche de bretele demodate, cu clapetă. Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul de la pantaloni. Îl Întâlnisem de câteva ori și pe prietenul ei, Andy, un omuleț drăgălaș, cu bucle blonde și voce suavă. Se asortau de minune. Lou oftă. — Suntem foarte Încordate zilele astea, zise ea, Întorcându-se la biroul de la recepție. Eu, una, nu numesc astea condiții de muncă omenești. Fliss ridică din sprâncene și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Janice, pentru că doar două numere aveau stație aici. Ne-am ridicat amândouă În picioare. Devon și Tariq se urcară grămadă pe scări, În fața adulților, și alergară urlând către capătul mașinii, unde se azvârliră pe scaune. Picioarele li se bălăngăneau foarte drăgălaș peste margine, fără să atingă podeaua. — Până unde mergi? mă Întrebă Janice, arătându-i șoferului permisul ei și al lui Devon. — Până În Regent Street, am zis, rostind numele ultimei opriri de pe traseu. — Chiar așa? Și eu. Îl duc pe Devon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cele din urmă m-am hotărât să întreb în gura mare ce vrea să însemne asta, dar silueta s-a arătat iarăși, a dus un deget la buze și mi-a făcut semn să urc. Am recunoscut-o pe tânăra drăgălașă care locuia de trei ani acolo, împreună cu soțul ei. Femeia era confuză și agitată, parcă un alt mare cutremur s-ar fi abătut asupra ei. A trebuit să-i cer să repete povestea de câteva ori, până s-o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avea sex, ca și cum ar avea o spărtură în pielea dură, apoi vine clipa conștientizării, iar eu spun, hai să mergem să vedem copilul, trebuie să știi de cine te desparți, este important să vezi că e o creatură vie și drăgălașă, nu un monstru, dar ea se retrage, lasă-mă, Naama, nu vreau să văd lipitoarea aia mică, apoi mă surprind pe mine spunând, voi merge singură, după care ți-l voi descrie, ea ridică din umeri, dacă nu ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
râs sunt și logice, apoi îi comand imediat un sendviș și o Cola, îmi place să stau în fața ei, pielea îi este bronzată, scoțându-i în evidență ochii proeminenți, două sticluțe umplute cu nisip colorat de Eilat, cu năsucul ei drăgălaș, aproape amuzant, cu buzele acelea atât de frumoase atunci când râde. Ce facem în vacanță, întreabă ea, iar pe mine mă cuprinde deja frica, ce aș putea să îi propun, cu siguranță că toți colegii ei vor pleca în excursii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care le aducea Naoko erau drăguțe, dar prea rafinate pentru mine și de aceea mă simțeam mult mai bine în compania colegelor mele, care nu erau deloc cu nasul pe sus. Nu prea pricepeam eu ce e în căpșorul drăgălașelor pe care le aducea Naoko și probabil că nici ele nu mă înțelegeau. După o vreme, Kizuki a încetat să-mi aducă vreo pereche și ne întâlneam doar noi trei. Poate p\rea ciudat, dar a[a m\ simțeam cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
omleta. Ia să-ți văd și profilul! A întors capul și m-a lăsat să-i admir profilul vreo cinci secunde. Da, îți vine foarte bine. Tunsoarea aceasta se potrivește formei capului tău și ți se văd și urechile cele drăgălașe. — Și eu mă gândeam că mă aranjează o tunsoare de bonz și de aceea m-am tuns atât de scurt, dar n-a fost băiat căruia să-i plac așa. Toți zic că arăt ca o puștancă din școala primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unei femei că-ți plac ridurile ei, a adăugat ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată în costum de schi, cu schiuri în picioare, stând în zăpadă și pozând frumos. — Ce zici? Nu-i așa că e dulce? E fiica mea, a zis Reiko. Mi-a trimis-o pe la începutul anului. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iepurii? — Bineînțeles. Cotețul iepurilor era în spatele coliviei uriașe. Am văzut vreo zece iepuri, dormind în paie. Naoko a măturat, le-a pus mâncare în cutii și a luat în brațe un pui de iepure, frecându-l de obraz. — Vezi ce drăgălaș e? zise Naoko, veselă. Apoi mi l-a dat și mie să-l țin. Boțul acela mic de carne și blană s-a lipit de mine, mișcând, caraghios, din urechi. — Să nu-ți fie frică! Nu-ți face nimic! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
niciodată cu nasul pe sus. Nu exista persoană care să nu o placă și orice i se dădea de făcut, făcea cu cea mai mare seriozitate. De aceea, când am fost mică, am decis ca eu să fiu o fetiță drăgălașă și-atât. Naoko rupse un fir de iarbă și îl răsuci între degete. Adică, eu am crescut auzindu-i pe toți cei din jur spunând cât era ea de deșteaptă, cât era de bună la toate, cât era de iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce te așteptai când ți-ai pus fusta asta scurtă? Doar știai că o să intri într-un cămin de băieți! Mi se pare normal să se uite la tine. — A, dar stai liniștit. Mi-am pus astăzi și niște chiloți drăgălași... roz, cu danteluță. — E și mai grav, am zis eu, oftând. M-am întors în cameră, m-am spălat și m-am bărbierit cât am putut de repede, am îmbrăcat o cămașă albastră și un sacou gri, am coborât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simt eu acum. Chiar nu. Mi-e teamă. Mi-e atât de teamă, încât simt că pot să înnebunesc. Ce naiba caut eu aici? Singură... într-un asemenea loc! Da, dar nu ți se pare că „a înnebuni“ e un cuvânt drăgălaș? Am zâmbit și am luat-o de mână. — Nu fi îngrijorată, totul e în ordine. Forța ta interioară ți-a purtat pașii până aici. Nu forța mea interioară m-a scos din locul acela, spuse Reiko. Tu și Naoko m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tinde să fie iadul anti-corporatist absolut. Am nevoie să simt că dincolo de toate astea sunt ancorată în ceva bine consolidat și de neclintit. Așa că, în această privință, un Excel este straniu de satisfăcător. —Tăiței, fredonează Davey, supă cu tăiței, o drăgălașă supă doldora de tăiței, cu lapte de cocos, tăiței zdraveni și savuroși, tăiței drăgăstoși. Au! Finn l-a trăsnit în cap cu Action Man. Știam că cineva îl avea în vizor pe Davey, pentru că așa sunt bărbații. Se folosesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sentiment de inferioritate. Dacă în toată adolescența ta ai fost prietenă cu o blondă înaltă și slabă, te vei simți întotdeauna ca o balenă, datorită contrastului perpetuu și inevitabil; o să-ți vezi întotdeauna burtica, pe care poate mulți o consideră drăgălașă, ca pe o candidată ideală la titlul de burdihan. De fapt, am ieșit cu mulți bărbați destul de arătoși de-a lungul timpului, dar tot mai cred că asta a fost doar baftă sau întâmplare. Deci, înfățișarea apetisantă a lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Oricum, sunt sigur că n-ar face asta. Ar trebui să-i dea înapoi lui Barney diamantul ăla uriaș. E înnebunită după ele! — Ce drăguț. De unde îi ai? ciripește Daisy. Daisy ciripește la fel în cazul hainelor și al pisoilor drăgălași: vocea foarte feminină, pe care și-o subțiază foarte tare, fruntea încrețită în efortul de a-și arăta drăgălășenia. —Sunt de la Harvey’s. Am dat o avere pe ei. Nici nu vreau să spun cât. Dar m-am gândit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chibzuință, mă hotărăsc să nu fac asta. Daisy e la o cotitură importantă din viața ei. Cel puțin la începutul acestui nou drum vor fi piedici, obstacole și rateuri, și ar fi o tragedie ca Davey, care e atât de drăgălaș și de cuminte, să cadă victimă vreunei încercări a lui Daisy de a ieși cu bărbați care să țină la ea, dar pe care să descopere că nu-i poate suferi. Totuși, îi spun lui Davey despre schimbarea lui Daise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
akka” cu „akkakkakka” și fiecakkare „ulla” cu „ullakka”, și ulla sakka iakkasakka un frakkagment cvakkasi-finic. „O, ce plăcut, o, vârtej al diferanței, o lector / scriptor al meu ideal lovit de o insomnie ideală, o, veghe a lui finnegan, o, animal drăgălaș și benign. Nu te ajută să gândești tu, ci te ajută pe tine să gândești pentru el. O mașină Întru totul spirituală. Când scrii cu pana cea de gâscă trudești din greu pe foile-asudate/și pana ți-o Înmoi clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cult și În orice ritual”. „Da, mamă”. „Sigur că da. Și acum să trecem la numerele magice care le plac atât de mult autorilor tăi. Unu ești tu care nu ești doi, unul e ce ai tu acolo mic și drăgălaș, una e ce am eu acolo mică și drăgălașă, și câte una sunt nasul și inima, deci vezi câte lucruri importante sunt unice. Și doi sunt ochii, urechile, nările, sânii mei și ouțele tale, picioarele, brațele și fesele. Trei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
da. Și acum să trecem la numerele magice care le plac atât de mult autorilor tăi. Unu ești tu care nu ești doi, unul e ce ai tu acolo mic și drăgălaș, una e ce am eu acolo mică și drăgălașă, și câte una sunt nasul și inima, deci vezi câte lucruri importante sunt unice. Și doi sunt ochii, urechile, nările, sânii mei și ouțele tale, picioarele, brațele și fesele. Trei e mai magic decât toate pentru că trupul nostru nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și, ce spuneau, ce spuneau vocile, Domniță? moare de curiozitate, aparent, Dănuț. Păi..., una era a sărăcuțului de Horus. Care zicea, textual, vă rog să mă iertați: "Băga-mi-aș scula în capul tău, de găozar prost! Neamul lui Manivelă!" Drăgălașul de el! Ailaltă, răgușită, era a ăluia, a lui Ghiță Ucigașul, lepra sadică, care spunea: "Hai sictir, hramul cui te-a-nchinat, de găină beată, taci, odată, că-ți iau gâtul!" Clar, primul era Horus al meu, fără nicio umbră de-ndoială
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
boierule, că n-aveai treabă! O-hooo... și-ncă cum dormeai, ca o copită, ca o loază, puiule! Portretul fotbalistului vândut, la tinerețe! Boier Bibescu! Boier Bucă! Anesteziat, cloroformizat, lobotomizat, cu bășini, ce era la brăcinaru' tău! Fagure! completează Dănuț. Copilaș drăgălaș, având curu' plin de caș! À propos, ți-ai uscat cioarecii? Nu schimbați vorba, dă înapoi Sile, prins în off side. Păi, dacă e odrasla lu' Coco, măcar că io nu-mi aduc aminte să fi alăptat sau să fi fost
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e cazul. N-are rost, înțelegi? Și să-i spui lu' Luluța... Nu! Nu-i mai zice nimica, că nu vreau să-mi stric liniștea, pentr-o poamă ca ea! B-ahh! Nu se merită! Măi, copii... Dac-ați bănui, voi, drăgălașilor, măcar pe sfertu' sfertului, ce panorama dracului semi-demențială și năbădăioasă se vede de-aicea, de unde sunt eu acum... Ceva de speriat! Ho, hooo...! Să dai și să fugi, dacă ai pe unde! Hai să-ți zic și ție, măi, Fratele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]